El a murit în 10 septembrie 1872 și a fost înmormântat trei zile mai târziu la Țebea

Avram Iancu, născut în 1824 într-un sat din Apuseni, a intrat în contact, pe când urma Facultatea de Drept din Cluj, cu ideile privind emanciparea socială și politică a românilor din Transilvania. După izbucnirea revoluției de la 1848 în Imperiul Habsburgic, s-a numărat printre organizatorii adunărilor românilor ardeleni din primăvară (30 aprilie, 15-17 mai) și toamnă (15-23 septembrie). Încă din vară, preconizând o confruntare armată cu maghiarii, în contextul în care aceștia voiau încorporarea Transilvaniei în Ungaria, a început înarmarea țăranilor și minerilor din Apuseni și a constituit o armată împărțită, după model roman, în legiuni conduse de prefecți, el fiind prefectul legiunii „Auraria Gemina”. Până în toamna lui 1849 a purtat mai multe lupte contra ungurilor, colaborând cu autoritățile austriece. După înăbușirea revoluției, la care românii contribuiseră, speranța că le vor fi ascultate, de către austrieci, doleanțele privind acordarea de drepturi politice s-a dovedit zadarnică, audiențele lui Avram Iancu la împăratul Francisc Iosif (martie 1850) neavând nici un rezultat. Dezamăgit, în 1851 Avram Iancu a refuzat o decorație oferită de împărat, iar în 1852, deși a pregătit primirea lui Francisc Iosif în Apuseni, nu a dorit să aibă o întrevedere cu el. În august 1852 a fost arestat și închis un timp la Alba Iulia și Sibiu din cauză că împiedicase realizarea unor măsurători cadastrale în satul natal. După achitare și eliberare, nu a acceptat plata unei despăgubiri pentru perioada petrecută în închisoare și nici funcțiile în administrație oferite de austrieci. A murit douăzeci de ani mai târziu. La funeraliile sale, ce au avut loc la Țebea pe 13 septembrie 1872, a participat un număr foarte mare de români.

Sursa: Muzeul Virtual al Unirii

anunt

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus