Joi, 26 ianuarie, se împlinesc 105 de ani de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu. A condus România între 1965 și 1989.
Nu putem judeca o perioadă a istoriei noastre în câteva rânduri. Au fost lumini și umbre. Pentru mulți, a fost tinerețea lor. Mai mult, ce a urmat după 1989 în viețile lor îi face să regrete acele vremuri.
Nicolae Ceaușescu a vizitat de câteva ori județul Hunedoara în perioada în care a fost la conducerea României. Cea mai tensionată vizită rămâne cea din Valea Jiului din 1977, după greva minerilor.
Hunedoara Liberă vă prezintă câteva dintre vizitele sale în județ, așa cum au fost relatate de martori.
În 1966, Niculae Stoica avea 25 de ani. Îşi aminteşte de parcă ar fi fost ieri de vizita prezidenţială la Ţebea. „Ceauşescu a fost primit de flăcăi călare. Habar nu avea că a fost adus pe acelaşi traseu pe care îl parcursese şi împăratul Franz Ioseph în 1852, atunci când trebuia să-l întâlnească pe Avram Iancu. A fost lume multă adunată la Ţebea. Ceauşescu a depus atunci o coroană la mormântul Crăişorului. Multă vreme coroana s-a păstrat în biserica din Ţebea. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea. Nicolae Ceaușescu a ţinut şi o cuvântare acolo. Apoi, a plantat un gorun, undeva în lateral de cei ai lui Horea şi Avram Iancu. În decembrie 1989, copacul a fost smuls din rădăcini, dus în faţa Primăriei din Brad şi ars”. Vizita din 1966 a fost singura pe care Ceauşescu a făcut-o la Ţebea.
Nicolae Ceauşescu a vizitat municipiul Hunedoara de mai multe ori între anii 1966 şi 1989. Ceauşescu a ajuns în Hunedoara în 15 septembrie 1972. A venit atunci să viziteze combinatul pentru că își dorea ca producţia de oţel să ajungă la 5,5 milioane de tone pe an. Au urmat și alte vizite în 1974, în 1979, în 1982, în 1986 și ultima în martie 1989. Nicolae și Elena Ceaușescu au ajuns atunci la Hunedoara ca să arate locuitorilor acestui oraș ce investiții se vor face astfel încât combinatul siderurgic să devină cel mai modern din Europa.
1989 începuse prost pentru Combinatul Siderurgic Hunedoara. „Deja aveam mari probleme cu aprovizionarea de fier vechi, deşi mi se spunea că în ţară există milioane de tone de fier vechi. Noi consumam la Hunedoara cam două milioane şi jumătate de fier vechi. Dacă nu îmi intrau în fiecare zi cam 100-200 de vagoane de fier vechi, aveam probleme cu producţia. Pentru că aveam probleme şi nu făceam planul, aici era detaşat un adjunct al ministrului Aprovizionării Materialelor, de care depindea centrala de fier vechi. Erau probleme foarte dificile cu aprovizionarea în 1989. Cu toate acestea, am fost anunţat că vine în vizită Secretarul general”, a povestit în urmă cu câțiva ani Sabin Faur, ultimul director al CSH din perioada comunistă.
Tema era modernizarea combinatului. „L-am primit la laminoare, unde s-au pus tot felul de planşe. Veniseră şi proiectanţii, care îmi spuseseră ce urmează să se facă. De fapt, era un alt combinat. Era vorba despre o oţelărie complet nouă, şapte instalaţii de turnare continuă, modernizarea laminoarelor existente etc. Gara trebuia mutată şi construită o centură de ocolire a Hunedoarei, ce ieşea în localitatea Cristur, cu patru benzi. A fost o şedinţă a Consiliului Oamenilor Muncii, unde el a spus ce vrea de la Hunedoara. Lucrările de modernizare trebuia să înceapă în 1990 şi să fie gata până în 1992”, a mai povestit Sabin Faur.
În 1977, minerii din Valea Jiului l-au pus în dificultate pe Nicolae Ceaușescu. Inițial, pe 1 august, câteva zeci de mineri de la Aninoasa au refuzat să mai intre în subteran. Nemulțumiți de condițiile de muncă, oamenii au cerut să fie ascultați de conducerea centrală a Partidului, care să le explice de ce și-au pierdut o serie de drepturi. Curând, lor li s-au alăturat pensionari din minerit, iar apoi ortaci din toate exploatările din Vale.
În zonă a ajuns întâi Ilie Verdeț, premier la acea vreme, dar ortacii au cerut ca însuși Nicolae Ceaușescu să vină în Valea Jiului. A ajuns aici în 3 august 1977, cu un elicopter, întrerupându-și vacanța de la Neptun. Întâi, Nicolae Ceaușescu s-a dus la Petroșani. Acolo nu s-a pomenit niciun cuvânt despre grevă, dar după ce i s-a șoptit ceva la ureche, el decide să meargă la Lupeni. Potrivit martorilor, Ceaușescu s-a dus în mijlocul minerilor, iar de la microfonul instalat de greviști s-a apropiat și a dat „noroc bun” și a spus că „nu-i frumos așa ceva, e o pată destul de rușinoasă pentru un stat socialist”, după care a fost de-a dreptul huiduit și fluierat îndelung. Mulțimea de mineri a început să protesteze tot mai vehement.
În acel moment a intervenit un eveniment neprevăzut: s-a prăbușit într-un zgomot asurzitor, care a acoperit strigătele mulțimii, gardul depozitului de lemne. În primele momente, însă, cei de la „tribuna oficială” din ghereta portarului au crezut că e zgomotul produs de o explozie, că a sărit în aer depozitul de muniție utilizată pentru lucrări de minerit.
După ce au înțeles că se prăbușise doar gardul sub greutatea minerilor urcați pe el, Ceaușescu a luat din nou cuvântul, anunțând acum că acceptă toate revendicările minerilor. Revendicările minerilor au fost citite de către Constantin Dobre, iar Ceaușescu a confirmat-o pe fiecare în parte. Mulțimea de mineri a început să scandeze: „Ceaușescu și minerii”. Nicolae Ceaușescu a început să-și fluture mâinile deasupra capului și a ținut un discurs mai scurt ca de obicei despre importanța producției de cărbune pentru economia națională. A fost aplaudat, iar în fața microfonului a ajuns un tânăr care a spus: „Tovarăși, dați-mi voie să-l propun pe tovarășul Nicolae Ceaușescu ca miner de onoare al Vaii Jiului”. După care a început să strige „Ceaușescu și minerii”, scandată apoi de zecile de mii de mineri. Câteva săptămâni mai târziu, parte din protestatari au fost condamnați, iar alții mutați din Valea Jiului, care a fost zonă securizată până în ianuarie 1978. (sursa: Hotnews)
Ultima vizită a lui Nicolae Ceaușescu la Lupeni a avut loc în 22 martie 1989. Şi atunci Ceauşescu a intrat în mină. A mers doar aproximativ 200 de metri în mină, apoi s-a întors. Se vorbea, desigur, despre producţie. Nicolae Ceauşescu şi Dan Otto Surulescu, directorul centralei miniere, au discutat în contradictoriu. Ceauşescu voia 20 de milioane de tone de masă minieră pe an, cu opt mai mult decât se scotea. Surulescu îi spunea că e imposibil. „Dă-mi 18!”, i-a cerut Ceauşescu, dar Surulescu i-a explicat că e imposibil: „Nu pot!”. Ceauşescu a insistat: „Nici 16 nu poţi?!”. Şeful exploatărilor miniere din Valea Jiului a răspuns: „Vă pot asigura 14! Puteţi să mă destituiţi, dar mai mult nu pot!”. Atunci a intervenit Elena Ceaușescu: „Uite, Nicule, ăsta nu e în stare să îndeplinească sarcinile de partid şi de stat!”. Surulescu a insistat: „Puteţi să mă destituiţi, dar mai mult nu pot!”.
După schimbul de cuvinte, cuplul Ceauşescu s-a urcat în elicopter şi dus a fost. Aşa s-a încheiat ultima vizită a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu în judeţul Hunedoara. La exact nouă luni după ultima vizită în judeţul Hunedoara, cuplul prezidenţial s-a urcat tot într-un elicopter…
În 25 decembrie 1989, după ce au fost judecați, Nicolae și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte, iar sentința a fost executată imediat. Au fost ultimii români condamnați la moarte. Ulterior, România a interzis pedeapsa capitală.
Ultimele comentarii