În iunie 1990, România reuşea să uimească întreaga lume prin imaginile care arătau cum forţele de ordine, ajutate de mineri, au intervenit brutal împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii din Bucureşti şi a populaţiei civile.

Evenimentele violente din 13-15 iunie 1990 au rămas cunoscute în memoria postcomunistă sub numele de „Mineriada din 13-15 iunie 1990″ şi se referă la reprimarea, de către forţele de ordine, cu ajutorul minerilor, a mitingurilor de protest din Piaţa Universităţii din acea perioadă. Manifestaţiile din Piaţă, revendicate ca fiind anticomuniste, erau îndreptate împotriva guvernului condus la acea vreme de Frontul Salvării Naţionale şi împotriva preşedintelui Ion Iliescu şi începuseră încă din 22 aprilie 1990, odată cu Fenomenul Piaţa Universităţii.

La manifestaţiile din Piaţă, care au debutat în 22 aprilie 1990, au participat intelectuali, studenţi, elevi, funcţionari, dar şi personalităţi culturale şi publice, revendicările demonstranţilor fiind grupate într-o declaraţie care a fost publicată/citită la 26 aprilie 1990. Una dintre principalele revendicări era Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara prin care se cerea ca foştilor activişti comunişti şi foştilor ofiţeri de Securitate să li se interzică dreptul la candidatură pentru trei legislaturi consecutive, se arată în volumul “România 1989-2005. O istorie cronologică” (Stan Stoica, Editura Meronia, 2005).

În intervalul cuprins între 22 aprilie şi 13 iunie, la manifestaţiile din Piaţa Universităţii, cunoscute sub numele de Fenomenul Piaţa Universităţii, s-au strigat lozinci anticomuniste şi anti-guvernamentale precum: “Libertate”, “Timişoara”, “Jos Iliescu”, “Jos comunismul”, „Iliescu nu dezbina ţara”, „Proclamaţia de la Timişoara, lege pentru toată ţara”, „Apel din Timişoara, trezeşte, Doamne, ţara”, „16-22, cine-a tras în noi”, „Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, „Treziţi-vă, români, aveţi din nou stăpâni”, „Iliescu pentru noi este Ceauşescu II”, “Cine-a tras în noi, 16-22”, “Cine-a tras în noi, după 22” etc, au fost o parte dintre lozincile strigate de protestatari în acea perioadă, conform Raportului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc din 2010, publicat pe site-ul http://mineriade.iiccmer.ro/. (Sursa: Agerpres).

La 27 mai 1990, o parte dintre organizaţiile care au coordonat protestele (Grupul Independent pentru Democraţie, Liga Studenţilor) s-au retras din Piaţă, în timp ce altele au rămas, alăturându-li-se celor aflaţi în greva foamei (Consiliul Naţional pentru Alianţa Poporului, Mişcarea Independentă, Asociaţia “16-21” Decembrie), conform volumului “Istoria României în date”.

În dimineaţa zilei de 13 iunie, Poliţia a intervenit în forţă în Piaţa Universităţii, împrăştiindu-i pe manifestanţi şi făcând arestări. Poliţiştilor li s-au alăturat, mai târziu, grupuri de muncitori solidari cu autorităţile statului. Manifestanţii, în mare parte studenţi, au ridicat baricade, reuşind să spargă barajele forţelor de ordine şi să ocupe Televiziunea, instituţie acuzată de deformarea gravă a adevărului şi de dezinformare, notează cronologia “România 1989-2005. O istorie cronologică” (Stan Stoica, Editura Meronia, 2005). (Sursa: Agerpres).

 

În data de 13 iunie 1990, forţele de ordine au distrus corturile celor din Piaţa Universităţii, iar câteva ore mai târziu mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în zonă. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieţei cu autobuzele din dotarea Poliţiei.

La îndemnul unor tineri fără ocupaţie atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au „şarjat” mulţimea. Aceasta a reacţionat răsturnând un TV de culoare albastră, iar din rezervorul maşinii a fost furată benzina, cu care s-au confecţionat cocktailuri Molotov. Aceleaşi persoane au scos pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins. După eveniment, Televiziunea Română a lansat versiunea oficială că au fost incendiate. În scurtă vreme, nori groşi de fum negru au acoperit Piaţa.

Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanţi şi forţele de ordine. La TVR, Ion Iliescu citeşte următorul mesaj: „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”. Imediat, trei garnituri de tren, pline cu mineri, au plecat din Petroşani spre Bucureşti.

Minerii au fost preluaţi de angajaţi ai serviciilor secrete şi conduşi în Piaţa Universităţii, la anumite sedii de partide şi ziare, dar şi la domiciliile unor fruntaşi ţărănişti şi liberali. În Piaţa Universităţii a început prigoana împotriva populaţiei civile. Mulţi tineri au fost loviţi şi “arestaţi”. Liderul studenţilor, Marian Munteanu, a fost bătut crunt. Denes Domokos, fost şef de schimb la Exploatarea Minieră Livezeni, a încercat să-i taie capul. Apoi, minerii au fost urcaţi în autobuze şi duşi la complexul “Romexpo”. Acolo, Ion Iliescu le-a mulţumit chiar şi pentru faptul că „au plantat flori în Piaţa Universităţii”. Câteva ore mai târziu, ortacii au fost urcaţi în trenuri şi trimişi în Valea Jiului. Se vorbeşte despre şase morţi şi câteva sute de răniţi. Adevărul, deşi evident, nu a fost spus niciodată pe de-a întregul.

La 15 iunie 1990, Comitetul Militar Superior al Ministerului Apărării Naţionale a cerut desfiinţarea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), invocând faptul că a făcut jocul unor forţe politice care urmăresc destabilizarea vieţii social-politice, mai scrie sursa citată.

Şedinţa de guvern din 16 iunie 1990, în care a fost examinată derularea evenimentelor violente din 13-15 iunie, s-a finalizat cu difuzarea unui comunicat de presă în care se vorbeşte despre “scenariul destabilizării de stat”, o situaţie limită în care preşedintele ales şi guvernul au cerut intervenţia armată şi sprijinul populaţiei.

La 18 iunie 1990 s-a înfiinţat Comisia parlamentară de anchetă instituită în vederea cercetării evenimentelor petrecute în zilele de 13-15 iunie 1990. Lucrările Comisiei s-au finalizat în ianuarie 1991 şi s-au concretizat în documentul intitulat “Raportul Opoziţiei anticomuniste din comisia parlamentară de anchetă a evenimentelor din 13-15 iunie 1990 (raport finalizat la 15 ianuarie 1991). Opinie separată”, informează site-ul http://mineriade.iiccmer.ro/.

În septembrie 2010, Asociaţia “21 Decembrie 1989”, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (ICCMER), au publicat “Raportul-Rechizitoriu despre Fratricidul din 13-15 iunie 1990”, în baza documentelor din Dosarul Mineriadei, scrie site-ul http://mineriade.iiccmer.ro/.

Procurorii militari ai Secţiei Parchetelor Militare din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au finalizat, la 13 iunie 2017, cercetările în dosarul “Mineriadei din 13-15 iunie 1990” şi au dispus trimiterea în instanţă a cauzei. Procurorii militari susţin, în rechizitoriu, că, “în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice, în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării”, se mai arată în Rechizitoriu, conform https://www.mpublic.ro/.

Iniţial, a existat un dosar în care au fost puse sub învinuire 25 de persoane între care şi fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, dar şi generalii Victor Athanasie Stănculescu, Corneliu Diamandescu şi Mihai Chiţac. Parchetul General a început urmărirea penală împotriva lui Ion Iliescu acum câţiva ani. Fostul şef al statului a fost acuzat de omor deosebit de grav. În decembrie 2007, procurorul general de atunci al României, Laura Codruţa Kovesi, a infirmat rezoluţia de începere a urmăririi penale pe motiv că s-au comis erori de procedură. Acum 4 ani, dosarul 13 – 15 iunie 1990 a fost redeschis și în 13 iunie 2017, au fost trimişi în judecată pentru infracţiuni contra umanităţii Ion Iliescu, la data faptelor preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) şi preşedinte al României; Petre Roman, fost prim-ministru; Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru; Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informaţii; general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare; Emil “Cico” Dumitrescu, la data faptelor membru al CPUN şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne; Cazemir Ionescu, vicepreşedinte al CPUN; Adrian Sârbu, şef de cabinet şi consilier al prim-ministrului; Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere “Valea Jiului”; Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Plăieş Cornel Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.) Vasile Dobrinoiu, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne; colonel (rez.) Petre Peter, comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele aparţinând Ministerului de Interne; Alexandru Ghinescu, director al IMGB, conform site-ului Ministerului Public, https://www.mpublic.ro/.
Conform Rechizitoriului din iunie 2017, în zilele de 13-15 iunie, au murit, prin împuşcare, patru persoane, în timp ce alte 1.388 au fost rănite, mai informează sursa citată.

În mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că ancheta în Dosarul Mineriadei din 1990 trebuie refăcută, identificând nelegalitatea rechizitoriului întocmit de procurorii militari şi a dispus restituirea dosarului la Parchet. (Sursa: Agerpres).

Pentru evenimentele din 14 – 15 iunie, o singură persoană din judeţul Hunedoara a fost condamnată definitiv. Este vorba despre Denes Domokos, fost şef de schimb la Exploatarea Miniera Livezeni. Acesta a fost condamnat definitiv la zece ani de detenţie, pentru că a încercat să-i taie capul lui Marian Munteanu, fostul lider al studenţilor din Universitatea Bucureşti.

Un răspuns

  1. Felicitari Doamna pentru efortul de a mentine vie atentia cititorilor asupra unui moment decisiv din istoria noastra post decembrista ! Dupa 27 Mai 1990, desi rezultatul alegerilor nu le era convenabil, Liga Studentilor si GID au incetat manifestatia din Piata Universitatii, considerand ca Democratia, fie si imperfecta, trebuia respectata. Alte grupuri, manipulate de forte oculte au continuat insa legitimand interventia minerilor din 14-15 Iunie, interventie controlata de conducerea FSN prin care s-a incercat distrugerea partidelor politice democratice, abia infiintate. Era o continuare a loviturii de stat inceputa in Decembrie 1989 si tot ce a urmat s-a inscris in aceasta logica. De aceea, la 32 de ani de la evenimente Justitia inca nu s-a pronuntat iar sansele s-o faca sunt tot mai reduse. Ghinion….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus