Hunedoara a fost, în perioada 1950 – 1989, unul dintre cele mai industrializate județe ale României.

Aproape 32 de ani de libertate. Nu judecăm aici și acum cât de corect sau nu s-a făcut această industrializare și nici dacă după 1989 s-a procedat corect cu acest județ.

Textul de față vrea doar să arate ce a mai rămas din toată industria din județ.

 

Hunedoara – Combinatul Siderurgic a ajuns să producă 4 milioane de tone de oțel. În 1989, în CSH erau angajate în jur de 20.000 de persoane. Restructurările masive, închiderile de capacități de producție și apoi vânzarea Siderurgica au dus combinatul la sub 1.000 de angajați.

ICSH – Întreprinderea de Construcții Siderurgice Hunedoara avea în jur de 9.000 de angajați. Pe lângă construcții de locuințe, muncitorii de la această întreprindere au construit pentru combinatele siderurgice la Călărași, Călan și Hunedoara. Firma a fost vândută, a ajuns în insolvență și mai numără câteva sute de angajați.

Fabricile de încălțăminte și tricotaje din Hunedoara, construite pentru ca soțiile siderurgiștilor că aibă locuri de muncă, aveau câteva mii de angajați. Cel puțin fabrica de tricotaje producea articole de îmbrăcăminte atât pentru intern, cât și pentru export. Și de fabricile acestea s-a ales praful, ca și de industria mică.

Fabrica de Oxigen de la Hunedoara – azi închisă.

Mineritul de la Teliuc și Ghelari aducea și acesta în jur de 2.000 de locuri de muncă. Restructurarea activității combinatului de la Hunedoara a dus la închiderea acestor sectoare.

Combinatul de la Călan – „Victoria” avea cam 9.000 de angajați. După 1990, privatizarea sa prin divizare în 11 + 1 societăți a dus la faliment. Practic, combinatul a devenit raiul afaceriștilor cu fier vechi. Acum, în zonă a fost construit un parc industrial care astăzi e gol.

Hațeg – în zonă existau Întreprinderea pentru producerea și industrializarea legumelor și fructelor, Fabrica de bere, Abatorul. Și acestea aduceau în jur de 2.000 de locuri de muncă. Acum, și de acestea a rămas doar amintirea.

Simeria – Marmura Simeria avea câteva mii de locuri de muncă și comenzi în toată țara, inclusiv pentru Casa Poporului, Palatul Parlamentului de astăzi. Întreprinderea mecanică de material rulant Simeria era o alta firmă care avea sute de angajați. Tot aici era și o fabrică de lapte.

Orăștie – Întreprinderea Chimică Orăștie era specializată în producerea de mase plastice de uz general, piese auto din materiale plastice şi spume poliuretanice, pigmenți organici.

Tot la Orăștie s-a dezvoltat fabrica „Vidra” care confecționa cojoace („Alain Delon” fiind denumirea cojocului ce a avut mare succes atât în România, cât și în străinătate), gulere, haine din piele, costume pentru vânătoare, mănuși, huse etc. Industria pielăriei și blănăriei dând lucru peste câteva mii de oameni.

Deva și împrejurimi – minerit

(Deva, VețelSăcărâmbCertej, alături de alte cariere și mine ce aparțineau de Deva – toate închise după 1989) – câteva mii de angajați.

Întreprinderea de Lianți Chișcădaga s-a înființat în 1978 și producea ciment și var. Salvată după 1989.

Industria energetică – Termocentrala de la Mintia.

Fabrica de Teracotă de la Deva.

Întreprinderea de Materiale de Construcții de la Deva, azi Macon – producție de materiale de construcții.

Întreprinderea de producţie industrială pentru construcţii căi ferate Deva.

Fabrica de Mătase – producea și comercializa țesături de tip mătase pentru căptușelile hainelor sport, costume, haine de schi, dar și articole tehnice.

Tot la Deva exista o întreprindere pentru industrializarea cărnii – preparate și conserve din carne, dar și Întreprinderea Viei și Vinului.

Electrocentrale SA Mintia – termocentrala închisă în acest an.

În zona Brad se trăia din minerit, închis astăzi.

Industria extractivă – rezervele de calcar de la BănițaBăițaCrăciuneștiPeștera Bolii – exploatate, folosite pentru industria siderurgică sau pentru producerea de lianți.

La Baru Mare – fabrica de cărămizi refractare.

Industria energetică – amenajare hidroenergetică pe Râul Mare – Retezat – 12 centrale hidroelectrice plus centrala de bază Retezat.

În Valea Jiului, în 1989, lucrau în minerit și sectoarele anexe în jur de 45.000 de persoane. Tot în zonă a fost construită și Centrala Termoelectrică Paroșeni.

La Lupeni exista o fabrică de fire și fibre sintetice.

Cu siguranță, în acest text nu au fost cuprinse toate întreprinderile care au murit după 1989.

Ca o concluzie: câteva zeci de foste întreprinderi din județul Hunedoara se numără printre cele aproximativ 1260 care au fost înschise în România în anii de după Revoluție.

4 răspunsuri

  1. Pingback: Zelist Blog » Blog Archive » Care au fost cele mai viralizate subiecte in presa online si pe bloguri, in perioada 27 iulie – 02 august 2020?

  2. cetatean@yahoo.com' Cetățean spune:

    Planul de distrugere economica a României este un succes!
    Gratie trădătorilor și proștilor!

  3. Greta@Mintia.hd' Pas cu pas spre dezastrul final... spune:

    Si ca sa fie treaba treaba, in 2020-2021, liberalii au inchis si termocentrala Mintia…. Suntem in pragul iernii 2021 si echipa castigatoare nu a propus inca nici o alternativa serioasa. Da las` ca ne rezolva geniala Greta….

  4. Se pregătește ,cu pași repezi, Apaprod-ul deoarece tovarășului Nistor nici usturoi n-a mâncat,nici gura nu-i miroase,timp în care aceasta e devalizată cu metodă.De ce oare? Cine oare are interes sau o preia?

Lasă un răspuns către Vlăduț Anulează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus