Sportivi, mineri, scriitori, Decebal și Traian, Avram Iancu, oțelari, Ioan (Iancu) de Hunedoara, Petru Groza și, mai nou, cowboy ș.a.m.d. Ce au în comun? Cu toții au statui situate în diferite localități ale județului Hunedoara. Toate statuile au fost ridicate dupa dorințele celor care au fost la conducerea localităților respective. Dupa părerea specialiștilor în domeniu, nu s-a ținut cont de armonizarea statuilor cu locul de expunere.

Decebal, Traian si gimnastele

GIMNASTE DEVA BUST STATUIE

La Deva, e plin de statui. Ca să ne aducem aminte că Deva este una dintre „capitalele” gimnasticii românești, fostul primar Mircia Muntean le-a comandat un grup statuar. Nu a fost destul, a cerut și portrete din bronz pentru mai multe gimnaste și antrenori. În urmă cu câțiva ani, a adus în oraș și alte câteva statui kitschioase: un cowboy lângă un cal, prințesa cu harpă, mica sirenă, Johann Strauss și un soldat. Acestea au fost importate din Hong Kong și au costat aproximativ 1.500 de euro fiecare. Statuile s-ar potrivi într-un parc de distracții sau unul de joacă, unde copiii s-ar putea fotografia lângă ele. După ce 3 ani au fost „exilate”, în 2016, Mircia Muntean a cerut ca una dintre ele – cowboy-ul „cu căluț” să fie „plantat” în centru, la aproximativ 20 de metri de statuia ecvestră a regelui Decebal.

Aceasta din urmă a fost dezvelită în anul 1978, în Piata Victoriei, pe platoul din fața Casei de Cultură din Deva. În limbajul localnicilor s-a incetățenit deja expresia „la cal”, atunci cand este vorba despre statuia regelui dac. Decebal a fost fiul lui Scorillo. Istoricul Dio Cassius spunea despre el: „Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și de a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”. A domnit în perioada 87 – 106 d. Ch. A fost ultimul rege al dacilor, organizatorul și conducătorul războaielor de apărare împotriva expansiunii romane. Înzestrat cu mari însușiri militare și politice, a repurtat câteva victorii asupra romanilor. Abil diplomat, a încheiat cu Domițian, după victoria romanilor de la Tapae, o pace favorabilă dacilor (în anul 89 d. Ch.), dar n-a încetat să se pregătească pentru un nou război cu romanii, pe care l-a și prevăzut. A întărit armata, a fortificat cetățile și a încercat să coalizeze împotriva romanilor toate popoarele vecine, la fel de amenințate de aceștia. Dupa ce a pierdut războiul din 105 – 106 d. Ch., Decebal s-a sinucis.

Bust, pe banii enoriașilor
În fața bisericii reformate din Deva se afla bustul lui Tordai Sándor András (1529- 1579) dezvelit, prin efortul Bisericii Reformate, în 2004. Tordai a fost una dintre personalitățile remarcabile ale vremii sale, cu un rol important în răspândirea ideilor Reformei în Transilvania. S-a născut în 1529 la Turda, a urmat cursurile Universității din Wittenberg, apoi, în 1560 revine în Transilvania, ca preot la Turda. A ajuns la Deva în 1564 sau 1565. S-a implicat activ în disputele cu cei care negau Sfânta Treime, fiind unul dintre opozantii episcopului unitarian Dávid Ferencz. reformate si organizarea circumscriptiilor ecleziastice. A murit în 1579, la Deva, fiind înmormântat în biserica de aici. Piatra lui de mormânt, mutată la demolarea bisericii medievale, se află încastrată în peretele bisericii actuale, construită în 1910.
Traian – la Primărie

statuie traian
Statuia împăratului Traian a fost dezvelită în anul 1999 și se află în piațeta de lângă Primăria municipiului Deva.

Traian a fost împărat al Romei în perioada 98 – 117 d. Ch, iar în timpul său Imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Conform site-ului http://ro.wikipedia.org, istoricul Dio Cassius susținea că îi plăceau vinul și băieții, dar că pederastia lui nu a făcut rău nimănui. A lansat două expediții în regatul Dacia, iar după prima, din anul 101 – 102 d. Ch., l-a forțat pe regele Decebal să capituleze. Traian s-a întors la Roma și a primit titlul de Dacicus Maximus. În anul 105 d. Ch., Traian a atacat iar Dacia și a reușit să o cucerească, anexând-o ca provincie romană. A cucerit mai mute teritorii ajungând până în Persia. În august 117 d. Ch. moare, dar înainte l-a numit drept succesor al său pe Hadrian. A ridicat Columna lui Traian, în amintirea victoriilor din Dacia. Există multe controverse legate de statuia lui Traian. Cei mai mulți spun că Traian, fiind un cotropitor, nu ar trebui să aibă statuie și, mai ales, în această parte a țării, pe pământul vechii Dacii.

„Bolovanul” de la „broaște”
Primarul Devei, Mircia Muntean, a „ridicat” în fața Prefecturii, în anul 2006, un „bolovan cu cruce”, despre care a declarat că reprezintă o reparație morală față de luptătorii anticomuniști din munți – Ion Gavrilă Ogoranu, Elisabeta Rizea și Mihai Timaru. Pentru „monument”, Primăria municipiului Deva nu a cerut, la vremea respectivă, aviz din partea Direcției pentru Cultură. Cu sau fără aviz, „bolovanul” a rămas la locul lui. Elisabeta Rizea a fost o eroină a luptei anticomuniste din România. Arestată în 1952, ea a făcut 12 ani de închisoare. Timp de patru ani, Elisabeta Rizea a dus mancare grupării Arsenescu – Arnăuțoiu, care se ascundea în munți, încercând să organizeze o mișcare de rezistență împotriva regimului comunist. Ion Gavrilă Ogoranu și Mihai Timaru au fost alți doi luptători anticomuniști.

Lupoaica, mineri și oțelari
La Brad, nu puteau lipsi statuile lui Avram Iancu și Crișan, unul dintre cei trei capi ai Răscoalei din anul 1784. Tot la Brad a fost amplasată statuie a „Lupoaicei”.

Pe de altă parte, în toată Valea Jiului, există monumente închinate minerilor, iar în Hunedoara un soi de frescă reprezentându-i pe muncitorii din siderurgie.

Mulți dintre specialiști sunt de părere că toate statuile din județul Hunedoara au fost amplasate conform dorințelor PARTIDULUI, indiferent care a fost acela. Nu artiștii plastici au decis plasarea statuilor în locurile în care sunt expuse. Pentru amplasarea unei statui este nevoie de o armonizare a întregului, care este compus din concepție, execuție și expunere. Concepția unei lucrări trebuie făcută de artist, adică de un profesionist. Execuția nu se face în funcție de câți bani sunt alocați pentru lucrare, ci de conceptul respectiv. Mediul în care este expus monumentul trebuie să se armonizeze cu întregul. Pe scurt, rama completează tabloul, și nu invers.

Iancu, în sensul giratoriu

iancu de hunedoara statuie
Ioan (Iancu) de Hunedoara are două statui în orașul căruia i-a dus gloria în toată lumea creștină: un bust, situat în fața Primăriei, și o statuie plasată în sensul giratoriu din fața hotelului Rusca. Ioan (Iancu) este considerat unul dintre cei mai importanți lideri militari și politici ai secolului al XV-lea, din Europa. A intrat, ca și tatăl său, Voicu, în serviciul regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. A devenit ban de Severin și apoi voievod al Transilvaniei. Cariera sa militară este presărată de bătălii împotriva turcilor: „Campania cea lungă” din Serbia, Bulgaria și Bosnia Herzegovina (1443-1444), bătălia de la Varna (1446), în urma căreia moare regele Vladislav I, iar Ioan este numit guvernator al Ungariei, bătălia de la Kosovo (1448), când este înfrânt de turci. Cea mai importantă dintre bătălii rămâne, fără îndoială, cea de la Belgrad, din 22 iulie 1456, la finalul căreia îl obligă pe sultanul Muhammad al II-lea (cuceritorul Constantinopolului) să-și abandoneze ofensiva spre vestul Europei. Din păcate, la două săptămâni după acea bătălie, Ioan de Hunedoara a murit, pe 11 august, de ciumă, la Zemun, în apropiere de Belgrad. A fost înmormântat în Catedrala Catolică din Alba Iulia, iar pe piatra sa funerară stă scris: „S-a stins lumina lumii!”. Istoricii spun că prin victoria obținută de Ioan (Iancu) de Hunedoara a fost oprită cu 70 de ani înaintarea turcilor spre Europa de Vest. În urma acestei bătălii, papa Calixt al III-lea l-a numit pe Ioan (Iancu) de Hunedoara drept „atletul cel mai puternic – unic – al lui Christos”. Printr-o enciclică papală, în fiecare zi la ora 12, se trag clopotele bisericilor catolice din toată lumea în memoria lui Ioan (Iancu) de Hunedoara, chemând credincioșii la recitarea rugaciunii „Angelus”. La Vatican, momentul rugaciunii Angelus este public duminica și în sărbători, când pelerinii se strâng în Piata San Pietro pentru a recita rugăciunea împreună cu Sfântul Părinte.

Avram Iancu, la Primărie

avram iancu

Un bust al lui Avram Iancu este așezat si el lângă intrarea principală a Primăriei municipiului Hunedoara, încă din anii ’90. Avram Iancu a fost unul dintre conducătorii Revoluției din 1848 din Transilvania. De altfel, el a fost unul dintre inițiatorii și organizatorii adunărilor de la Blaj, din aprilie, mai și septembrie 1848, dar și conducătorul oștirii înarmate de țărani și mineri din Munții Apuseni. În fruntea acestei oști și în colaborare cu autoritățile militare austriece a organizat apărarea în Munții Apuseni și a respins numeroasele atacuri ale trupelor revoluționare maghiare, superioare ca număr și ca armament, câștigându-și renumele de „craiul munților”. A murit în data de 10 septembrie 1872, la 48 de ani, la Țebea, unde este înmormântat.

Maria Cioncan și Michael Klein

maria cioncan

comemorare Michael Klein (9)

Regretații sportivi Maria Cioncan și Michael Klein, cetățeni de onoare ai Hunedoarei, au fiecare câte o statuie în oraș. Cea a Mariei Cioncan este situată la intersecția străzilor George Enescu cu Ion Creangă, în imediata apropiere a parcului „Corvinul”. Bustul atletei a fost realizat de sculptorul craiovean Gheorghiță Rodion și este din fibră de sticlă îmbibată cu rășini speciale, care imită foarte bine lucrările din bronz. Piedestalul este încadrat de două statuete care reprezintă doi lei. Maria Cioncan s-a născut în data de 19 iunie 1977, în localitatea Maieru, Bistrița. A început atletismul în 1991, iar din noiembrie 1996 s-a mutat la Hunedoara, unde a continuat pregătirile cu antrenorul Stefan Beregszaszy. În primavara anului 2000 a participat la patru concursuri, din care a câștigat trei, devenind și campioană balcanică în proba de 1.500 metri. În 2001 s-a clasat pe locul trei la Stockholm, apoi pe locul I la Budapesta, unde a alergat pentru prima dată o cursă de 3.000 m. În același an a câștigat patru medalii de aur la Campionatele Naționale de sală și în aer liber. În 2002 a obținut cea mai bună performanță a anului în proba sa preferată, 1.500 metri, devenind lider mondial. În 2004, la Olimpiada de la Atena, a realizat cea mai mare performanță a sa: medalia de bronz în proba de 1.500 de metri. A luat startul și în finala de 800 de metri, ocupând locul 7. A decedat într-un accident de mașină în Bulgaria, în data de 21 ianuarie 2007. Statuia fotbalistului Michael Klein, în mărime naturală, a înlocuit anul trecut un bust al acestuia. Fost jucător al Corvinului, Michael Klein a evoluat și la Dinamo București si apoi la echipa germană Bayern Uerdingen. A evoluat de 322 de ori în campionatul României și a înscris 36 de goluri, a fost selecționat de 90 de ori în echipa națională a României și a dat cinci goluri, a jucat 13 meciuri în cupele europene și a înscris de două ori. A murit în data de 2 februarie 1993, la doar 33 de ani, în Germania, în urma unei probleme cardiace.

Petöfi din cimitir

Cel mai mare poet maghiar, Petöfi Sándor, are statuie la Hunedoara, oraș pe care l-a vizitat și unde a scris o poezie despre castel. Din păcate, statuia este amplasată în cimitirul din curtea Bisericii Reformate. Petöfi a fost un poet romantic, erou al Revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania. Crezul său politic și poetic a fost: „Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească și în politică, iată ce ne învață acest secol, iată țelul pe care trebuie să-l urmărim… Sus poporul, în iad aristocrația!” A fost dat dispărut la doar 26 de ani, în timpul bătăliei de la Albești, în 1849. Trupul său nu a fost descoperit niciodată, motiv pentru care unele legende susțin că a fost luat prizonier în Rusia țaristă.

Groza, la Bacia

Statuia din bronz a lui Petru Groza a fost luată de pe soclul pe care se afla la Deva în 1995, dupa ce a stat acolo încă din 1963. Atunci, statuia lui Groza, care cântărește circa 3,5 tone, a luat locul unui monument închinat lui Horea, Closca și Crișan. În urma cu 20 de ani, statuia celui care a fost de patru ori prim-ministru al României a fost coborâtă de pe soclu și aruncată în iarbă, în curtea interioară a Prefecturii Hunedoara. Ulterior, statuia a fost transportată la Băcia, unde s-a născut Petru Groza, în data de 7 decembrie 1884, în familia unui preot ortodox – Adam Groza. Cariera politică a lui Petru Groza, cel care va conduce patru guverne in Romania, a început înainte de 1918. Inițial, se alătură Partidului Național Român. De altfel, el este primul orator la Marea Adunare Națională de la 1 decembrie 1918, de la Alba Iulia. În 1920 aderă la Frontul Poporului, o formațiune politică înființată imediat dupa Unire de mareșalul Alexandru Averescu. În martie 1920, partidul mareșalului ajunge la putere, iar Petru Groza ajunge ministrul Naționalităților Conlocuitoare și totodată cel mai tânăr membru al cabinetului, funcție pe care și-o păstrează până la sfârșitul anului 1921. Din 1922 și până în 1926, Groza este deputat, pentru ca la jumatătea deceniului al treilea Averescu să îl numească, din nou, ministru, dar de această dată al Lucrărilor Publice. Sătul de politică de Dâmbovița, Groza revine la Deva. Aici cumpără moșii, acțiuni, fabrici, bănci, hoteluri, cinematografe, izvoare de ape minerale, magazine etc. și începe să fie numit „Prințul Devei”. De altfel, la un moment dat, Petru Groza făcea parte din 45 de consilii de administrație. Din anul 1931 începe să aibă o orientare de stânga, iar doi ani mai târziu înființează „Frontul Plugarilor”. În anul 1944 revine în București, iar în 4 noiembrie este numit vicepreședintele (vicepremier) al Consiliului de Miniștri în cabinetul condus de generalul Constantin Sănătescu, guvern care cade după doar o lună. Timp de trei luni este, din nou, vicepremier în Guvernul generalului Nicolae Rădescu. În data de 6 martie 1945, Petru Groza ajunge președintele Consiliului de Miniștri, funcție pe care o va deține până în data de 30 noiembrie 1946. După alegerile urmate de greva regală a lui Mihai I, Groza formează iar cabinetul și ajunge premier pana pe data de 29 decembrie 1947. A doua zi, regele Mihai este obligat să abdice, iar Groza participă la detronarea suveranului. De altfel, în aceeași zi, 30 decembrie, el formează un nou cabinet, care va rezista până în 14 aprilie 1948. Ultimul cabinet pe care l-a condus a rezistat până în 2 iunie 1952. De atunci și până în data de 7 ianuarie 1958, când a încetat din viață, a fost președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române. Din anul morții sale și până în 1990, orașul Ștei, din județul Bihor, i-a purtat numele.

 

Lasă un răspuns către Anonim Anulează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus