Sociologii spun că fenomenul migraţiei va continua şi că judeţul Hunedoara va continua să piardă populaţie.

 

Hunedoara este cel mai urbanizat judeţ din ţară, având în componenţă 7 municipii şi tot atâtea oraşe.  În jur de 75 la sută din populaţia judeţului trăieşte în mediul urban.

Potrivit recensământului din 2011, numărul locuitorilor a scăzut sub 400.000 şi se apropie de cel din anul 1956, înainte de industrializarea masivă.

Practic, în aproape 70 de ani, judeţul Hunedoara a trecut prin două valuri de migraţie. Întâi, populaţia judeţului a crescut, prin industrializare, aici fiind aduşi oameni din toate colţurile ţării, iar apoi – a început să scadă, după restructurarea mineritului şi a siderurgie, printr-un val de plecări masive în afara graniţelor ţării.

Primul val

Din anii ’50 ai secolului trecut, regimul comunist a industrializat masiv judeţul Hunedoara. Mii de oameni din întreaga ţară au fost aduşi aici, înghesuiţi în barăci insalubre. Apoi, timp de două decenii, în judeţ au fost construite cam 5.000 de apartamente anual. Industrializarea i-a adus la oraş şi pe băştinaşii din judeţ.

Felul în care a evoluat populaţia din fiecare oraş este diferită. În Hunedoara au ajuns persoane din toate colţurile ţării. Majoritatea au devenit muncitori calificaţi în siderurgie şi construcţii, formând prima generaţie încălţată. Deja locuiau în blocuri, aveau o Dacie şi mergeau în concedii prin sindicat. Ei au fost dezrădăcinaţii pe care „epoca de aur” i-a obligat să plece la sute de kilometri distanţă de locurile natale. Într-un fel, ei au fost norocoşi, dar s-au transformat în orăşenii – ţărani, fără identitate culturală.

La Deva, cea mai mare parte a populaţiei provine din judeţ. Oraşul a fost mereu reşedinţa judeţului, aşa că era denumit ca localitatea „gulerelor albe”. Locuitorii din Orăştie, Brad, Haţeg, Simeria şi mare parte cei din Călan provin tot din zonele limitrofe acestor oraşe. Ei sunt dezrădăcinaţii „de catifea”, adică viaţa lor se împarte între serviciul de la oraş şi munca în gospodăria de la ţară, de la sfârşitul săptămânii.

În Valea Jiului, oamenii au fost aduşi din Moldova şi Oltenia prin aşa-numitele acţiuni „7.000” şi „9.000”. În anii comunismului, autorităţile îşi trimiteau oamenii în satele sărace din ţară, de unde trebuia să aducă mână de lucru în minele din Vale. În schimbul unor salarii mai mari decât în alte ramuri industriale, având şi nişte facilităţi, valurile de „dezrădăcinaţi” au lucrat în subteran, în timp ce nevestele lor au stat acasă şi au crescut copiii.

Situaţia era diferită la Petroşani, unde exista o facultate de stat, care a dus la formarea unei elite.

Al doilea val

Al doilea val al migraţiei, de această dată din judeţ în afara graniţelor ţării, a început pe la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut. După ce părinţii lor au venit în judeţ, transformându-se cu 40 – 50 de ani în urmă în orăşeni, a venit rândul copiilor să plece, parte dintre ei în oraşe mari ale României, iar restul în străinătate.

Pentru cei plecaţi la studii lucrurile s-au desfăşurat liniar, fără mari surprize. Cei mai mulţi şi-au găsit slujbe în Timişoara sau Cluj Napoca şi destul de puţini au ales Bucureştiul.

Pe de altă parte, în jur de 70.000 de locuitori ai judeţului au părăsit pentru o perioadă sau definitiv.

România şi s-au stabilit în ţări precum Italia, Spania, Anglia, Germania sau chiar Canada. Decizia a venit după ce în judeţ s-au pierdut în jur de 120.000 de locuri de muncă, în urma restructurărilor din minerit şi siderurgie. Copiii au trăit experienţa părinţilor. Totuşi, aceştia din urmă nu au avut de-a face cu handicapul limbii. Cei mai mulţi dintre cei care au părăsit ţara s-au confruntat cu acest lucru, dar mulți dintre ei i-au făcut faţă. Cei mai mulţi s-au integrat din punct de vedere profesional, dar au făcut faţă ceva mai greu şocului cultural. Au luat-o de la capăt într-o cultură nouă, iar unii au reuşit să îşi cumpere proprietăţi, în timp ce copiii lor s-au integrat perfect în colectivitate.

La început, cel mai uşor şi-au găsit de lucru femeile, care activează în zona serviciilor medicale şi de îngrijire la domiciliu, dar şi în restaurante şi baruri. Majoritatea bărbaţilor au lucrat în construcţii. Criza a încurcat lucrurile, dar prea puțini s-au întors.

Mai mult, în ultimii ani au început să plece din țară mulți tineri, unii să muncească, alții la studii. Aceștia se mai întorc în țară în vacanțe sau ca să își organizeze nunțile sau să-și boteze copiii.

Sociologii spun că fenomenul migraţiei va continua şi că judeţul Hunedoara va continua să piardă populaţie. Explicaţia este simplă – cât timp nu se vor înfiinţa noi locuri de muncă, populaţia activă va pleca fie spre marile oraşe, fie în străinătate. Specialiştii, dar şi persoanele calificate îşi vor găsi acolo slujbe, pentru că şi în Europa forţa de muncă este îmbătrânită.

Oricum, judeţul Hunedoara va mai pierde în următorii ani cel puţin 30.000 de locuitori, iar zonele în care se va produce această scădere sunt în mediul rural, municipiul Hunedoara şi Valea Jiului.

4 răspunsuri

  1. accredit_ro@yahoo.com' Veti cunoaste Adevarul si veti fi liberi.... spune:

    Inca o excelenta analiza facuta de Monalise Hihn ! Ea ar putea fi completata cu explicitarea armaturii ideologice care a “sustinut” procesul de distrugere a resorturilor vietii socio-culturale autentice din judetul Hunedoara. Pe foarte scurt ele constau in importul si implementarea zeloasa a retetei de distrugere patentata de “marele frate” de la Rasarit: Industrializarea fortata, nesustenabila care sa aduca economia in stare de dependenta de resursele primare ale marelui frate, ca mecanism de distrugere sistematica a resorturilor socio-culturale autohtone pentru a le inlocui cu unele noi, nascute moarte impregnate fiind de ideologia luptei de clasa. Altfel spus de ideologia urii si distrugerii. Rezumand: Un exercitiu stalinist “by the book”….
    Fizic, rezultatul palpabil este ca judetul Hunedoara este acum poluat pe termen nedefinit cu relicve ale epocii industrializarii fortate. “Actiunea” din Calauza lui Tarkovski ar fi putut foarte bine sa se petreaca si aici…. Mai putin aparente dar mult mai grave (si mai greu reparabile !) sunt mutatiile socio-culturale produse in timp, reflectate in involutia demografica schitata de Monalise Hihn. O involutie cantitativa, evidenta si relativ usor cuantificabila dar mai ales una calitativa/structurala, pe varste si ocupatii, incomparabil mai grava prin consecinte si care a generat tendintele evidentiate de autoare. Tendinte care o data amorsate sunt foarte greu de stopat si inca si mai greu de inversat. Ceeace constatam acum din ce in ce mai acut nefiind decat inceputul….
    Analiza facuta este, cu diferentele si exceptiile de rigoare, relevanta pentru toata Romania dar virulenta cu care “proiectul” schitat a fost “implementat” in judetul Hunedoara duce, in mod justificat, la gandul ca o explicatie plauzibila este si faptul ca acest judet adaposteste cea mai veche vatra de romanism si ca “lovitura” a fost deci “tintita spre inima”…. Din aceasta perspectiva, analiza este cu atat mai tulburatoare cu cat, in mod evident, “procesul” continua si se acutizeaza de la un an la altul. Cu atat mai mult Monalise merita felicitari si multumiri !

  2. manta_niky@yahoo.com' Manta Nicu spune:

    Părinți mei au venit în Hunedoara în anii 60din Moldova i timpul msrii industrializsri, eu acum sunt în germania împreună cu toată familia,copii,nepoti…Și nu știu dacă mă voi mai intoarce vreodată deși dorul de tara e mare.

    • Succes si sanatate tie si alor tai, oriunde ati fi dar aici si acum se discuta ce se intampla cu judetul Hunedoara in particular si cu Romania in general…..
      Ai vreo propunere ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus