Satul Alun este unul dintre cele mai ciudate locuri din judeţul Hunedoara. Mai are un locuitor, în acte, o mănăstire din marmură, dar şi un drum din marmură de circa zece kilometri, unic în România.

O senzație stranie te cuprinde atunci când, călător fiind, ajungi în satul Alun, din Ținutul Pădurenilor. Parcă ai fi într-un decor de film, în care se așteaptă cuvântul „motor” pentru ca viața să se pună în mișcare. Este un loc binecuvântat de Dumnezeu, dar părăsit de oamenii care au ales viața mai ușoară de la oraș.

Satul Alun este unul dintre cele mai ciudate locuri din judeţul Hunedoara. Mai are un locuitor, în acte, o mănăstire din marmură, dar şi un drum din marmură de circa zece kilometri, unic în România.

Alun-Hunedoara

În satul Alun, din Ţinutul Pădurenilor, locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii ’60, în apropierea carierei de marmură de la marginea Alunului.

De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze, iar în prezent, singurul care a rămas nedezlipit de Alun este Gheorghe Gheorghesc.

alun-satul-de-marmura-9-e1445508592591

„Satul are o vechime de aproape 300 de ani, poate şi mai mult, iar în vremea tinereţii mele, era unul dintre cele mai mari din zonă. Avea o şcoală cu internat, în care învăţau copiii din tot Ţinutul Pădurenilor, dar şi din Hunedoara.

Iar localnicii munceau în cariera de marmură de la marginea satului şi în minele din Ghelari. Colectivizarea făcută de comunişti i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oraş. Aşa, treptat, au rămas în sat doar bătrânii“, povesteşte Gheorghe Gheorghesc.

Marmura de Alun este binecunoscută cioplitorilor din țară, fie că sunt constructori sau artiști. A fost folosită la construirea Casei Poporului din București, dar și pentru ridicarea uneia dintre cele două biserici din sat. Este prețuită și acum, iar artiștii spun că se poate compara cu marmura de Carrara prin granulația fină care permite o prelucrare ușoară.

În satul care moare dăinuiește însă o biserică unicat în țară și a doua din Europa. Construită în totalitate din marmură extrasă din cariera satului, biserica a fost ridicată între anii 1937 și 1939 și a costat circa 500.000 de lei. Domină satul și este singura din România ale cărei ziduri au fost realizate din prețiosul material de construcții. A fost pictată între anii 1963 și 1966.

Surse: descopera.ro / agerpres.ro

5 răspunsuri

  1. Felicitari pentru articol . Apropo , mare parte din drumul de marmura nu mai e practicabil ( si deci au scazut kilometrii 🙁 ) si locuitorii trebuie sa mearga prin Ghelari spre a ajunge in Hunedoara . Multumim Primariei si Consiliului Judetean ( fire-ar .. 🙂 ).

  2. oprea_dan58@yahoo.com' Oprea Danil Constantin spune:

    Interesant , captivant și provocator ! Sper să ajung cât de curând ! Mulțumim pentru materialul prezentat de Monalise Hihn .

  3. In August anul acesta am coborat cu un Ford Focus din Poienita Voinii pe langa Pestis (nu Nadrad cum apare pe harta)in jos,pe langa Ruda, Plop, prin Nadrab, Govajdie, condus cu grija, nu am patit nimic deosebit la masina…deci drumul de marmura nu e chiar impracticabil si nu cred ca a fost vreodata cu mult mai practicabil. M-am oprit de vreo 2 ori sa dau la o parte niste copacei cazuti in drum si is vreo 3 locuri unde trebuie sa te incadrezi la fix sa nu lovesti masina dedesupt… Totusi nu as mai cobora inca o data pe acolo cu o masina asa joasa, e foarte solicitant…Fata de acum 30 de ani vegetatia a napadit mult si e cam imposibil sa inaintezi fara sa te mangaie tufisurile de pe marginea drumului. Cu o masina de teren, no problem…peisaj superb! Merita!

  4. illusi0n2007@yahoo.com' Ioan Ostafie spune:

    Casele par sa fie in stare buna. Eu vreau sa locuiesc in zona. Exista vreo casa de vanzare?

  5. M*ar interesa o casacu cat se vinde?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus