Amatorii de drumeții montane găsesc în zona montană a județului Dâmbovița o serie de atracții turistice, repere fiind Sfinxul și Babele.

Monumente ale naturii, Babele și Sfinxul din Munții Bucegi au stârnit de-a lungul timpului imaginația oamenilor, generând legende și mituri, explicate în cele mai variate forme.

Legendele sunt care de care mai interesante: transformarea Babei Dochia în stână de piatră, locul de reculegere al zeului dac Zamolxe, câmp energetic sau urme ale unei civilizații extraterestre.

Se spune că în Munții Bucegi sunt ”zone de energie universală”, astfel ar exista o zonă de un kilometru pătrat în care organismul nu obosește, iar funcțiile fizico-chimice se revigorează brusc. Adepți ai acestei teorii vin în drumeții pentru a căuta zona respectivă și a se încărca energetic. În luna iunie salvamontiștii dâmbovițeni au fost alertați de un grup de 20 de turiști care au mers în Bucegi pentru a căuta această zonă energetică, dar au fost surprinși de o ceață densă și de ninsoare.

În realitate Babele și Sfinxul Bucegilor reprezintă martori de eroziune, în care factorul geologic răspunzător este eroziunea eoliană, manifestat prin procese de distrugere (coraziune), transport și sedimentare a materialului rezultat.

Sfinxul din Bucegi care, potrivit unor surse neoficiale, a fost fotografiat pentru prima dată, prin anul 1900, din față și nu din profil, așa cum apare în imaginile arhicunoscute, se află la 2.216 metri altitudine și seamănă cu un chip de om.

Denumirea de sfinx i-a fost acordată începând din 1936, în momentul în care stânca, azi înaltă de 8 metri și cu o lățime de 12 metri, a fost privită dintr-un anumit unghi, având drept reper o axă ce pornește de la el către Baba Vântoaselor, cum i se spune unei stânci din preajmă.

”Stânca, cu înfățișare omenească, privește spre cercul de precesie al echinocțiilor. La fel de interesant este că Sfinxul capătă conturul cel mai limpede la 21 noiembrie, când apune soarele. Unii cercetători au crezut că a fost sculptat de o mână omenească și că ar reprezenta o supremă zeitate a unor triburi indoeuropene din vechime (N. Densușianu). Tot ca o curiozitate, s-a constatat că Sfinxul din Bucegi are aceeași înălțime cu celebrul Sfinx de la Gizeh, din Egipt (și acesta având tot chip omenesc), semănând și cu o statuie a lui Zeus găsită în Italia”, se arată pe hellodambovita.ro, site de promovare a turismului realizat în cadrul unui proiect european derulat de Consiliul Județean Dâmbovița.

Babele de pe platoul munților Bucegi
Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES ARHIVA

Lângă Sfinx se ridică grupul de stânci cunoscute sub denumirea de Babele.

Păstrând legătura cu legendele Sfinxului, ele au fost supranumite Altarele ciclopice din Caraiman închinate Pământului și Cerului, Soarelui și Lunii, ca și lui Marte, zeu al războiului și al agriculturii. Legendele în jurul acestor stânci se dezvoltă în continuare, unind realitatea cu supranaturalul. Astfel, despre apariția lor s-au format legende și teorii, unii cercetători apreciind că agenții modelatori au fost apa și vântul cu sprijinul înghețului și dezghețului. Totodată, se presupune că un rol important l-a avut și alternanța rocilor, gresiilor și calcarelor de pe Platoul Bucegilor, însă nu este exclusă nici intervenția umană la finisarea formelor, mai mult sau mai puțin regulate.

Cele două monumente ale naturii sunt în dispută între județele Dâmbovița și Prahova.

”Disputa este la nivel administrativ, acum doi ani când am avut comisia de consiliere nu ne-am înțeles. S-au semnat procese verbale cu divergențe, directorii Oficiilor Județene de Cadastru au semnat. În instanță nu am mers încă pentru că s-a spus că va fi regionalizarea și atunci nu mai conta așa mult”, a declarat subprefectul județului Dâmbovița, Antonel Jîjîie.

Înainte de o eventuală decizie a instanței fiecare dintre cele două județe au folosit imaginile Sfinxului și Babelor pe mai multe materiale de promovare.

SURSA: Agerpres

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus