Două explozii au deschis porţile iadului la mina Petrila şi au împrăştiat disperare, groază şi lacrimi printre familiile minerilor. Sâmbătă, 15 noiembrie, se împlinesc 6 ani de la tragedie. 12 ortaci au pierit în urma exploziei şi alţi 12 au fost răniţi. În urmă au rămas 13 copii orfani. 

Filmul Tragediei…15 noiembrie 2008

Sâmbătă, 15 noiembrie 2008… Oraşul Petrila din Valea Jiului. E linişte, parcă prea multă linişte. Bărbaţii sunt plecaţi la muncă. E o zi nelucrătoare, ca şi duminicile. Bărbaţii merg, totuşi, în şut. Se plăteşte dublu, vin bani mai mulţi. În Petrila, viaţa e aspră şi locurile de muncă sunt puţine. Banii câştigaţi în plus înseamnă hrană pentru familie.
Imediat după ora 15:00, liniştea e spartă de o veste ce vine de la televizor: în mină a avut loc un accident. Vestea le dă fiori… La serviciu erau aproape 100 dintre ai lor. Imediat la poarta minei se strâng rudele. Aşteaptă şi speră. Nimeni nu le spune nimic. Se iau doar măsuri de securitate, dar nu în subteran, ci la suprafaţă. Paznicii nu mai fac faţă. Sunt aduşi poliţişti şi jandarmi. La televizor se anunţă veşti triste: în jurul orei 14:50, în subteran a avut loc un teribil accident. La mină e tăcere. Nimeni nu spune nimic. Minutele se scurg greu. O bucată de balustradă cedează sub greutatea mulţimii… “Vrem să ştim ce se întâmplă. De ce nu ne spune nimeni nimic? Cine a murit? Daţi-ne numele lor. Cumnatul meu e acolo”, strigă o femeie. “Nu ne-au spus nimic. Dacă ne spuneau, mai eram aici? Poate eram deja la spital. Aici lucrăm, avem aici colegi, prieteni, rude, de două ore aşteptăm degeaba…”, spune şi un ortac, care nu înţelege de ce nu sunt lăsaţi să intre pe poarta minei. “Hoţilor! Luaţi salarii de zeci de milioane pe cadavrele minerilor noştri”, strigă un altul. Nici un oficial nu spune nimic. Sunetele sirenelor ambulanţelor taie aerul. Veşti contradictorii. Unii ortaci ies din mină. Se simte fiorul morţii… Răniţii sunt transportaţi la Spitalul de Urgenţă din Petroşani. După ore de aşteptare, primarul oraşului Petrila, Ilie Păducel, anunţă la televizor că opt mineri au murit. În cele din urmă, vine şi un anunţ din partea oficialilor. Directorul general adjunct al CNH Petroşani, Constantin Jujan, admite în faţa mulţimii că sunt opt morţi şi opt răniţi. Numele lor nu este făcut public. Oamenii intră în panică. Lacrimi şi durere… “Soţul meu este acolo. Nu ştiu nimic de el. Doamne, ce mă fac?”, plânge o femeie.

SEMNE DE ÎNTREBARE
Printre veştile contradictorii despre posibilii morţi apar şi primele declaraţii. Cu teamă şi sub protecţia anonimatului, oamenii încep să vorbească. “Acest accident e sfârşitul minei. Va fi închisă şi vom rămâne pe drumuri. În subteran, concentraţia de gaz metan e depăşită de două sau de trei ori. Maximul admis este de 2%. în subteran era între 5% şi 8%.” De altfel, apar şi informaţii legate de un incident petrecut vineri în mina de la Petrila. Un miner a ajuns la spital prezentând o intoxicaţie cu monoxid de carbon. Mai târziu, informaţia a fost confirmată de medicii de la Spitalul din Petroşani, care au adăugat că după ce a primit îngrijiri, minerul a fost lăsat să plece, pentru că nu avea nevoie de supraveghere medicală. Oamenii spun că erau obligaţi să intre în mină şi că şi miercuri două persoane au suferit arsuri.

MOARTEA VINE LA INDIGO
Ora 14:50 – în mina de la Petrila sunt aproape 100 de ortaci. Opt au murit şi alţi opt au fost răniţi. Ceilalţi reuşesc să iasă din mină. Potrivit şefului Departamentului Securitate şi Sănătate în Muncă Petroşani, din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara, Ileana Bodea, accidentul s-a produs din cauza unei explozii sau a unei aprinderi de metan: “Accidentul s-a produs în subteran, la minus 250 de metri sub nivelul mării (circa 1.000 de metri adâncime), în abatajul 431. În zona respectivă erau 13 persoane. O comisie formată din reprezentanţi ai ITM Hunedoara şi ai Parchetului va cerceta cauzele care au dus la producerea accidentului”.
Câteva ore mai târziu se decide ca salvatorii minieri să intre în mină. 10 salvatori minieri, adică două echipe, au coborât în subteran. O decizie absolut neinspirată. O nouă explozie, produsă în jurul orei 18:40, a ucis alte patru persoane. Oficialii CNH Petroşani declară că, în momentul în care s-a dat alarma, cinci dintre membrii echipelor de salvare porniseră spre locul deflagraţiei, iar restul aşteptau în zona de aer curat, dar au fost surprinşi de suflul exploziei. În jurul orei 20:00 s-a luat decizia sistării, pe o perioadă de 48 de ore, a tuturor operaţiunilor de salvare.

“E CRIMĂ CU PREMEDITARE!”
Accidentul de la Petrila arată, din nou, în ce condiţii se lucrează în minerit. “E mai rău ca în Irak sau Afganistan. Galeriile sunt strâmte şi joase. E cald ca în Iad aici, dar ce să facem? Lucrăm ca pe timpul lui Ceauşescu, în condiţii nesigure şi acum ne temem că vom rămâne şi fără locurile astea amărâte de muncă. Mina arde. Câştigăm în jur de 12 milioane de lei vechi. Nu ai cui să te plângi. Şi la Orizontul 150 e foc de mină, dar nu au oprit activitatea, aşa cum ar fi trebuit”, povesteşte un miner, sub protecţia anonimatului. Conducerea CNH pretinde că nu avea cunoştinţă despre vreo depăşire a concentraţiei de metan, în ciuda celor spuse de mai mulţi angajaţi ai EM Petrila. “În momentul exploziei, pe staţia telegrizumetrică era o concentraţie de patru ori mai mică decât cea normal admisă. Cu siguranţă a fost metan că, dacă nu era, nu se putea întâmpla explozia. Expertiza pentru ceea ce s-a întâmplat acolo o vor face alte organe abilitate, respectiv ITM şi INSEMEX Petroşani. Este interzis să se lucreze în condiţii de foc de mină”, a declarat Daniel Surulescu, directorul CNH Petroşani. Şi Petru Drăgoescu, directorul pe probleme de securitate şi sănătate din cadrul CNH, a susţinut că în subteran concentraţia de metan era de patru ori mai mică decât limita admisă.

Pe de altă parte, Miron Cozma îi contrazice pe oficialii CNH Petroşani: “Este crimă cu premeditare! Oamenii nu aveau ce să caute în subteran. Ei nu trebuiau trimişi acolo. Zona trebuia izolată! Liderul de sindicat (n. r. – Ion Temneanu) unde a fost?! Am informaţii de la oameni că staţiile de captare erau învelite cu pungi de plastic, ca să nu fie depistată concentraţia mare. După ce s-a întâmplat prima tragedie şi opt oameni şi-au pierdut viaţa, nu trebuia ca salvatorii să intre în subteran. Mai mult, la această oră, în Valea Jiului există mai multe bombe cu ceas la Lupeni, Vulcan şi Livezeni. De această dată nu morţii sunt de vină. O să văd ce pot să fac, să găsesc avocaţi, poate mă ajutaţi şi voi, cei de la Jurnalul Naţional, care m-aţi mai sprijinit, să se facă dreptate!”.

VOIA SĂ FIE SALVATOR MINIER
Adrian Măţan era cel mai tânăr dintre cei 12 morţi din accidentul de la Petrila. Avea doar 27 de ani. Provenea dintr-o familie de mineri. Era ajutor de miner şi student la Facultatea de Construcţii din Petroşani. Lucra în mina de la Petrila de câţiva ani. “Chiar îi plăcea ceea ce făcea. Muncea cu pasiune, din acest motiv se ducea la lucru şi sâmbăta. Se băga unde era mai greu, împreună cu salvatorii. Şi el voia să ajungă inginer şi apoi salvator”, povestea cumnata lui. Nu a mai apucat ziua aceea, cum nu a mai apucat-o nici pe cea în care urma să se căsătorească în primăvara anului viitor. Sâmbătă, el a primit sărutul morţii, alături de alţi 11 ortaci. Ieri, la Capela “Bobocul” din Petroşani, unde a fost depus trupul neînsufleţit al tânărului, rudele şi prietenii priveau înmărmuriţi un sicriu: al lui Adrian. Colegii lui de la Universitatea Petroşani au anunţat că vor strânge fonduri pentru toate victimele tragediei de la Petrila.

BILANŢ OFICIAL AL TRAGEDIEI

Inginerul-şef de producţie, dar şi câţiva mineri-şefi se află pe lista oficială a celor decedaţi sâmbătă în exploziile de la Mina Petrila, potrivit listei oficiale afişate.
Persoanele decedate sunt: Brad Iosif, inginer-şef producţie (44 ani), inginer Holingher Doru, şef Sector I (39 ani), Stoian Vasile, miner, Sector I (38 ani), Măţan Adrian, ajutor miner front, Sector I (27 ani), Mateş Dan, sondor, Sector VI (35 ani), Moş Silviu, miner-şef schimb, sector I (36 ani), Şipoş Cristian, miner, Sector I (34 ani), Alecsa Marcel Alin, sondor, Sector VI (36 ani), Frăţilă Daniel, miner-şef de schimb, Sector VI (38 ani), Elekeş Attila, miner galerie, Sector VI (35 ani), inginer Vişan Trandafir, adjunct-şef Sector I (40 ani), Puian Nicolae, miner-şef de brigadă (36 ani). Răniţii grav sunt: Socolescu Alexandru, miner Sector 1, Lăban Cristian, lăcătuş Sector IV, Tirintică Victor, inginer electromecanic, Sector 4, Matei Petru, muncitor necalificat Sector I, Loghin Constantin, lăcătuş, sector IV, Alexa Nicolae, miner, Sector I, Iordache Nicolae Florin, ajutor de miner, sector I, Bodoni Şandor, miner Sector I, Bâlbă Sorin Mihai, miner-şef brigadă, Sector IV, Trăilă Sorin, artificier Sector VI, Badea Vasile, miner-şef de schimb, Sectorul II. O echipă de procurori, ofiţeri şi specialişti, coordonată de Augustin Lazăr, procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, a demarat o anchetă. “Lucrăm la audieri de martori, legiştii au efectuat deja autopsierea celor patru salvatori minieri. Este nevoie de cercetare temeinică”, declară Lazăr.

SUPRAVIEŢUITORII

Accidentul produs sâmbătă ar putea duce la gândul că minerii supravieţuitori nu vor mai intra vreodată în mină. Însă lucrurile nu stau chiar aşa. Ieri după-amiază, la mai puţin de 24 de ore de la cea de a doua explozie, supravieţuitorii internaţi la Petroşani au declarat că s-ar întoarce în mină. Aşteaptă să se însănătoşească şi apoi… da, vor reveni printre ortacii lor. Unul dintre salvatori, Nicolae Cristea, a declarat ieri că a venit să-şi ajute colegii, deşi era în concediu medical. “După ce m-au anunţat de tragedie, i-am spus soţiei că ştiu că plec, dar nu ştiu dacă mă mai întorc. Am mers după ei (minerii răniţi – n.r.), ne-am întors a doua oară, să vedem dacă trăieşte vreunul, l-am găsit pe Sorin Bâlbă (coleg miner – n.r.) şi l-am scos.” Toţi supravieţuitorii pun pe primul loc familiile, şi nu vieţile lor. “Nu ne pasă dacă trăim sau murim! Important e ca familiile noastre să aibă tot ce le trebuie. Vrem pentru copiii noştri o viaţă mai bună, departe de mină. Nu vrem să ajungă ca noi”, a afirmat un alt miner. Cu lacrimi în ochi, un supravieţuitor al tragediei a afirmat că tot ce şi-ar dori ar fi să se întoarcă timpul în urmă cu o săptămână, când “beam toţi şampanie, după câştigarea locului 1 la Concursul Naţional de Salvare Subterană şi de Suprafaţă.” Minerii răniţi la Petroşani au arsuri şi fracturi uşoare.
Concursul Naţional de Salvare Subterană şi de Suprafaţă, organizat de Asociaţia Salvatorilor Mineri din România, a avut loc în perioada 6-8.11.2008. Au participat salvatori din cadrul E.M. din Valea Jiului, dar şi de la Metrorex, Electrica Craiova şi de la alte exploatări miniere. Asociaţia Naţională a Salvatorilor Minieri din România reuneşte în acest moment peste 300 de profesionişti în domeniul intervenţiilor în subteran şi la suprafaţă, pentru salvarea vieţii minerilor în cazul unor accidente miniere.

Monalise Hihn, Jurnalul Naţional, noiembrie 2008

Un răspuns

  1. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus