Când pumnii și sângele fac știrile zilei

Un devean de 38 de ani se află în comă după ce doi derbedei i-au aplicat câteva lovituri golănești în fața unui local din Deva. O tânără de 21 de ani a fost bătută de un interlop în stațiunea Straja, sub privirile pasive ale unui jandarm și ale clienților (majoritatea bărbați). Anul trecut, o femeie fără adăpost din Deva a fost violată, bătută și tâlhărită de alți trei derbedei. A murit după câteva zile, la spital. Tot anul trecut, patronul unui local din Deva a fost snopit în bătaie, în centrul orașului. Sunt doar câteva din știrile care au făcut “rating” în ultima vreme.

În trei din cele patru cazuri amintite, amploarea mediatică, dublată de revolta internauților, a căpătat consistență după ce poporul a primit și sânge, adică după apariția imaginilor de pe camerele de supraveghere care au înregistrat filmul conflictelor. Dacă aceste imagini nu ar fi apărut, sunt convins că aceste violențe ar fi fost tratate cu mai multă lejeritate. Și de către autorități, și de societate. Dar, vorba unui ilustru domnitor, ghinion!

Sigur, imaginile sunt aducătoare de rating, iar dacă pe marginea subiectului se găsesc doi-trei părerologi care să împartă verdicte la televizor și să-i arate pe vinovați cu degetul, societatea poate fi „mulțumită că s-a făcut dreptate”. Mass-media naționale au urlat timp de două zile, înfierând interlopul care a luat-o la pumni pe salvamontista care a găsit cu cale, la ora două noaptea, să-i atragă atenția că vorbește prea tare în localul în care toată lumea se cinstea. S-au făcut acuzații, s-au inflamat spiritele, iar judecătorii au făcut ce era de făcut: l-au arestat pe agresor.

Mult mai grav, cazul tânărului din Deva, care se luptă pentru viață de pe un pat de spital din Cluj Napoca, a primit atenția presei într-o măsură disproporționată. De ce? Probabil a lipsit povestea care să ceară pomana aia de rating sau povestitorii care să adauage sarea și piperul.

Că s-a vorbit mult sau puțin, contează aproape deloc atâta vreme cât s-a vorbit degeaba, evitându-se fondul problemei. Nu doar șeful Poliției, nici singur jandarmul pasiv, nu doar ei sunt vinovați într-o asemenea situație. De vină suntem toți, la grămadă și la bucată. De fapt, aceste drame ne arată cât suntem de lași, de corupți, de nepăsători. O societate sănătoasă nu ar admite existența unor astfel de personaje în interiorul comunităților de oameni normali la cap. Dar, la noi, interlopii stau la masă cu oamenii legii.

În 2013, devenii au ieșit în stradă pentru a apăra un polițist. O premieră în România! Ce îi datorau acei oameni lui Traian Berbeceanu? Pentru ce au venit în fața sediului DIICOT, săptămână de săptămână? Nu cumva pentru că Traian Berbeceanu era pentru ei garanția că orașul în care trăiesc este un loc sigur? Dincolo de datele din dosarul în care a fost arestat, oamenii s-au raportat la singurul lucru în privința căruia puteau fi siguri: de când s-a implicat Berbeceanu, era liniște. Nimeni nu-și permitea să facă grozăviile pe care le vedem azi. Practic, ne-am întors în timp, în 2004, din acest punct de vedere. Ăsta e sentimentul pe care îl trăiesc.   

Este posibil ca statisticile Poliției să ne spună, în scurt timp, că numărul infracțiunilor cu violență este în scădere și că suntem primii din țară la numărul de dosare penale rezolvate.

Spuneți-i asta și lui Adrian!

P.S.: Adrian Văceanu este „un om fain”, asta spun despre el prietenii lui din Deva. După ce a fost bătut crunt în centrul orașului, Adrian se află în comă profundă.