Un avocat din Cluj Napoca a făcut treaba jurnaliștilor, solicitând tuturor instanțelor de judecată numărul mandatelor de interceptare emise între 2010 și 2015. Așa a aflat toată țara că, vreme de 5 ani, au fost emise peste 100.000 de mandate de ascultare a telefoanelor. Enorm, în comparație cu celelalte țări civilizate de pe continent.

În județul Hunedoara, numărul mandatelor de ascultare emise în perioada amintită ajunge la 2.000! Însă, de obicei, mandatele pot face referire la mai mult de o persoană, motiv pentru care putem înțelege că numărul posturilor telefonice urmărite a fost de peste 5.000. Faceți singuri socoteala cam câte zeci de mii de voci au fost ascultate în tot acest timp.

Numărul imens de mandate emise ne duce cu gândul la două posibile variante de lucru. Poate că suntem o nație de infractori scăpați de sub control, situație în care statul consideră că aceasta este singura metodă de a ne ține în frâu. Sau poate că anchetatorii exagerează – probabil pentru că o convorbire care incriminează e mai ușor de obținut decât un flagrant, să zicem. Încă nu am văzut vreun mega-dosar de corupție finalizat în județ în ultimii ani, așa că nu înțeleg cum s-ar putea justifica avalanșa de solicitări.

În perioada de valabilitate a mandatului de interceptare, toate convorbirile purtate de persoanele vizate sunt monitorizate cu atenție. Dar, pe lângă suspectul vizat, sunt monitorizați și interlocutorii acestuia. Teoretic, anchetatorii extrag din înregistrări doar acele pasaje care îi incriminează pe suspecți, probe care sunt mai apoi folosite în dosare de urmărire penală. Au fost însă situații în care au fost introduse în dosar și pasaje fără nicio legătură cu infracțiunile comise, dar care au provocat destrămarea unor familii din motive lesne de înțeles.

În fine, rămâne o întrebare: ce se întâmplă cu informațiile (convorbirile) stocate? În contextul scandalului din jurul documentelor care ar fi fost copiate din arhiva SIPA a Ministerului Justiției pentru a fi folosite în scopul șantajului, este îndreptățită, firească, o asemenea întrebare.

Suspecții poartă cu diverși interlocutori fel și fel de discuții la telefon: despre familie, despre boli, cu și despre amante, despre orientări sexuale, credințe religioase, despre vicii, despre alegeri făcute în viață și așa mai departe. Cine ascultă aceste convorbiri, care ar trebui să fie private, și cine ne garantează că informațiile nu vor fi folosite pentru a forța cândva mâna celui care s-a destăinuit? Adică, pentru șantaj.

Fostul președinte al României spune că trăim într-un stat mafiot. Alții spun că soarta alegerilor din 2009 s-a decis de către șefii unor instituții, nu de către popor. Aflăm că șefii parchetelor sunt numiți în urma unor înțelegeri politice. Însuși șeful celui mai tare serviciu de informații este numit politc. Periodic ies la suprafață răfuieli între instituții de forță care duc la căderea unor capete. În fine, cu o frecvență prea mare, aflăm și despre abuzuri ale unor cozi de topor din instituții, abuzuri comise la comandă politică asupra unor oameni care au fost scoși din peisaj cu mare tam-tam.

Sunt suficiente motive pentru a întreba: ce faceți voi cu viețile celor pe care îi ascultați?

Un răspuns

  1. se mai indoieste cineva de faptul ca totul in tara este practic sub semnul intrebarii, orice, justitie, servicii, intr-adevar bine spus destine de oameni schimbate ca asa vor unii si altii? cine mai crede in ceva? coruptii sunt corupti sau victime ale insailarilor de tot felul, serviciile sunt in slujba tarii, politicienii isi regleaza conturi, la naiba

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus