editorial

 

                Autor: Monalise Hihn

 

Astăzi era ziua Tovarășului. „Cel bun, cel drept, cel mare, cel viteaz”. Vă amintiți? Eu – da. Am trăit 21 de ani din viața asta avându-l în fruntea țării pe Nicolae Ceaușescu. De fapt, copilăria, adolescența și puțin din anii primei tinereți, deci e normal să am multe amintiri de atunci.

Am învățat să-i disprețuiesc pe comuniști de la bunica mea maternă. Ea îi ura, avea și de ce. Pentru mine, verbul a urî nu există. Îmi amintesc că deschidea furioasă manualele școlare, mi-l tot arăta pe Nicolae Ceaușescu și îmi zicea: „Ăsta-i un cizmar prost! România are Rege, așa că nu te lua după ăștia. Ceaușescu e Partidul, ai înțeles?”. Nu înțelegeam, normal. La școală îmi ziceau una, bunică-mea îmi povestea altceva. La școală, Nicolae Ceaușescu era pe perete, în manuale, în lecții, era viteaz, bun, drept, mare, unic ș.a.m.d. Acasă, el era Diavolul, Satana, cizmar prost, Partidul, impostor, călău, ăla de le pune pe femei să nască la comandă (asta n-o înțelegeam). Era cel despre care bunică-mea îi zicea mamei: „Sper că n-ai uitat cum ne-au luat casele? Mai știi cum am rămas de Crăciun, da de Crăciun, că ăsta n-are Crăciun și nici Dumnezeu, doar cu pereții goi? Mai știi, Mariana, cum ne-au luat acoperișul, ușile și geamurile în ziua de Crăciun? În focurile Iadului o să moară! Ai să vezi!”, comenta bunică-mea. „Dă-l dracului, mamă!”, încheia maică-mea toate discuțiile.

Nu vreți să știți cum făcea când era ziua Tovarășului! Nu știu cum se făcea, dar bunica era veșnic în 26 ianuarie în vizită la noi. Pfuai! Astăzi îmi vine să râd, atunci credeam că e posedată în ziua aia. Avea o plăcere nebună s-o audă pe soră-mea, mai mică decât mine cu 4 ani, că zice: „Nu-i așa că Partidul e un nene?”. Soră-mea, Angelica, era speriată de un vecin, fost activist de Partid, care ieșea pe balcon când ne jucam și amenința: „Mă duc la Partid și mă voi plânge că urlați sub balconul meu. Nu mă pot odihni!”. Dacă bunica spunea că Nicolae Ceaușescu e Partidul, nepoatei îi era clar că Partidul e un nene și se temea de nenea acela, care sigur nu ne mai lăsa să ne jucăm.

Îmi amintesc ce scandal a ieșit în toamna anului 1979, când Nicolae și Elena Ceaușescu au venit la noi în oraș. Era, cred, luna noiembrie. Știu că era foarte frig. Scriind, îmi amintesc cum mi-a intrat frigul în oase. Eram îmbrăcată în costumul de pionier, nu mai știu cine ne-a pus să ne dăm paltoanele jos. Am stat așa, așteptând cuplul prezidențial, vreo două ore. Închid ochii și văd mașina din care ne-au făcut cu mâna cei doi. Tremuram, am ajuns acasă cu frisoane. În câteva ore, termometrul arăta că am febră 39 cu 7. Vai! Mă durea tot. Bunică-mea blestema și promitea Apocalipsa! Aș fi râs, dar puteam să-mi mișc doar ochii. Am lipsit atunci 11 zile de la școală. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată să fiu bolnavă atâtea zile.

A fost prima și ultima oară când l-am văzut pe Ceaușescu în realitate. Era să se mai întâmple o dată, în 1982. Viața i-a dat satisfacției atunci bunică-mii. Eram premianta clasei. Nicolae Ceaușescu urma să vină iar la Hunedoara în luna septembrie. Era vacanță. Bunică-mea nu mai venise anul acela la noi, era grav bolnavă și mătușa mea avea grijă de ea la Arad. N-a vrut s-o vedem așa, dar, într-un final, a cerut să meargă maică-mea la ea. Pentru că erau doar eu acasă, mama m-a luat cu ea. Le-am auzit pe mama și pe mătușa spunând că nu mai are mult. Mi-a spus doar atât: „Acum înțelegi că ăștia ne-au distrus familia? Comuniștii sunt ca și cancerul pe care îl am eu la ficat, să ții minte!”. A fost ultima oară când am văzut-o. Am ajuns acasă și am aflat că mă căutaseră de la școală, iar vecinii au spus că am plecat în vacanță și urmează să mă întorc doar după data de 10 septembrie. Am aflat și de ce mă căutaseră. Urma să îi dau flori Tovarășului, din partea pionierilor. Pentru asta, trebuia să fac o serie de analize, să particip la nu știu ce repetiții câteva zile și apoi să stau vreo două zile în spital. „Până aici!”, au zis ai mei și m-au trimis la mare. Fără să știe, bunica m-a scutit de acea „onoare”. A murit anul următor, în martie. Nicolae și Elena Ceaușescu – șase ani mai târziu. An de an, în 26 ianuarie îmi amintesc de bunica. Da, crescând am înțeles de ce îi ura pe comuniști: îi furaseră viața și munca familiei!

Totuși, între alb și negru există multe nuanțe de gri! Da, Nicolae Ceaușescu a fost un mare RĂU pentru România! Consider că aceia care îl plâng jelesc mai mult după tinerețea lor și, cu trecerea timpului, uită ce au îndurat atunci, în „Epoca de aur”. Au fost, totuși, viețile lor, cu bune și rele, pot înțelege asta! Au fost aproape 25 de ani în care, în data de 26 ianuarie, i se aduceau ode „celui mai iubit fiu al poporului”. Astăzi, fiți liniștiți, nu ne-am pierdut reflexul! Suntem precum câinele lui Pavlov și de aceea trăim cum trăim! Nu uitați: Ceaușescu n-a murit/Numa’-un pic s-a odihnit!”.

8 răspunsuri

  1. Monalise Hihn spune:

    Curajos sunteți! Vă ascundeți după pseudonime. Păcat că pe vremea lui Ceaușescu, profesorii de limba română nu v-au învățat să scrieți CONFORT, nu COMFORT. În plus, să știți că scriu direct pe laptop, n-am nevoie de cerneală și hârtie. Ce să-i faci, nu putem fi toți ca dumneavoastră – și la serviciu, la stat, și pe internet, și plătit să vă vărsați frustrările! Toate cele bune!

    • Tocmai ma gândeam scriind daca este corect comfort sau confort…am ales variant gresita.Merci.Daca doar asta ati gasit gresit sunt foarte multumit. Am plecat din tara de douazeci si cinci de ani.Din 2008 pâna în 2014 chiar nu am vorbit româneste doar din când în când la telefon în România. Daca nu ar fi aparut internetul nu mai scriam româneste poate niciodata.Gresesc chiar foarte mult si sincer îmi este rusine. As putea sa va raspund la rândul meu ca aveti lânga dumneavoastra pe “tovarasa de Limba si Literatura Româna” si va trage de perciuni când gresiti. Va asigur ca scriu mult mai rau în franceza,engleza si germana care sunt limbi pe care le vobesc bine.Ca sa nu spun foarte bine. Italiana stie tot românul deci nu are rost sa amintesc aceasta limba. Pacat ca nu ati sesizat ironia în ceea ce priveste cerneala,hârtia si tocul(stiloul)
      Eu nu am înteles chestia cu serviciul,statul…stat la stat pe internet? stat pe internet?
      Nu ma ascund dupa un pseudonim. Folosesc acest pseudonim 🙂 la toate mesajele mele pe diferite situri sau forumuri. Aveti adresa mea de net personala,daca doriti sa faceti o reclamatie.Am scris parerea mea ca simplu cititor. Nu fac parte dintr-un partid politic sau alta organizatie.Scuze,dar frustrare reiese din raspunsul dumneavoastra pentru ca atacati ad hominem, nu raspundeti la subiectul principal din articol. Nu raspundeti deloc.Subtire(sau suptire?) atitudine pentru un jurnalist.Asemenea corectari le fac postacii sau cei care sunt frustrati si nu au altceva mai bun de facut decât sa jigneasca oameni pe internet.
      Am mai citit un articol de al dumneavoastra,înainte de a citii raspusul de mai sus. Mi-am spus la rândul meu ca reiese foarte multa frustrare din acest articol.Este vorba despre articolul cu accesul care v-a fost interzis la spitalul din Hunedoara.Nu cunosc deloc subiectul si cu siguranta aveti dreptate în ceea ce scrieti în legatura cu ce se întâmpla acolo. Este chiar motivul pentru care va raspund. Altfel nu va dadeam replica. Scurtul raspuns pe care mi-l dati este oglinda articolului. Reiese doar frustrare si un atac neputincios la conducerea spitalului. Este doar o parere,nu o critica. Va doresc success in investigatiile pe care le faceti.
      Scuzati nenumaratele,noi,greseli de ortograf,dar când ma grabesc scriu si cu 45 de cuvinte pe minut de unde si greselile.Nu este chiar rapid,spun secretarele.Nu este o scuza,doar orgoliul unui frustrat.
      Cu Stima,

  2. Fain articol, la mai multe!!!

  3. Scuze,

    citind articolul(azi dimineata) si semnatura dumneavoastra am încercat chiar sa vad pe net care este originea numelui dumneavoastra. Nu prea suna româneste Hihn. Monalise…poate…O fac des când este vorba despre un nume care nu are conotatie româneasca,nu este special pentru dumneavoastra. Nu am gasit nimic sa-mi lumineze lanterna. Este numele dumneavoastra sau este un pseudonim? Doar asa ca ati amintit de pseudonimul meu. Mersi.

    • Bai Mannecken, dar tu esti esti roman? Sau asta ti-o fi fost numele de ciripitor la Secu? Din cauza voastra, a bolsevicilor care au inchinat tara rusilor, am ajuns unde am ajuns, nenorocitilor! La Revolutie v-ati ascuns si in gaura de sarpe, vitejilor, si abia dupa ce ati vazut ca tot ai vostri au ramas la putere, ati scos din nou capetele si ati inceput sa latrati pe forumuri, ascunsi in spatele anonimitatii internetului. Ati fost, sinteti si veti ramine niste lasi tradatori de neam si tara, desi va dati cu totii mari patrioti!

  4. metrologia_ro@yahoo.com' Lovit de patina ta spune:

    Parca a fost ieri….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus