12 hunedoreni și-au pierdut viața în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Patru dintre ei au murit în municipiul Hunedoara, trei în București, iar ceilalți în Turda, Reșița, Târgu Mureș, Orăștie și Timișoara. Alții au fost răniți în timpul luptelor din diverse localități ale țării. La 27 de ani de la acele evenimente, încă nu se știe cine i-a ucis sau rănit.

 

Se împlinesc 32 de ani de la evenimentele care au schimbat soarta României. 1.116 români au murit și 4.089 au fost răniți, în Decembrie 1989, în toată țara. 12 hunedoreni nu au mai apucat să se bucure de libertate. Cine își mai amintește astăzi numele lor?! Cei 12 sunt astăzi doar cruci în niște cimitire. Hunedoara Liberă vă amintește numele lor.

Claudiu – Neculai Berlea

Avea 24 de ani și era subofițer de tancuri la o unitate militară din Turda. Claudiu Berlea fusese în unul dintre cele trei tancuri scoase în data de 23 decembrie în fața UM 01342, despre care s-a anunțat că este atacată. Alături de el se mai aflau trei militari în termen, care fuseseră încorporați cu doar două luni înainte. Tancul era plin cu muniție. A fost anunțat prin stație că tancul lui urmează să fie atacat. Era ceață. A luat o grenadă, a deschis turela tancului. Un glonț l-a nimerit lângă sprânceana stângă. Pentru el nu s-a mai putut face nimic.

Valeriu Cristea

În decembrie 1989 era plutonier major la UM 01933 din Hunedoara. Avea 36 de ani. A fost împușcat în incinta unității militare la care era angajat.

Nicusor Gociu

Avea 23 de ani și era mecanic de întreținere la Preparația Lupeni. A murit împușcat în fața Academiei Militare din București, în data de 22 decembrie 1989.

Ioan Maruneac

Avea aproape 22 de ani. A murit în 23 decembrie, fiind împușcat în Pădurea Chizid, în zona bazinelor cu apă.

Ioan Mihai Mateș

Avea aproape 21 de ani și era soldat în termen la o unitate militară din Târgu Mureș. A murit împușcat în data de 24 decembrie, în timp ce se afla în Aerogara Târgu Mureș.

Dumitru Merticariu

Avea 38 de ani și era plutonier major de intendență la UM nr. 01933 din Hunedoara. A fost împușcat în cap, în incinta unității militare la care era angajat. A fost înaintat post mortem la gradul de sublocotenent.

Emanuel Iordache

Avea 24 de ani și era soldat în termen la aceeași unitate militară din Turda, unde Claudiu Berlea era subofițer. Emanuel Iordache a fost trimis la București. A fost împușcat în cap, în timpul luptelor ce s-au dat în zona Televiziunii Române.

Jeno Tibi Lukacs

Avea 18 ani și era elev de liceu în Lupeni. A plecat la București să își apere țara. În 22 decembrie 1989 a fost împușcat. Se afla undeva prin zona Televiziunii Române. A murit nouă zile mai târziu la un spital din Capitală.

Ioan Daniel Lupea

Avea 19 ani și era soldat în termen la o unitate militară din Reșița. În data de 23 decembrie 1989 se afla în dispozitivul de apărare al UM 01929. A fost împușcat, a mai trăit o singură zi.

Calin Gabriel Morariu

Avea aproape 25 de ani, era plutonier și student la Facultatea de Drept. A murit prin asfixie mecanică în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, la Orăștie.

Ioan Mircea Stîngă

Avea aproape 36 de ani. Era căpitan și lucra la UM 01933 de aviație și apărare antiaeriană din Hunedoara, unde era șef la Tehnică. Ironia sorții, Stîngă era deja transferat de câteva luni la o altă unitate militară din județ, dar încă nu fusese pus în aplicare ordinul de mutare. Urma să intre în concediu în data de 23 decembrie. În 22 decembrie, căpitanul Ioan – Mircea Stîngă a intrat de serviciu între orele 21 și 24. Colega care urma să-l schimbe s-a simțit rău, astfel că ofițerul a rămas s-o înlocuiască. Între timp, în zona UM 01933 a început să se tragă. Era ceață și întuneric. Pe la ora cinci dimineața, căpitanul Ioan – Mircea Stîngă a fost găsit mort, răpus de opt gloanțe trase în spate, iar un altul în picior. Când colegii au dat de el, era chircit, avea pumnii strânși și o buză mușcată. A fost înaintat, post-mortem, la gradul de maior.

Nicolae Ovidiu Muntean

Era student la Facultatea de Construcții din Timișoara. În noiembrie 1989 devenise tatăl unei fetițe. În data de 17 decembrie 1989 se afla în complexul studențesc. Pe la ora 21, acolo era oarecare agitatie. Unii studenți se aflau pe alee. Printre ei și Ovidiu Muntean. Prin fața căminului 7, în zona în care afla și Ovidiu, au trecut trei TAB-uri. „Studenții au huiduit. Alții, de la etaj, au aruncat cu ceva borcane. Martorii mi-au povestit că în spatele TAB-urilor a venit un pluton, care a luat poziție de tragere. Comandantul a dat ordin să se tragă, fără somație, lucru pe care mi l-a explicat un coleg ce era la geam. E clar că dacă ar fi tras toți, ar fi murit mai mulți. Au tras în cămin. Au ciuruit parterul, au spart geamurile. Studenții s-au aruncat pe burtă. După ce plutonul a trecut, Ovidiu nu s-a mai ridicat. Prietenii l-au pus pe o bancă. Era rănit în piept, în partea dreaptă”, povestește soția lui Ovidiu Muntean, Silvia. A fost dus la spital. Din păcate, a decedat pe drum. În noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, 43 de cadavre, între care și cel al lui Ovidiu Muntean, au fost încărcate într-o dubă frigorifică a COMTIM (în care transporta, de obicei, carnea de porc) și au fost trimise la București. Familia a aflat doar după câteva săptămâni ce s-a întamplat cu trupul neinsuflețit al lui Nicolae Ovidiu Muntean: a fost ars la Crematoriul „Cenușa”, iar apoi cenușa celor 43 a fost aruncată la o gură de canal la Popești – Leordeni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus