Totuși, liberalii hunedoreni s-au despărțit sau nu de Mircea Moloț?

Liberalii hunedoreni au intrat în anul 2015 cu două mari probleme: 1. fostul lor preşedinte, Mircea Ioan Moloţ, arestat la domiciliu, cercetat alături de vicepreşedintele Tiberiu Balint şi trei oameni de afaceri, printre care şi ginerele său, Robertto Patrick Venter, pentru mai multe fapte de corupţie şi 2. luptele intestine dintre vechiul PNL şi vechiul PDL în procesul de fuziune. După cum bine ştiţi, la sfârşitul anului 2014, Mircea Ioan Moloţ a fost reţinut şi apoi plasat în arest la domiciliu.

Pentru că aceasta era şi preşedintele Organizaţiei Judeţene al PNL Hunedoara, filiala trebuia să îşi desemneze un preşedinte. Statutul partidului spunea clar că succesorul trebuia să provină din rândul vicepreşedinţilor, astfel că singura soluţie era deputatul Bogdan Ţîmpău. Adrian Iovănesc, cel care ajusese vicepreşedinte cu cel mai mare număr de voturi la alegerile interne, a declinat din start oferta. Carmen Hărău sau Dorin Păran erau membri veniţi de puţină vreme de la PSD şi PDL, deci nici măcar nu se punea problema ca vreunul dintre ei să preia şefia vechiului PNL. Ceilalţi vicepreşedinţi nici măcar nu reprezentau o soluţie.

Oricâte nemulţumiri au avut liberalii când Bogdan Ţîmpău a fost desemnat de conducerea centrală a partidului să conducă filiala hunedoreană a PNL până în 2017, acestea au rămas la nivel de bârfă politică. Oare câţi dintre ei şi-ar fi asumat un asemenea rol? Fără pârghiile financiare ale fostului preşedinte, care era şi şef al Consiliului Judeţean, în opoziţie şi plecat 4 zile din judeţ, Ţîmpău i-a ţinut deocamdată în frâu şi a reuşit să păstreze pentru un reprezentant al vechiului PNL postul de preşedinte al CJ Hunedoara.

Luni bune, în PNL atmosfera a fost tensionată. Mai mulţi primari, printre care Marius Omotă (Ilia), Mihai Irimie (Şoimuş), Ovidiu Furdui (Crişcior), dar şi Costel Avram s-au jucat cu demisia din forul de conducere al partidului, s-au supărat şi le-a trecut, voiau înapoi la Mircea Moloţ, precum victimele care s-au ataşat de călău, pentru ca mai apoi să fie mulţumite că în partid e democraţie.

Un singur lucru nu a prea vrut niciunul: să-i excludă din partid pe Mircea Moloţ şi Tiberiu Balint. Gurile rele spun că doar Bogdan Ţîmpău a vrut şi, uneori, Costel Avram. Ceva mai calmi înspre sfârşitul anului, liberalii au decis că toţi primarii în funcţie, atât de la PNL, cât şi de la PDL, sunt desemnaţi să candideze pentru un nou mandat.

O altă problemă cu care s-au confruntat liberalii pe parcursul lui 2015 a fost fuziunea cu vechiul PDL. Întâi, cele două foste partide au avut conflicte legate de succesorul lui Moloţ la şefia CJ Hunedoara. Rămas singur în fruntea Consiliului, Dorin Gligor a încercat să-şi păstreze poziţia. Într-un final nu i-a ieşit, pentru că decizia centrului a fost ca Adrian David să fie sprijinit şi votat drept preşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara, lucru care s-a şi întâmplat în 17 iunie. Ultimele sondaje de opinie arată că steaua politică a lui David e în urcare.

Sigur că apele sunt încă uşor tulburi în PNL, mulţi dintre vechii liberali nu sunt prea împăcaţi de fuziunea cu vechiul PDL. Un exemplu în acest sens este situaţia din Organizaţia municipală Hunedoara a PNL. Aceasta a ajuns pe mâinile reprezentanţilor vechiului PDL, dar şi a deputatului Carmen Hărău, venită în partid, în 2012, de la PSD. Vechii liberali nici nu se mai văd. O altă problemă nerezolvată de către noul PNL în 2015 este Valea Jiului, unde nu a găsit soluţii să spargă monopolul PSD.

Sfârşitul anului a pus capăt şi conducerilor bicefale de la nivelul or ganizaţiilor locale ale PNL, candidaţii pentru posturile de primar din fiecare localitate devenind şi şefii filialelor. Până acum, fiecare organizaţie avea doi co-preşedinţi: unul de la vechiul PNL şi altul de la vechiul PDL.

2015 a fost pentru noul PNL o luptă pentru despărţirea de trecut, adică de liderul autoritar, Mircea Moloţ, pe care cei mai mulţi dintre ei încă îl mai văd drept tătuc, trăind cu nostalgia vremurilor când erau certaţi sau sunaţi de acesta în miez de noapte. Peste aceasta se suprapune neîncrederea dintre reprezentanţii celor două partide devenite unul. Vechii adversari au devenit acum prieteni, dar unele răni ale trecutului nu s-au închis.

Urmează 2016, an electoral!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus