Hunedoara Liberă Liberă solicită Primăriei municipiului Hunedoara și Consiliului Local să înlocuiască de urgență placa bustului lui Constantin Bursan.

 

Hunedoara Liberă Liberă solicită Primăriei municipiului Hunedoara și Consiliului Local să înlocuiască de urgență placa bustului lui Constantin Bursan.

Stimate domnule primar, Dan Bobouțanu,

Stimați membri ai Consiliului Local Hunedoara,

În urmă cu 14 ani, din inițiativa lui Viorel Arion, în vecinătatea Primăriei și a Catedralei „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a fost ridicat bustul omului politic interbelic, fost deputat de Hunedoara, Constantin Bursan (pentru care acesta din urmă a cheltuit sume importante din averea proprie și al cărei ctitor este). Practic, o mică recunoaștere din partea comunității pentru primul cetățean de onoare al municipiului Hunedoara, titlu pe care l-a primit în data de 4 aprilie 1937, la inaugurarea clădirii Primăriei municipiului Hunedoara.

Hunedoara Liberă vă solicită să înlocuiți placa bustului pentru că aceasta conține o eroare. Constantin Bursan s-a născut în anul 1888, nu în 1890, așa cum este scris pe respectiva placă. Constantin Bursan a venit pe lume în data de 21 mai 1888, la Giurgiu. Din păcate, a murit în închisorile comuniste în data de 18 ianuarie 1962.

Ne exprimăm speranța că autoritățile locale vor face cuvenita rectificare cât mai repede.

placa bursan

Constantin Bursan s-a născut în data de 21 mai 1888 la Giurgiu.

A urmat școli la Iași și București, apoi și-a făcut studiile superioare de drept și de economie la Bruxelles. Întors în țară a înființat o firmă de import-export fructe, a devenit proprietar al unui câmp petrolifer de pe Valea Prahovei, a deținut acțiuni la bănci, la societatea de telefoane și altele.

După 1918 s-a înscris în PNL, devenind consilier al ministrului agriculturii, George Constantinescu. La aplicarea reformei agrare a venit alături de ministru în județul Hunedoara. A candidat pentru un post de deputat în zonă, promițând alegătorilor că, dacă va fi ales, atunci va ridica în Hunedoara o catedrală și va ajuta la construirea unui sediu al primăriei.

A fost ales reprezentant al hunedorenilor în parlament, demnitate pe care a deținut-o până în 1938, cu o singură întrerupere. Astfel, a ajutat la construirea în Hunedoara a unei primării în stil brâncovenesc, în formă de „H”, a acordat ajutoare familiilor de hunedoreni sinistrate în ianuarie 1926, a subvenționat ridicarea unui cămin de ucenici și a ajutat la îndiguirea râului Cerna. În județul Hunedoara a construit școala primară din Batiz, căminul cultural din Sâncrai, unele parohii, precum: Nădăștia de Sus, Lelese sau Sohodol, a dat ajutoare pentru refacerea bisericilor și a caselor parohiale, dar și odăjdii. De asemenea, Bursan a acordat numeroase burse de studiu pentru mulți copii rămași orfani în urma războiului de reîntregire.

Dar poate cele mai importante acte făcute de Constantin Bursan sunt cele de ctitorire. El a construit 11 biserici în ținutul Hunedoarei, acestea fiind: la Dăbâca, cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, sfințită în 1936; la Cernișoara-Florese, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, terminată în 1938; la Baia Craiului, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, finalizată în 1942, apoi după 1964, acoperită de apele lacului de acumulare de la Cinciș; la Toplița, cu hramul „Sfinții Apostoli”, construită în 1939; la Vălari-Buzdular, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, ridicată în 1941; la Cerbăl, cu același hram, construită în 1941; la Alun, sub grija preotului Petru Roșu; la Batiz, cu hramul „Sfântul Nicolae”, terminată în 1942; la Strei, cu hramul „Sfinții Apostoli”, sfințită în 1946; la Buituri, cu hramul „Sfinții Arhangheli”, sfințită în 1946.

Cea mai mare ctitorie a lui Bursan a fost catedrala din Hunedoara, cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, situată alături de noua clădire a primăriei. A fost ridicată între 1940 și 1942, în plan de cruce greacă înscrisă, cu o intrare formată din coloane în stil brâncovenesc. A fost sfințită abia la 14 octombrie 1947 de către mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, ocazie în care ctitorul mărturisea că „și-a văzut realizat cel mai scump ideal al vieții pământești”.

După instalarea regimului comunist a fost urmărit permanent, mai ales pentru faptul că întreținea relații cu funcționari ai Legației Franței. La 28 noiembrie 1950 a fost arestat, anchetat în condiții extreme și condamnat la 25 de ani închisoare pentru crima de înaltă trădare. În 1961, grav bolnav de reumatism, a fost mutat în spitalul-penitenciar de la Văcărești.

A murit la 18 ianuarie 1962 în acest penitenciar.

(sursa: Adrian Nicolae Petcu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus