Lângă blocul în care locuiesc conducta de gaz s-a transformat în bancă. Acolo se adună vecinii, îndrăgostiţii etc. Zilele trecute, concentrată nevoie mare, aud o voce, deschid balconul. „Bă, ce puii mei faci?!”, zbiera o voce din acelea, în schimbare. Apoi, a venit un răspuns pe care nu pot să-l redau aici, că roşeşte şi hârtia. Tot o voce în schimbare, de nu prea realizezi dacă e de fată sau băiat. Ies pe balcon şi mă uit în jos. Aliniaţi, pe ţeavă, vreo opt adolescenţi. Îmbrăcaţi curat, bine crescuţi fizic. Nu-i cunoşteam. Am stat, i-am privit şi ascultat preţ de vreo 15 minute. Clar nu aveau mai mult de 15 – 16 ani.

Nu prea sunt de felul meu o sensibilă, am trăit printre oameni care ştiu să înjure sănătos, dar de data aceasta orizontul de aşteptare mi-a fost cu mult depăşit. Micuţii, cum ar spune prompteristele, se bălăbăneau de parcă erau în transă. Când deschideau guriţele, fără să înjure mai rău decât rândaşii, scoteau nişte sunete onomatopeice, de ai fi zis că sunt parte a vreunui ritual. Se împingeau fete cu băieţi, fete cu fete, băieţi cu băieţi. Din toate zgomotele ciudate am înţeles că una dintre fete încercase să îi ia iubitul alteia, care era şi el de faţă. Vă asigur că am învăţat înjurături noi.

Am intrat în cameră gândindu-mă că imediat începe iar perioada examenelor. Din nou, vom spune – „Dezastru la testări!”, „Nenorocire la Bacalaureat!”, „Școala românească – la pământ!” etc. Părinţii vor repeta că profesorii sunt de vină, iar aceştia se vor apăra că nu pot face nimic cu loazele, că, de fapt, vinovaţi suntem cu toţii şi, mai ales, sistemul. Am simţit amărăciune şi am realizat că acei adolescenţi sunt pierduţi într-o lume în care nimeni nu mai are timp de ei. Părinţii, cu grijile lor, uită că acei copii mai au şi suflet, în condiţiile în care numai ei ştiu ce eforturi fac ca să îi hrănească şi să îi îmbrace. La şcoală, unii dintre dascăli se străduiesc, dar mulţi sunt şi ei copleşiţi de problemele personale. Societatea – ce să-i înveţe?!

Poate că e momentul să fie întrebat fiecare parlamentar şi ministru al învăţământului din anii de după 1990 – „Bă, ce puii mei ai făcut?!”. Răspuns – aţi schimbat legea de sute de milioane de ori! Ne mai mirăm atunci? N-are rost!

2 răspunsuri

  1. Vrei ca parlamentarii sau ministrii invatamantului sa-ti educe “loaza”? Parintii sunt scosi din ecuatie, pe motiv ca vezi, Doamne,sunt preocupati sa le asigure hrana si imbracaminte. Daca parintii nu se implica in educarea odraslelor si lasa totul in grija dascalilor, rezultatele se vad.

    • #vioreldin comm-entul tau, realizez ca ori esti prea tanar sa ai o familie, ori … esti prea batran incat ai nepoti de la copiii tai ; sau traiesti intr-o alta “lume”.Poate ti-as da dreptate daca am purta o discutie dar inevitabil as veni cu “argumentele” mele vizavi de acest articol foarte reusit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus