Redacția Hunedoara Liberă a decis să-i intervieveze pe cei ocupă funcții în administrație, în alt fel. Scriem zilnic despre politică și administrație, analizăm fapte. Prea puțin ne interesează omul din spatele funcției. Astăzi, vă propunem un interviu cu omul Fabius Tiberiu Kiszely, nu cu prefectul.

Fabius Tiberiu Kiszely a devenit prefectul județului Hunedoara la sfârșitul săptămânii trecute. Al 20-lea după 1990. Lucrează din iulie 2015 într-o clădire la construirea căreia a participat și străbunicul său, Iosif. Face parte, pe linie paternă, dintr-o familie ce are origini maghiare, nemțești, slovace și italienești. Mama sa este originară din Corabia. „Sunt expresia zonei aurifere din jurul Bradului. Atâta vreme cât vorbesc limba română, sunt român!”, spune noul prefect de Hunedoara.

Nu mă dau în vânt după politicieni sau după cei care ocupă diverse funcții politice sau în administrație. Fabius Tiberiu Kiszely mi-a atras atenția, pentru că e prezent la toate manifestările culturale și, spre deosebire de mulți alți politicieni sau persoane cu funcții de conducere, e cam singurul care stă până la sfârșit.

Reporter: Ați văzut ce scriu unii și alții, că nu sunteți român… Și mie îmi spun la fel, dacă e o consolare.

Fabius Tiberiu Kiszely: Sunt român! Atâta vreme cât vorbesc limba română, m-am născut aici, sunt cetățean român, sunt român! Fac parte, pe linie paternă, dintr-o familie ce are origini maghiare, nemțești, slovace și italienești. Mama mea este originară din Corabia. Sunt expresia zonei aurifere din jurul Bradului. Străbunicul meu, Iosif, era născut la Băița, bunicul – la Deva. Străbunicul meu a lucrat la construirea Palatului Administrativ din Deva. Poate că peretele din spatele meu a fost construit chiar de el. Din păcate, a murit tânăr. Fiul lui, bunicul meu, a lucrat doi ani în Franța, la Uzinele Citroen. S-a întors în țară pentru că era unic întreținător de familie. A venit la Deva. Bunică mea era din Săcărâmb, era italiancă și unguroaică. Mama mea, care e din Corabia, a ajuns în Ardeal în timpul colectivizării. Au fugit pentru că erau înstăriți, era prigoana împotriva chiaburilor. Revenind, n-am fost niciodată la școală în limba maghiară. Am vorbit întotdeauna limba română în casă. Maghiara am învățat-o de la bunici, așa, mai după ureche. Eu sunt mândru că vorbesc foarte bine limba mea maternă – româna. Am învățat, în schimb, engleza și franceza. Cred că dacă aș fi fost la școală în vremurile de astăzi aș fi ales o facultate de profil uman, în dauna celei de real, de Energetică, pe care am absolvit-o la Timișoara. Am luat notă mai mare la limba română, la admiterea la liceu, azi Colegiul Național „Avram Iancu”, decât la matematică.

R: Și de ce ați mers la Energetică?

FTK: La vremea aceea, nu prea aveau căutare facultățile cu profil uman. Am avut de ales între Mecanică și Energetică. Nu-mi plăcea să desenez, iar Energetica mi s-a părut de viitor. De altfel, am fost și la profil real la liceu. Sunt tare mândru de liceul meu, unde am fost coleg cu Alin Fumurescu (n. red.: profesor, a predat și în SUA) și cu primarul Aradului, Gheorghe Falcă. Alin Fumurescu și cu mine eram în A, Falcă în B. Și Puiu Codreanu a fost coleg cu noi, în clase paralele. Nu puteam să fim toți în A (n. red.: numerotarea claselor începea de la A, care, de regulă, era clasa cea mai bună). Am rămas prieten cu colegii mei. De la întâlnirea de 25 de ani de terminarea liceului ne vedem în fiecare an. Legat de liceu, atunci am început să învăț limba engleză. Eu n-am făcut în școală această limbă, doar franceza, pe care am învățat-o pentru că mi-a plăcut, am vrut să știu și engleză. Pentru că am intrat în treapta a doua (n. red.: înainte de 1989, se dădea o admitere la liceu, cu două probe, română și matematică, iar la sfârșitul clasei a X-a se mai susținea un examen, care, pentru majoritatea liceelor, era compus tot din două probe – matematică și fizică. De regulă, numărul claselor se reducea. Examenele erau obligatorii.), părinții au vrut să mă răsplătească. Am cerut două lucruri: unul de ordin material, pe care nu mi l-au luat, și meditații la engleză. Peste ani, în 23 iunie 2016, chiar în ziua referendumului din Marea Britanie, m-am întâlnit cu ambasadorul Regatului Unit în România, Paul Brummell, care m-a lăudat pentru engleza pe care o vorbesc. N-am să uit ziua aceea. Am fost oficialul român pe care l-a văzut în acea zi istorică pentru Regatul Unit. (n. red.: Fabius Tiberiu Kiszely era subprefect cu atribuții de prefect la acea dată).

R: Ați făcut parte din facultate pe vremea comunismului, parte după 1990, în două lumi diferite.

FTK: Da, fac parte din prima generație a decrețeilor (n. red.: s-a născut în data de 14 iunie 1967), iar fiica mea din ultima (n. red.: fiica sa a venit pe lume în 1990). Eram student la Timișoara când a izbucnit Revoluția. Mă întorsesem de la Brad, unde fusesem să îmi bag actele pentru căsătorie. Am trecut prin toată Timișoara. Am ajuns la cămin cu 10 -15 minute înainte ca Armata să treacă prin complexul studențesc. Am fost acolo când Ovidiu Muntean a fost rănit, îmi amintesc și acum că fusese împușcat în zona claviculei, am vorbit un pic cu el înainte să fie transportat la spital (n. red.: Nicolae Ovidiu Muntean era originar din Orăștie și student în 1989 la Timișoara. El a fost împușcat, dus la spital, dar din păcate a decedat. S-a numărat printre cele 43 de persoane ucise ale căror cadavre au fost transportate la București și apoi arse la crematoriu, iar cenușa aruncată la o gură de canal). Stăteam în căminul 7. Au fost momente teribile. Am rămas marcați. S-a prăbușit o lume. A doua zi ne-au trimis pe toți acasă. Pot spune că apoi, la câteva zile, în 27 decembrie 1989, m-am căsătorit, într-o lume nouă. Da, fac parte din generația dintre două lumi! Și sunt catolic prin botez și ortodox prin căsătorie.

R: Vă plăcea să citiți? Mai citiți? Ultima carte citită? Astăzi nimeni nu pare că mai vrea să citească. Toți invocă lipsa timpului…

FTK: Mi-a plăcut întotdeauna să citesc. Am început devreme, cred că prin clasa întâi. N-am fost niciodată un tip sportiv, așa că am citit. Citesc și acum. Cred că am moștenit pasiunea pentru cultură, lectură de la mama mea, care este o personalitate foarte puternică, cu o educație solidă, ce-i vine din zona săsească în care s-a format – Brașov – Sibiu. Citesc acum „Psihologia poporului român” de Constantin Rădulescu Motru. Cartea mea preferată, pe care am tot recitit-o, este „Căderea Constantinopolului” de Vintilă Corbul. Am rămas fascinat de Bizanț, care, să nu uităm, a ținut civilizația europeană 1.000 de ani. Cred că asta mi se trage de la latura mea sudică.

R: Aveți un film preferat?

FTK: Da, „Once upon a time in America”. Ultimul pe care l-am văzut și mi-a plăcut e „Colateral beauty”.

R: Muzicianul preferat? Formația preferată?

FTK: Acum îmi place la nebunie „Orchestra română de tineret” a lui Marin Cazacu. Visez să avem o filarmonică în județul Hunedoara, dar e cam dificil. Îmi doresc să avem și un festival de jazz în județ și urmăresc pașii care se fac pentru ca el să devină realitate la Simeria, de anul viitor.

R: Personajul istoric preferat?

FTK: Napoleon. Am citit tot ceea ce mi-a căzut în mână despre el. Practic, a dus toată Revoluția Franceză în Europa. Europa de astăzi i se datorează. Îmi place și John F. Kennedy, pentru că a venit cu alt tip de administrație, alt tip de lume. Donald Trump nu-mi place, deși sunt născut în aceeași zi și lună cu el!

R: Aveți hobby-uri?

FTK: Le putem numi așa? Lectura, artele, artele vizuale, muzica. Îmi place și să conduc mașina, poate prea mult. Am bătut țara în lung și lat, când m-am făcut antreprenor. Am condus mult. Îmi place să văd multe locuri noi, dar mă întorc mereu la Brad. Și după ce am absolvit facultatea, tot acasă m-am întors. Am fost angajat la E.M. Vața. Am fost antreprenor din 2000 și până în 2005, când m-am angajat la ApaProd. Am rămas acolo până în iulie 2015, când am devenit subprefect. N-a fost chiar visul vieții mele să ajung înalt funcționar public, dar vreau să-mi onorez locul în care mă aflu vremelnic și să fac cât mai bine ceea ce este înscris în fișa postului. Omul care e pe o funcție dă direcția lucrurilor! Primul gând al unui om care se așază pe un scaun, într-o funcție, este să știe că va veni o zi când se va da jos de pe acel scaun. Important e ceea ce rămâne după el!

R: Sunteți mason?

FTK: Nu sunt mason, de ce? Ar trebui să fiu? Nu am apetență să fac parte din diverse organizații.

R: Dar ați făcut parte din PSD.

FTK: Da, am intrat în anul 2000 în PSD. Am crezut că dacă vrei să faci ceva, trebuie să te implici și acest lucru îl poți face doar într-un partid politic. Așa e în democrație. Am cumpănit mult. Eu sunt de stânga, deși mulți îmi spun că am față de liberal. Nu mai făcusem politică până atunci, fusesem un an, în 1990, membru în Forumul Democrat al Germanilor, dar acela nu e partid. Am rămas în PSD până în 2015 când am devenit funcționar public.

R: Ce-i lipsește României de astăzi?

FTK: O să vă răspund cu ceea ce i-a spus Brătianu lui Iorga, care l-a întrebat pe cel dintâi: „Ce pot eu să învăț de la un inginer?” – „Măsura, domnule profesor!”. Da, ne lipsesc adesea măsura și echilibrul!

 

10 răspunsuri

  1. Un om pregatit, un cetatean european pe adevaratelea ,si cred ca va fi candva parlamentar european .La orice ora baga in buzunar o multime de ministrii.Si cand l-au suparat unii ,nu si-a pierdut zambetul de om cu bun simt.Si e doar un OM.

  2. negrublacknegru@yahoo.ro' Negru Vasile spune:

    Cartea Caderea Constantinopolului este scrisa de Vintila Corbul, nu Vinta.
    Intrebare: Ca politician, cand vezi ca partidul din care faci parte o ia razna, mai stai in el? (presupunand ca te consideri om cinstit). Aceasta este o intrebare pentru viitoarele interviuri. Succes, Monalise!

    • Foarte probabil că este o eroare de scriere, Vintă în loc de Vintilă, nu cred că se poate înșela la așa ceva. În rest, este totuși de remarcat prestația sa intelectuală. Mă întreb câți politicieni ar fi indicat nu Once upon a time in America, ci vreun film văzut, în afară de vreunul al copilăriei lor. Cu partidul, nu mă bag…

  3. Mai e o greşeală “papuşe”…Filmu` la care face referire se scrie aşa : ” Collateral beauty “

    • Monalise Hihn spune:

      Așa, și? Dumneavoastră aveți 5 greșeli într-un singur rând! Și dacă tot comentați cu nume fals, abțineți-vă să jigniți! Suntem suficient de amabili, după cum observați, postând toate comentariile. Să aveți o zi minunată!

  4. cum d e cheama fiu de dac-Iosca
    cum te cheama fiu de ungur-Tiberius Fabius

  5. cum te cheama fiu de dac-Iosca
    cum te cheama fiu de ungur-Tiberius Fabius

  6. acum, Tiberius Fabius e chiar ok, justificat istoric dintr-o dubla perspectiva… sa nu uitam ca nu doar Dacia a fost provincie romana, ci si Ungaria de atunci era provincie romana, Pannonia

Lasă un răspuns către FLORIN Anulează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus