Alegerile locale din România postrevoluţionară arată că românii au devenit captivii unui sistem politic care i-a marcat atât de tare, încât le-a frânt voinţa de a schimba lucrurile.

Astfel explică specialiştii veşnicia pe post a unor primari care le-au asigurat oamenilor din comunitate doar un minimum de confort, iar de cele mai multe ori – nici atât. Un fel de „sindrom Stockholm“ (vezi nota de subsol) , aşa ar putea fi explicat comportamentul electorului, victimă care devine ataşată sufleteşte de cel care o ţine ostatică.

Tiparul ultimilor ani este cunoscut: Norocul primarilor realeşi a fost lipsa de încredere a votanţilor în contracandidaţi.

„Nu-i cunoaştem bine, nu ştim cine sunt. Ăsta măcar e sătul, vin alţii şi mai flămânzi“, îşi găsesc oamenii justificare.

Şi mai există o dublă măsură: contracandidaţi taxaţi pentru cel mai mic detaliu, uneori inventat de opoziţie. În schimb, primarii sunt iertaţi la vot de toate păcatele, în spiritul alegerii „răului cunoscut“.

Alegătorii nu votează ideologic, ci pun ştampila pe acel candidat în al cărui discurs identitar se regăsesc. Fiecare îşi face un calcul raţional propriu, bazat pe educaţie, starea materială, evenimentele premergătoare alegerilor, simpatia sau antipatia faţă de un politician sau lider de partid, tipul de vot, nivelul de informare sau de interes etc.

„E mult mai uşor să judeci o persoană, să spui dacă îţi place sau nu, să afli informaţii despre competenţe, trecut, scandaluri, reuşite profesionale, decât să citeşti programe electorale sau manifeste de partid şi să evaluezi propuneri de politici publice. Alegerile locale beneficiază de pe urma faptului că se votează în acelaşi timp şi primarul, şi consiliile locale, şi judeţene. Dacă primarii nu ar fi aleşi direct sau simultan, sunt sigur că prezenţa la vot pentru consilii ar fi mai scăzută“, consideră sociologul Ioan Hosu, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca pentru adevarul.ro.

De ce aceiaşi oameni? Două ar putea fi explicaţiile pentru care românii preferă primarul în funcţie:

  1. o lipsă de resurse umane capabile să conducă comunităţi, adică „nu avem pe cine să alegem“;
  2. primarii sunt atât de puternici, încât nimeni nu are vreo şansă să-i dea jos.

„La nivel local, în zonele urbane, e o lipsă de competiţie, e o piaţă a ideilor destul de săracă. Ce înseamnă asta? Sunt două posibile răspunsuri: că nu sunt oameni cu idei sau oameni cu iniţiativă pentru a conduce nişte comunităţi locale sau cei care sunt în funcţii sunt atât de puternici încât orice alt competitor nu are nicio şansă“, afirmă Ioan Hosu.

Cum se explică prezenţa candidaţilor certaţi cu legea care vor, din nou, să fie primari? „Nu e problema lor că ei candidează, ci e a electoratului. Nu e a celui care cere, ci a celui care oferă. Cred că despre asta e vorba. Chiar dacă au 2-3 mandate şi probleme cu legea, ei se prezintă în faţa electoratului şi surpriză: electoratul îi votează!“, subliniază sociologul.

Sursa: adevarul.ro

______________

Numele acestui sindrom provine dintr-un caz real de jaf la o bancă din Stockholm, caz în care jefuitorii au ținut captivi angajații băncii pentru 6 zile (între 23 și 28 august 1973). În acest caz victimele s-au atașat emoțional de răpitori și chiar le-au luat apărarea ulterior eliberării. Termenul a fost avansat de către criminologul și psihiatrul Nils Bejerot, cel care a asistat poliția în timpul jafului și care s-a referit la acest sindrom în cadrul unei emisiuni de știri din acele zile.

Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Drept consecință, victima devine hiper-vigilentă în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emoțional foarte mare. Acest comportament este considerat ca o strategie obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt victime ale abuzului inter-personal și a fost observat în cazul divorțurilor cu copii, al copiilor abuzați emoțional, al membrilor sectelor religioase, prizonieri de război și tabere de concentrare.

Sursa: ro.wikipedia.org

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus