„Binecuvântare și noroc Hunedoarei!”, cu aceste cuvinte deschidea gazeta locală un articol despre punerea în funcțiune a primului furnal de la Hunedoara, în 1884, data de 12 iunie.

Sunt 134 de ani de când la Hunedoara a curs prima șarjă de fontă.

„Zidirea Uzinei de Fier Hunedoara a început în august 1882. Conform planului de atunci s-au clădit două cuptoare înalte (furnale) cu înălţimea de 14,40 m şi un volum util de 110 mc. Începând din acel an dezvoltarea Uzinelor de la Hunedoara are următorul drum: • 1884 s-a început construirea celui de-al treilea furnal, producţia de 40-50 t/zi14; • 1885 s-a construit al patrulea furnal cu o producţie de 100-130…150 t/zi; • 1903 s-a construit al cincilea furnal cu o producţie de 80…100-150 t/zi. Combustibilul întrebuinţat la primele trei furnale a fost mangalul, ultimele două fiind proiectate să funcţioneze pe bază de cocs.

Minereul de fier este extras din mina uzinei de la Ghelari (aproximativ 16 km de uzină), fiind transportat la furnale cu ajutorul unui funicular construit odată cu primul furnal. Necesitatea creşterii producţiei de fontă a generat o cerere de minereu care a condus la o exploatare intensă în adâncime a zăcământului din Munţii Poiana Ruscă. Din 1863 se începe la Ghelari exploatarea de tip industrial sub formă de carieră, urmată în 1881 de cea prin galerie. Fiindcă funicularul nu mai putea satisface cerinţele unei producţii considerabil mărite, între anii 1890-1900 a fost construită linia ferată îngustă Ghelari – Hunedoara (18 km). Tot în această zonă se montează funicularele Govâjdia – Râul Bătrâna (18 km) pentru transportul mangalului şi Govăjdia – Bunila (14 km) pentru transportul mangalului şi a calcarului. Calcarul se mai asigura şi din carierele locale şi era transportat cu atelaje.

Inaugurarea oficială a fost în 12 iunie 1884 şi marchează naşterea Uzinelor de fier de la Hunedoara, gazeta locală consemna în nr. 25, luna iunie: „Binecuvântare şi noroc Hunedoarei! Prima şarje de fontă a curs deja, dealul Ghelariului se topeşte la Hunedoara. Evenimentul de mare importanţă nu s-a caracterizat prin festivităţi şi discursuri pompoase, ci prin fumul negru al coşurilor care s-a răspândit peste regiune anunţând vestea plină de bucurie că viitorul mai frumos nu mai este vis, viitorul pe care Hunedoara şi împrejurimile l-au aşteptat ani îndelungaţi şi care chiar în ultimii ani l-au sperat cu teamă. Şi acele minunate păsări de fier (corfele funicularelor) de un timp circulă fără încetare pe drumurile lor aeriene”. In

Un an mai târziu, la 24 mai 1885, este pus în funcţiune şi cel de al doilea furnal. Odată cu acesta centrul de greutate al siderurgiei din Transilvania se mută la Hunedoara, unde se transferă şi administraţia uzinelor, iar vechile ateliere (fierării, forjerii, ateliere mecanice) îşi pierd treptat din importanţă, cu excepţia atelierului şi furnalului de la Govăjdia, care este menţionat în documente ca fiind în funcţiune până în 1918. Valorificarea fontei produse la Hunedoara prin transformarea ei în oţel, utilizând noi procedee tehnologice, începe cu anul 1886. Fonta pentru afinare era livrată la oţelăriile de la Cugir şi Zólyombrézó şi Diósgzör (lângă Debrecen), dar cu rezultate tehnologice şi economice nesatisfăcătoare. Rezultatele negative ale experimentărilor din cadrul uzinei, fiind atribuite deficienţelor constructive ale instalaţiilor improvizate, aceasta a fost redimensionată şi refăcută în 1887 în condiţii tehnice corespunzătoare. La repunerea în funcţie a fost însă distrusă de un incendiu. După incendiu, hala de turnare a fontei din 1887 şi cuptorul experimental Bessemer au fost refăcute, funcţionând pentru o perioadă de şase luni. După pornirea celui de al treilea furnal s-a trecut la o nouă etapă de dezvoltare a fabricii, ţelul propus fiind producţia de oţel. Oţelăria ia naştere o dată cu construirea a două cuptoare Martin de câte 12 t şi a două convertizoare Bessemer, puse în funcţie în anul 1892. În anul 1890, la 23 iunie este pus în funcţie furnalul nr.3, iar în 4 august 1895 porneşte furnalul nr. 4. Noul furnal avea volumul de 288 mc şi era mai înalt cu 3,3 m decât celelalte.

După 1920, Uzinele de Fier de la Hunedoara erau prezentate drept un complex minier-siderurgic, deţinând un fond de exploatare considerabil. După 1926 specialişti de valoare, ingineri şi economişti, au insistat prin propuneri şi lucrări, pentru revigorarea producţiei la UFH, prin exploatarea la maxim a acestei avuţii publice. Este obligatoriu să menţionăm proiectul şefului Inspectoratului General al Minelor din Valea Jiului, inginerul Iosif Iancu, elaborat în septembrie 1926, privind o creştere intensivă, prin încărcarea la maxim a capacităţilor, precum şi printr-o creştere a gradului de prelucrare a metalului în fluxul tehnologic al uzinei (obţinerea oţelului din fontă şi ulterior laminate): întreprinderea numai în acel caz va putea realiza beneficii corespunzătoare, dacă toate sau aproape toate instalaţiile vor fi puse în funcţiune şi se vor construi instalaţii noi, pentru întregirea celor vechi şi pentru rafinarea produselor. Sectorul de oţelărie construit între anii 1937-1940 avea o suprafaţă de 8500 m2. Hunedoara anului 1957 avea o populaţie de 36.498 locuitori şi începea să-şi redefinească conturul de oraş-uzină care va persista până în 1999. Siderurgica Hunedoara în acel moment era cel mai important producător român de profile lungi. După 1989, tranziţia şi adaptarea la cerinţele impuse de o economie de piaţă concurenţială au plasat societăţile româneşti într-un mediu economic nefavorabil, având ca efect reducerea, oprirea şi dezafectarea unor capacităţi de producţie. În anul 1992 a fost oprită funcţionarea Oţelăriei Siemens Martin nr. 1. În iunie 1999, Oţelăria Siemens Martin nr. 2 este oprită – fapt ce a consfinţit oprirea definitivă şi ireversibilă a fluxului primar Ca urmare a procesului de privatizare în masă care a avut loc în România după Revoluţia din decembrie 1989, în 16.09.2003 S.C. SIDERURGIGA S.A. Hunedoara devine S.C. MITTAL STEEL S.A. Hunedoara, iar în prezent S.C. ARCELORMITTAL S.A. Hunedoara.

Sursa – Ioan Romulus – Istoria metalurgiei hunedorene

Un răspuns

  1. In 12 iunie 1884 este pus in functiune primul furnal si in 12 iunie 1999 este oprit ultimul furnal dupa exact 115 ani ! : (

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus