Compania a fost de-a lungul anilor vaca bună de muls de care au tras toate partidele politice care s-au succedat la putere.

 

Complexul Energetic Hunedoara a făcut primele disponibilizări prevăzute într-un plan (al câtelea?) de redresare a companiei. Peste 800 de hunedoreni au rămas fără locuri de muncă acum câteva zile, după ce „factorii de decizie” au concluzionat că CEH este nerentabil și, deci, trebuie să renunțe la o parte dintre angajați.

De-a lungul ultimilor ani, unitățile care compun astăzi Complexul Energetic (fosta Companie Națională a Huilei și termocentralele Mintia și Paroșeni) au fost adevărate vaci de muls pentru cei care s-au perindat prin birourile de directori și pentru partidele care i-au sprijinit politic. Fie că s-a numit PNL, PDL sau PSD, partidele au profitat și au transformat tragedia în oportunități pentru firmele de casă. Politicienii – prin interpușii numiți în funcții de conducere – au exploatat CEH în interes personal și de grup. Au vândut Complexului prin firme proprii tot ce se putea vinde, de la plasă de sârmă, până la hrană, și au făcut bani frumoși din afacerile cu colosul energetic muribund.

„Probe tehnologice” cu apa din conducta CEH

Exemplul comunei Șoimuș, care s-a branșat fără contorizare la conducta de apă a Complexului Energetic Hunedoara, demonstrează dezinteresul și complicitatea autorităților. La începutul anului 2015, Primăria Comunei Șoimuș a încheiat cu SC ApaProd SA Deva un contract de furnizare a apei potabile pentru probe tehnologice la tariful de 3,48 lei/mc, fără TVA. Printr-o anexă la contract s-a stabilit și cantitatea lunară, facturată estimativ: 60 mc/lună (din septembrie 2015, cantitatea a fost mărită la 200 mc/lună). Anexa contractului stipulează negru pe alb că alimentarea cu apă se face fără contor la branșament. Diferența între consumul real și cel estimat a fost achitată de proprietarul conductei, Complexul Energetic Hunedoara, însă la prețul de 0,85 de lei/mc, ceea ce atrage pierderi financiare importante atât pentru CEH (care a plătit apă consumată de Șoimuș), cât și pentru SC ApaProd SA – care a încasat facturi mult diminuate pentru apa consumată pentru că a tarifat necorespunzător.

De când a fost montat contorul, cum era și firesc, a explodat valoarea facturilor pentru consumul de apă în comuna Șoimuș. De la 60 metri cubi în august 2015 (valoare estimată!), s-a ajuns ca apometrul să înregistreze 21.500 mc în august 2016, conform unei adrese oficiale a ApaProd. Factura pentru luna august 2016 e de aproape 750 de milioane în bani vechi (75.000 lei). Cea de august anul trecut, de doar 2 milioane (200 lei). Cine plătește paguba? Cineva trebuie să ofere un răspuns!

Administrația condusă de Mihai Irimie nu s-a grăbit să plătească facturile la apă. La data de 14 octombrie 2016, Primăria Șoimuș avea datorii de peste 2 miliarde (202.896 lei). Mai exact, din 219.033,25 lei facturați a plătit doar 16.136,54 lei – conform unei adrese oficiale ApaProd la solicitarea Hunedoara Liberă.

CEH – îngenuncheat de interesele politice din Valea Jiului

În Valea Jiului, problema termoficării este readusă în actualitate de partidele politice întrucât, nu-i așa, începe campania electorală. PNL țipă ca din gură de șarpe că omul pus de PSD la șefia Complexului Energetic Hunedoara nu vrea să dea căldură locuitorilor municipiului Petroșani. PSD iese la bătaie și îi acuză pe liberali că politizează o problemă socială, că omul de la șefia CEH e pus de Guvernul tehnocrat, nicidecum de PSD. CEH se apără: nu pot furniza agent termic în Petroșani pentru că nu au contrat cu firma de distribuție (SC Termoficare SA Petroșani), care, colac peste pupăză, se mai află și în insolvență. Dacă s-ar juca în trei, scorul ar fi 1-1-1. Problema este că meciul se joacă în patru, iar jucătorii enumerați mai sus își bat joc de interesele oamenilor, care, de obicei, ies în pagubă.

SC Termoficare SA Petroșani – firma de distribuție a agentului termic – a fost înființată în anul 1999, acționar fiind Consiliul Local Petroșani. Tot în acel an a fost încheiat contractul de concesiune a serviciului de furnizare a energiei termice în sistem centralizat, înțelegere reînnoită până în prezent. Din 2011, la SC Termoficare SA s-a declanșat procedura generală de insolvență, iar în 2012 s-a aprobat planul de reorganizare. La sfârșitul anului 2015, societatea avea datorii de 65,8 milioane de lei (echivalentul a 15 milioane de euro), cea mai mare sumă fiind înregistrată în dreptul furnizorului – Termocentrala Paroșeni. Pe lângă datorii, Societatea a înregistrat și pierderi: în total, de la înființare, cuantumul acestora ajungea la sfârșitul anului 2014 la 58,4 milioane de lei. Astăzi, SC Termoficare SA are o datorie către Complexul Energetic Hunedoara în valoare de 57,1 milioane de lei.

Creditorii au cerut în repetate rânduri falimentul societății și, în 2016, aproape că au reușit să obțină decizia Tribunalului Hunedoara. Sfârșitul este previzibil, pentru că firma nu poate ieși din cercul vicios al datoriilor acumulate. „Un aspect este că abonații sunt rău platnici. Al doilea, foarte important, este că sunt pierderi în sistem care se adună de fiecare dată până la aproape 30% pe an. Conducta termocentralei, de 18 km, nu numai că e supradimensionată, dar este ciur”, ne-a declarat primarul municipiului Petroșani, Tiberiu Iacob Ridzi. Ca urmare, oamenii din Petroșani nu au căldură iarna asta în calorifere, SC Termoficare SA neavând nici măcar contract cu termocentrala din Paroșeni.

Fără a avea pretenția că am elucidat toate culisele situației, există suspiciunea rezonabilă că șefii politici ai firmei de termoficare au acceptat o situație care, pe undeva le-a și convenit: au dat căldură oamenilor fără să încaseze facturile (vin alegeri, mita indirectă e mereu la modă), nu și-au bătut capul cu investițiile și, în final, îngroapă societățile de stat, apoi deschid altele, care vor avea aceeași soartă. Istoria se repetă la nesfârșit.

Cele două cazuri prezentate seamănă izbitor: ambele administrații, din Șoimuș și din Petroșani, au acceptat compromisul prin care s-au asigurat că cetățenii (a se citi „alegătorii”) vor avea serviciile de apă, respectiv termoficare, fără a plăti sumele reale pentru acestea, cu riscul prăbușirii economice a firmelor de stat. Să înceapă, așadar, campania electorală!

2 răspunsuri

  1. Mai spuneți că, de fapt 70-80% din populație nu ar fi cu restanțe la apă, căldură dacă ar avea banii necesari plăților. Din păcate, o problemă ocolită de toți factorii responsabili este de fapt raportul prețuri/salarii pe categorii sociale. Populației i s-au diminuat salariile în timpul crizei, dar tarifele, prețurile, taxele au urcat și nici acum nu e mai bine. Locuri de muncă nu, salarii mizere, taxe și impozite mărite! De unde să scoți bani să fii la zi cu toate?

    • Aici nu este vina celor care nu au platit. Au fost mintiti si inselati, vorba ta, preturile au crescut an de an la rand iar salariile oamenilor au scazut, incetul cu incetul sau chiar au disparut acestia fiind disponibilizati. Nu ai venituri, de unde sa-ti platesti facturile, apai sa mai si pui mancare pe masa la familie? Totul din cauza unor politicieni carora nu le mai ajunge, fura ca niste hapsani si nu stiu sa se opreasca. Asa e, cand scroafa isi lasa purcelusii liberi prin ograda. Pana nu se va trezi populatia sa vada ca defapt bani sunt in tara asta, dar este jefuita sistematic de interese obscure din afara tarii, totul cu ajutorul putorilor astora de politicienti repetenti si analfabeti, nimic nu se va schimba. Poate daca ii vor lua putin la trante, sa-i tavaleasca pe ei si pe familie lor prin noroi, poate poate isi vor schimba directiva. Dar pana nu incerci, nu poti avea rezultate, nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus