În prezent, multitaskingul este un deziderat existențial. Omul contemporan încearcă să facă pe cât posibil mai multe lucruri în același timp, cât mai repede cu putință, folosindu-se de cât mai multe gadgeturi și tehnologii. Termenul de multitasking a început să apară chiar în CV-uri, la secțiunea de aptitudini, fiind tratat ca o capacitate valoroasă, care poate să te recomande pentru diferite posturi. Pe scurt, avem credința că, cu cât reușim să fim mai multitasking, cu atât suntem mai inteligenți, mai capabili și mai productivi. Există chiar și cărți care ne învață cum să fim multitasking sau cum să facem mai multe activități în același timp. Probabil aceste cărți ar trebui citite în timp ce dăm cu aspiratorul, vorbim la telefon și facem genoflexiuni.

Acum 250 de ani, Lordul Chesterfield spunea că „dacă facem câte un singur lucru, pe rând, avem timp să le terminăm pe toate într-o zi. Dacă facem câte două-trei lucruri deodată, ne trebuie un an ca să le terminăm pe toate”. În timp ce astăzi se încurajează ideea de multitasking, cercetările care se axează pe capacitatea memoriei de lucru arată un tablou apropiat de ideea Lordului Chesterfield. Capacitatea memoriei de lucru este acea parte din mintea noastră de care ne folosim ca să direcționăm atenția către informațiile relevante, dar și să ignorăm informațiile irelevante. Dacă trebuie să facem două sau mai multe lucruri în același timp, memoria noastră de lucru intră în joc. În mod surprinzător, studiile arată că persoanele care se angajează cel mai rar în multitasking sunt tocmai acele persoane care au o capacitate mare a memoriei de lucru. Deci, cine poate să facă multitasking, de obicei, face câte un singur lucru de-odată. Mai mult decât atât, persoanele care au un nivel crescut de impulsivitate se angajează frecvent în multitasking. O concluzie pe baza acestor rezultate este că, uneori, oamenii fac multitasking pentru că nu reușesc să ignore stimulii care îi distrag. Drept urmare, le este greu să se concentreze pe o singură activitate. În traducere, comportamentul de multitasking nu apare datorită unor aptitudini, ci mai degrabă din cauza lipsei unor aptitudini.

Așadar, dacă cineva vorbește la telefon în același timp în care scrie un e-mail și ia prânzul, este posibil să fie vorba de presiunea timpului. Însă, la fel de posibil este ca uneori să ne fie greu să ne concentrăm pe un singur lucru. Atenția noastră zboară către tot felul de factori distractori: fie am primit un mesaj pe Facebook, fie ne gândim la o cafea și ne trebuie neapărat atunci, fie apare cine-știe-ce, care pare că nu suportă amânare. Dacă este ceva ce merită antrenat, nu este vorba de capacitatea noastră de multitasking — pare că asta facem în fiecare zi. Dificil ne este mai degrabă să fim cu adevărat atenți, concentrați și prezenți atunci când facem un lucru. Psihologul William James scria despre capacitatea de a ne readuce înapoi atenția, din rătăcirile sale, către lucrurile importante, că este „esența judecății, caracterului și voinței”.

În definitiv, poate cel mai important exercițiu este să ne gândim, din când în când, care sunt lucrurile cu adevărat importante către care ar trebui să ne îndreptăm atenția în viața de zi cu zi.

Sursa: banatulazi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus