Pe 13 aprilie 1854, noaptea la ora 23, a izbucnit un incendiu în partea nordică a Castelului Corvinilor, care din cauza vântului puternic, care sufla dinspre nord, a făcut ca până dimineaţă tot acoperişul, pardoselile şi tavanele din lemn să fie prefăcute în scrum.
Singurul element de lemn din secolul al XV-lea care se mai păstrează în Castel este ușa de acces în Turnul nou de poartă, devenită după modificări succesive ușă a închisorii.
Tragicul eveniment a fost reprodus în versuri de către Schmied Vilmos:
„Şi-aşa arzând
Podoaba Hunedoarei
A devenit un cuib sălbaticei furtuni!
În golurile geamurilor putrezite
Locuiesc fantome
Iar cerul, norii, ce-n adânc privesc
În goluri triste neacoperite!”
În lucrarea sa „Vajda-Hunyad vára. 1452. 1681. 1866. Szóban és Képben. Pozsony, 1867”, Arányi Lajos menționează că Iosif Lorenz în calitate de conservator a înştiinţat Central-Commision zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale (Comisia centrală imperială de cercetare şi conservare a monumentelor istorice) despre incendiul izbucnit în 1854 la Castelul Corvinilor și s-a luat decizia acoperirii, păstrării în picioare şi punerii în grija comisiei ardelene a monumentului.
În ceea ce privește situația Castelului, Aranyi menționează: „în afară de cinci uşi şi o fereastră căreia eu personal i-am tăiat sticlă în timpul cât am desenat acolo, restul este fără ferestre, motiv pentru care zi şi noapte prin golurile de ferestre şi de uşi zboară o mulţime de ciori, întrerupând liniştea mormântală de la castel şi accentuând părerea de rău şi starea groaznică în care se află.
Deși acoperişul cu puţin noroc a fost realizat, reparaţia castelului nu a mai fost discutată de 12 ani, cu toate că reabilitarea sa ar fi fost atât de uşor sprijinit. Dacă fiecare conducător religios ar solicita predicatorilor, rabinilor, ca de Rusalii să ceară de la credincioşi să doneze pentru reconstrucţia castelului câte un creiţar de credincios, iar trezoreria ar adăuga la aceste donaţii încă 10.000 de forinţi (bani oferiţi pentru repararea podului de fier care duce la castel, ai cărui stâlpi sunt în stare bună, fierul pentru pod putând fi adus de la Govăjdie, de la furnalul trezoreriei, care se găseşte la o distanţă de numai o oră), dacă am urma acest plan, ardelenii şi reprezentanţii regali ar ajuta la reconstrucția monumentului, deoarece Matia şi Ioan au slujit împreună peste ţările surori, fiind cunoscuţi deopotrivă de tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci”.
Sursa: Muzeul Castelul Corvinilor
Foto: Arhiva dr. Lucian Ștefan
Ultimele comentarii