„A căzut coroana regatului, s-a stins lumina lumii!”, a scris în necrologul său Ioan de Capistrano, călugărul ostaș alături de care luptase și îi învinsese pe turci

Nu se cunoaște anul nașterii lui Ioan (Iancu) de Hunedoara. Potrivit unor surse ar fi fost născut în 1387, altele – în jurul anului 1407, ca fiu al lui Voicu, „un gentilom destul de modest al comitatului pur românesc Hunedoara” și al Elisabetei de Margina (Elisabeta Mărginean). În 18 octombrie 1409, familia sa a primit de la regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, domeniul și castelul Hunedoarei drept răsplată pentru faptele sale de arme în luptele cu turcii.

A fost un mare aristocrat al regatului Ungariei, era unul dintre cei mai bogați nobili ai Europei timpului său. A fost voievod al Transilvaniei în 1441, guvernator al regatului Ungariei între 1446 – 1453, apoi căpitan suprem al Ungariei şi al Transilvaniei între 1453 -1456. A scris file de glorie în istoria luptei antiotomane a popoarelor Europei sud-estice. Ioan (Iancu) de Hunedoara a desfăşurat o activitate diplomatică şi militară intensă în anii în care Imperiul Otoman urca spre apogeu, dând asalturi decisive asupra ultimei rămăşiţe a Imperiului Bizantin, Constantinopolul. A depus eforturi pentru închegarea unei coaliţii creştine care să oprească înaintarea otomanilor cu o oaste de cruciadă şi a fost cel dintâi comandant de oşti din Europa care a reuşit să îl înfrângă pe cuceritorul Constantinopolului, sultanul Mahomed II, la Belgrad în 1456. A fost tatăl regelui Matei Corvin, cel mai mare rege al Ungariei.

După bătălia de la Belgrad, iulie 1456, Europa sărbătorea victoria la curtea imperială germană, la Veneţia, în Anglia, papa onorându-l cu laude „până deasupra stelelor” pe Ioan (Iancu), considerat fortissimus athelta Christi (atletul cel mai puternic al lui Hristos). În semn de omagiu şi aducere-aminte, în fiecare zi se trag clopotele în toate bisericile catolice la ora 12, oră la care s-a consemnat victoria oastei lui Iancu de Hunedoara asupra celei a lui Mehmed al II-lea. Victoria de la Belgrad a oprit înaintarea turcilor în Europa pentru aproape 70 de ani.

Marele comandant a căzut răpus de ciuma răspândită din tabăra otomană, în tabăra de la Zemun, la 11 august 1456. A fost înmormântat la Alba Iulia, în inima Transilvaniei natale.

În epitaful alcătuit de Ioan de Capistrano, călugărul ostaș alături de care luptase și îi învinsese pe turci, scria: ,,A CĂZUT  COROANA REGATULUI, S-A STINS LUMINA LUMII!”.

Până și sultanul Mahomed al II-lea (Mehmed II) i-a adus omagiul său: „Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus