Teribilul experiment numit socialism în România a generat deviații sociale și comportamentale care au afectat o mare parte a populației, mai ales în perioadă de criză economică accentuată a ultimului deceniu al sistemului bolșevic (1980-1989).

Confruntați cu lipsuri acute, foarte mulți cetățeni români au aderat practic la sloganurile propagandistice de genul ”tripla calitate a oamenilor muncii: producători, proprietari și beneficiari ai întregii economii” și își completau veniturile de la locul de muncă.

Astfel, deviza ”trăim de unde muncim” devenise generalizată și oamenii acționau în consecință, sutragând de la locurile de muncă te miri ce…

Firește că lista bunurilor pe care românii de sutrăgeau în anii ’80 din economia socialistă este aproape imposibil de ilustrat în întregime, dar haideți să vedem cam ce furau românii, dacă termenul de furt se potrivește, în condițiile în care în primul rând sistemul comunist le furase românilor dreptul de a trăi decent și în libertate.

În zona industriei alimentare, exista o piață neagră înfloritoare de pe care românii își procurau, la suprapreț, firește, multe dintre alimentele necesare traiului.

În Banat, de exemplu, funcționa celebrul combinat-gigant Comtim, care avea la îngrășat zilnic circa două milioane de porci, majoritatea cărnii plecând, din păcate spre export. Cu toate acestea, timișenii cel puțin, nu prea resimțeau lipsa cărnii, mai toate familii având acces la multiplele filiere de furt și comercializare  la negru a cărnii.

Modalitățile de scoatere a cărnii de la Comtim și de la abatoarele orășenești din România erau extrem de complexe. De la aruncarea semicarcaselor peste gardurile protejate cu sârmă ghimpată ca lagărele de concentrare și preluarea lor afară de complici (în Timișoara circulă chiar o legendă potrivit căreia la Abatorul municipal a fost aruncată peste gard o carcasă de porc chiar în capul unui milițian de la economic care fila zona), la trucarea greutații camioanelor frigo care intrau în ferme sau în abatoare pentru aprovizionare. Camioanele erau cântărite la intrare și la ieșire, paznicii verificând dacă diferența de greutate corespunde mărfii consemnată în acte. Pentru păcălirea pazei, fie se folosea metoda șoferilor slab/gras, adică la intrare se cântarea un șofer mai solid, iar la ieșire camionul era condus de unul mai slab, fie camionul avea la intrarea în abator balast ascuns în diferite locuri. Odată cântărit camionul, șoferul arunca balastul și încărca, cu complicitatea celor de la abator, o cantitate echivalentă, în plus, de carne.

La nivel individual, angajații abatoarelor se îmbrăcau efectiv cu bucăți de carne pe care le înfășurau în jurul corpului sub haine, scoțând astfel din abator zilnic kilograme de carne sau mezeluri.

La fabricile de pâine, exista practica punerii în lăzile de transport către brutării a mai multor pâini decât numărul trecut în avize și valorificarea lor prin intermediul complicilor șoferi sau a vanzătoarelor de la magazile unde ajungea pâinea.

La magazinele Alimentara se fura cu sârg, cam de către toată lumea. Responsabilii de unități păstrau dosită marfa de mare căutare (cafeaua, cașcavalul, untul, mezelurile de calitate, etc.) pe care fie le livrau în sistem ”barter” (la schimb) altor responsabili, de la benzină, de la magazinele de haine, electrice, bunuri de larg consum, fie își întrețineau relațiile livrând marfa pe sub mână milițienilor, securiștilor, ștabilor de la partid. etc. Dar acest lucru le aducea șefilor de magazine relații și le asigura postul, dar nu le producea bani, astfel că o parte din marfa de calitate era trimisă pentru vânzare la suprapreț prin filiere bine stabilite.

Furau și vânzătoarele de la Alimentara, pentru a împărți cu șeful, dar și pe cont propriu, cei furați fiind, firește, clienții. Se ajungea până acolo încât noaptea, vânzătoare de la alimentară să dea jos etichetele de pe berea Bega pentru a o vinde în câteva ore la coada de a doua zi dimineața drept bere Bucegi, care era cam cu 20% mai scumpă. La câteva mii de sticle vândute, se adunau cifre impresionante.

Cei care lucrau în fabrici, se decurcau și ei ”ușurând” economia socialistă fie de materie primă, fie de produse finite. Se ajunsese până acolo încât muncitorii nu doar ca sutrăgeau materie primă sau produsele intreprinderilor respective, dar se dezvoltase chiar o industrie paralelă în fabrici, meșterii producând pentru piața neagră cu totul alte produse decât se realizau în acea unitate.

De exemplu, la Uzinele Mecanice Timișoara se făceau niște minunate cuțite de vânătoare din oțel special, la fabrica 6 Martie se perfecționase o ”linie” de producție de arzătoare de gaz metan pe care timișorenii le conectau printr-un furtun de cauciuc (furat și acela, firește) la aragaz și încălzeau locuințele, deoarece gazul, chiar cu presiune scăzută, nu se oprea, spre deosebire de curentul electric, apa caldă și caldura din calorifere.

Cei care lucrau la fabricile de pantofi sustrăgeau fără mari probleme încălțăminte, chiar dacă se producea exclusiv pentru export, toata Timișoara fiind plină de pantofi Adidas, Le Coq Sportif, incredibil de comozii Otter sau produsele high-end de la Guban.

La Piele și Mănuși se realizau, pentru piața neagră, portofele, portochelari și tot felul de accesorii din pielea pentru produsele de export.

Ce mai furau românii?

Dar românii nu sustrăgeu doar de la locul de muncă, micile furturi din domeniul pe atunci public fiind considerate fapte banale…

Hârtia igienică era o comoditate care nu rezista mult (atunci când exista, firește), la nicio toaletă, și ajunsese atât de rară și de furată, încât la toatelete publice cu plată era distribuită câte 10-20 de centimetri fiecărui plătitor de serviciu WC, asta până când a dispărut de tot și oamenii primeau pătrățele de ziar Scânteia Tineretului. Bun și ală.

Pare greu de crezut azi, dar pe vremea televizoarelor cu tuburi și, mai tărziu, cu plăci integrate, românii plecau din hoteluri nu doar cu prosoape, dar și cu lămpi de televizor, plăci, butoane și potențiometre. La un moment dat, hotelierii adoptaseră soluția securizării televizoarelor cu hamuri metalice încuiate cu lacăt….

Se furau și beculețe colorate din brazii de Anul Nou din Parcul Pionierilor, ca să nu mai vorbim că au fost cazuri de tăiere a brazilor ornamentali din oraș pentru a îi folosi drept pom de iarnă.

Ce să mai spunem despre cei care furau perdelele de postav verzui din trenuri și își făceau draperii acasă din ele, și chiar rochii, deși pe fiecare centimetru pătrat de țesătură scria brodat frumos CFR!

sursa: timisoarastiri.ro

2 răspunsuri

  1. Titlul corect este “Ce furau hotii din tara noastra, România… pe timpul ceausismului”, articolul referindu-se la o parte dintre concetatenii nostri…

    • Articoloul are titlul corect. Toti furau, absolut.intr-o forma sau alta.De aceea acum le este greu sa se adapteze, de la patron nu mai pot fura.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus