Se apropie Ziua Națională. Iar vom afișa steaguri, ne vom înghesui la fasole cu cârnați, vom cânta „Noi suntem români!”, ne vom crede buricul pământului și ne vom urla mândria de-a fi român pe unde vom apuca.

Așa-i, patriot ești doar de Ziua Națională. În rest, dă-te dreacu’ (ca să citez din clasici), România! Ne putem întoarce la ale noastre. Cam care ar fi astea? Să ne prefacem că muncim, mulți dintre noi. Să înjurăm că la noi nu e ca în alte locuri. Să furăm orice, de la o foaie de hârtie până la bani, mulți bani. Să aruncăm tot jegul din case peste tot – pe drum, în parc, în apă, pe munte, oriunde. Să nu ne pese de cei din jur, pornind de la bietele animale aruncate în stradă până la bătrânii singuri și neajutorați și la copiii orfani sau ai cuiva ce i-a lăsat de izbeliște. Să murdărim tot, inclusiv pe cei care vor să ne ajute. Să ne căciulim în fața șefilor și a politicienilor, pe care i-am votat sau nu. Să stăm în case în ziua votului. Să urlăm că noi vrem și nouă să ni se dea, fără ca, la rândul nostru, să oferim ceva, Doamne ferește! Să mințim și să facem din asta o virtute. Să păcălim tot și să ne învățăm copiii de mici să fure și să fie slugarnici. Să înjurăm, să dăm șpagă și apoi să comentăm. Să scuipăm semințe, să ne lăsăm gunoiul peste tot și apoi să zbierăm că nu vine nimeni să-l strângă. Să rupem tot ce prindem în cale și apoi să țipăm că nu-i Poliția să amendeze sau nu sunt suficiente camere să filmeze. Să ne bârfim vecinii, dar precum ei să ne aruncăm toată mizeria în toalete și să urlăm apoi că sunt niște nesimțiți cei ce se ocupă de canalizare că nu vin să le desfunde. Să dăm muzica la maximum și să-i înjurăm pe cei care ne roagă s-o ascultăm la noi în case. Să nu respectăm nicio regulă de conviețuire și nici de circulație. Să urlăm unii la alții, să nu acceptăm că și celălalt are o părere. Să râdem de toți ceilalți pentru că sunt ordonați, respectă reguli, dar să uităm că noi suntem la ei în țară, nu ei la noi. Să ne ploconim în fața tuturor, să permitem să se comporte cu noi ca și cu niște slugi, pentru că noi nu avem demnitate. Da, cam așa suntem, fie că vrem sau nu să recunoaștem. În proporție covârșitoare. Din păcate, anii de dictatură și-au spus cuvântul!

La mulți ani, România! Eu tot te iubesc, chiar dacă azi românii nu vor să te iubească. Poate mâine va fi mai bine.

Un răspuns

  1. Scristea825@gmail.com' Cristea sorin spune:

    Ai dreptate10% in rest nu eu vin si intreb de ce altii prospera de pe urma sudorii noastre de ce altii pot sa ne plateasca bine si ai nostri nu oare din cauza semintelor sau a gunoaielor iar cu camerele de filmat e adevarat nu avem cite ne trebuie pai sa platim o data le mont si nu mai platim pe altii degeaba sa pazeadca si nu o fac

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus