Vasile C. Osvadă a a fost unul dintre artizanii proiectului de reformă agrară din Transilvania și Banat.

Vasile Osvadă s-a născut în data de 9 septembrie 1875, la Măhaciu (azi Măhăceni), Comitatul Turda-Arieș, Austro-Ungaria. A fost economist și înalt funcționar bancar român, precum și publicist în domeniul financiar-bancar, cunoscut pentru contribuțiile sale în planul managementului financiar bancar și în cel al literaturii de specialitate.

A fost un profesionist deosebit de activ în promovarea și concretizarea ideilor cooperatiste, în procesul de reformă al băncilor românești și în organizarea uniunii bancare „Solidaritatea” și a contribuit la afirmarea și dezvoltarea publicisticii economice românești.

S-a implicat, de asemenea, în activitatea unionistă de la începutul secolului XX, precum și în aceea de organizare a unui corpal voluntarilor ardeleni și bucovineni în timpul Primului Război Mondial.

A fost fiului unui notar comunal. A urmat liceul la Blaj și Brașov, absolvind, ulterior, Academia Comercială din Viena. În mai 1901 s-a căsătorit la Hunedoara cu Victoria, fapt consemnat în Revista „Familia”, la rubrica „Ce e nou”.   

A ocupat funcția de director executiv al băncii „Agricola” din Hunedoara, după ce, mai întâi, a fost funcționar la banca „Steaua” din Petrovaselo și contabil la banca „Corvineana” din Hunedoara. În Orăștie a ocupat funcția de director al Reuniunii Proprietarilor de Vite.

S-a remarcat în publicistica de factură financiar-bancară datorită articolelor sale din „Revista economică” (Sibiu), activând îndeosebi în problematica extinderii și diversificării cooperației în mediul ruralși a a contribuit efectiv la întemeierea cooperativelor de credit în satele Transilvaniei.

Împreună cu colaboratori, precum Gavril Todică (contabil șef la banca „Georgeana”), a editat primul periodic românesc de profil din Transilvania – numit „Tovărășia”. Acesta a apărut săptămânal în perioada 1905 și 1911, a avut un conținut predominant cooperatist și a fost un supliment economic al ziarului „Libertatea” din Orăștie. A activat în cadrul secției economice a „Astrei”, editând (în calitatea de membru al acesteia, cu scopul sprijinirii evoluției mișcării cooperatiste), în anul 1907, lucrările „Legea tovarășilor” și „Băncile populare din România”, precum și, în 1912, studiul comparat de analiză a mișcării cooperatiste din Ungaria, Bucovina și România „Mișcarea cooperatistă”. Tot în 1907 a conceput, în numele Astrei, un proiect care prevedea organizarea uneia sau a mai multor centrale pentru tovărășiile agricole. Deoarece Astra nu a avut fonduri pentru scopul respectiv, planul nu a fost concretizat. Tot Astra l-a trimis, în 1913, în România, pentru a studia organizarea cooperației din Regat.

S-a numărat printre cei care au inițiat și au susținut asociația funcționarilor români de bancă. A susținut, de asemenea, reforma instituțiilor de credit, modernizarea și rentabilizarea acestora, precum și existența unei bănci naționale de asigurare.

În perioada Primului Război Mondial a servit în Armata Austro-Ungară cu gradul de sublocotenent, fiind făcut prizonier de război pe frontul din Rusia (1916-1917).

Este pomenit de către primarul Hunedoarei, Teofil Tulea, într-un document datând din noiembrie 1930, în care, la cererea prefectului, a arătat cine au fost hunedorenii care au luptat pentru cauza națională a Unirii Ardealului și Banatului cu țara mamă: „Peste toți factorii principali, și mai aprigi susținători ai vieții și sentimentului românesc în acest oraș în timpul premergător revoluției, au fost cu deosebire domnii dr. George Dubleșiu, Andrei Ludu, învățător, Nicolae Macrea și Vasile Osvadă, director de bancă, cest din urmă a trecut în anul 1915 în vechiul regat, de unde numai după 1 Decembrie 1918 s-a reîntors și astăzi se află la Cluj”.

Înrolat ca voluntar în Primul Corp al Voluntarilor Români din Rusia, a ajuns în Regatul României. S-a aflat printre cei care au participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, fiind . și a fost membru ales al Marelui Sfat Național Român. Datorită activității sale anterioare în domeniile financiar și cel agrar, a ocupat, după 1 decembrie 1918, postul de secretar al resortului de agricultură al Consiliului Dirigent. Din această poziție a fost unul dintre artizanii proiectului de reformă agrară din Transilvania și Banat.

În perioada 21 octombrie 1926 – 23 iunie 1927 a fost primar al municipiului Cluj (interimar).

A fost membru în consiliul de administrație al Institutului de Arte Grafice „Ardealul” din Cluj.

A murit în 16 ianuarie 1931 la Cluj Napoca și este înmormântat în Cimitirul Central din oraș.

Sursa: Wikipedia

Un răspuns

  1. Greu a fost drumul romanilor din Ardeal spre Libertate, si cu atat mai mult sacrificiul lor trebuie pretuit si respectat ! Felicitari Hunedoara Libera pentru publicarea acestei biografii, desprinsa parca din Rebreanu si asemanatoare in datele ei esentiale atator altora, multe ramase anonime din cauza vitregiei vremurilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus