Țara Hațegului, așezată la poalele Carpaților, fiind înconjurată de munții Șureanu, Țarcului și Poiana Ruscă, este o regiune unică în țară, deosebită din punct de vedere etnografic și încărcată de istorie. Un loc aparte în cadrul Țării Hațegului îi revine comunei Densuș, fiind considerată una dintre cele mai bogate așezări în istorie, folclor, tradiții, obiceiuri și legende.

Obiceiurile de primăvară la românii locului se conturează în jurul sărbătorii creștine a Paștelui. În fiecare an, la o săptămână după începerea postului, în comuna Densuș se practică obiceiul „însoțitului”. Mai mulți copii se adună la o casă din sat, unde merg cu câte un colac și o sticlă de vin. Tradiția spune că flăcăii se duc în ogradă, unde aleg un pom tânăr numit “ultoare”, pe care fac o cruce. După ce așează colacii la rădăcina pomului ales, băieții îl înconjoară de trei ori, apoi sărută crucea în numele Sfintei Treimi. După acest ritual, tinerii iau colacii, îi duc în casă și se înfruptă din ei. Acest moment este unul special deoarece flăcăii care participă la acest ritual devin frați de cruce.

oua si cozonac

La jumătatea postului se ține Miaza Păresii. În această zi femeile nu lucrează nimic, deoarece tot lucrul din această zi va fi stricat, iar cei care se încumetă să lucreze, vor fi pedepsiți. Singura muncă permisă în această zi este număratul ouălor care vor fi înroșite de Paști.

Săptămâna Patimilor reprezintă cel mai important moment din Postul Paștelui. În această perioadă au loc ritualuri de purificare a trupului, sufletului și a casei.

O semnificație aparte în tradițiile pascale o are focul, cel care, se crede, are puteri purificatoare. În satul Peștenița din comuna Densuș, în Joia Mare există obiceiul „strigării peste sat”. Seara se aprind focuri și flăcăii strigă numele fetelor din sat, aducându-le laude sau critici. Un alt obicei care are ca element central focul se regăsește în satul Hățăgel. La marginea satului se face un foc mare iar tinerii sar peste el. Rolul acestui ritual este unul de purificare și îndepărtare a vrăjilor, existând credința că, în felul acesta, tinerii sunt apărați de toate relele pe tot parcursul anului.

strigarea peste sat

În noaptea de Înviere, tot satul este prezent la biserică pentru a „lua lumină” și a participa la slujba de Înviere. După oficierea slujbei de către preoți, oamenii ies în curtea bisericii și ciocnesc ouă roșii, moment ce semnifică deschiderea mormântului lui Iisus. Tot în noaptea de Înviere se aprind lumânări la mormintele din sat pentru ca lumina sfântă să ajungă peste tot. Credincioșii duc acasă lumânarea de Paște pentru că are un rol benefic și apără gospodăria de rele.

Masa de Paște este momentul cel mai așteptat, deoarece familia se reunește pentru a sărbători Învierea lui Iisus. De pe masa de Paște nu lipsesc ouăle roșii, pasca și friptura de miel, toate simbolizând sacrificiul Fiului lui Dumnezeu pentru omenire.

În satul Peștenița din comuna Densuș se practică două obiceiuri păstrate din vechime: “alergatul prescurii” și “împușcatul cocoșului”. Aceste obiceiuri au loc în prima zi de Paște, după-amiaza, după ce oamenii vin de la biserică. Locuitorii se adună în “vatra satului” unde se aleg două echipe de flăcăi: una va mânca prescura, iar cealaltă va alerga din capătul satului până la biserică, unde se află cealaltă echipă. Dacă flăcăii desemnați să mănânce prescura nu reușesc să o termine, iar ceilalți ajung, au pierdut întrecerea. Cel de-al doilea obicei, „împușcatul cocoșului” este mai dificil deoarece înaripata este legată cu o sfoară de picior și apoi de un copac, iar localnicii trebuie să-și dovedească măiestria în mânuirea puștii în timp ce cocoșul se mișcă în voie. Cocoșul îi revine celui care reușește să-l împuște. În trecut, aceste obiceiuri aveau o semnificație specială, de alungare a răului din comunitate.

A doua zi de Paște, în satele comunei Denuș se practică obiceiul „udatului”. Dacă în anumite zone din țară „udatul” se face cu apă, densușenii au împrumutat de la maghiari obiceiul de a „uda” fetele cu parfum. Băieții vizitează fetele, „le udă”, iar acestea îi cinstesc pe feciori cu câte un ou roșu.

După Paște, pe data de 1 mai, urmează o sărbătoare precreștină păstrată în tradiția populară densușeană, Armindenul. În seara de 30 aprilie, fiecare gospodărie țărănească are în poartă un “arminden”, o ramură verde sau un copac curat. Sătenii spun că acest obicei se păstrează din vremea lui Irod, care a poruncit să fie omorâți toți pruncii din regiune. Pentru a-i păcăli pe trimișii lui Irod, evreii au însemnat cu ramuri verzi casele unde aceștia au ucis copiii. În felul acesta, soldații credeau că au trecut pe la acea casă, iar pruncii scăpau nevătămați.

casa cu arminden

Un alt obicei important pentru densușeni este “Loi, loi, dodoloi”, legat de roditul holdelor și aducerea ploii atunci când aceasta întârzia să apară mai multe zile la rând. Este un obicei special pentru densușeni, având în vedere că principalele lor ocupații sunt agricultura și creșterea animalelor, care depind de capriciile vremii. În cadrul ritualului, mai mulți copii îmbrăcați în alb și împodobiți cu frunze verzi merg prin sat și strigă:

“Hoi, loi, dodoloi

Doamne, dă o ploaie mare

Să se ude drumul mare,

Că pământul s-a uscat,

Bucatele nu se mai fac.

Crească rodu’ până-n podu’,

Iară spicu’ cât voinicu’.”

După ce termină de rostit incantațiile, copii sunt stropiți de săteni cu apă și răsplătiți cu bani și ouă roșii.

paparuda

Obiceiurile de primăvară din comuna Densuș nu mai sunt respectate cu sfințenie în zilele noastre, dar sunt încă un bun prilej pentru comunitate de a se aduna laolaltă în zile de mare sărbătoare, de a depăna amintiri și de a transmite generațiilor tinere moștenirea lăsată de-a lungul timpului de moși-strămoșii noștri. Din păcate, spiritul omului modern, ignorarea și nepăsarea sunt cele mai mari pericole pentru aceste comori care riscă să fie îngropate cu fiecare zi care trece.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus