Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva aduce astăzi în atenția publicului, în mediul online, alte două piese deosebite: furca de tors și fusul, aflate în cadrul Expoziției de Istorie Locală și Etnografie Brad.

Prezentarea obiectelor este realizată de către Monica Dușan, muzeograf, Secția de Istorie și Artă, Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad. 

 

Furca de tors și fusul

 

„Nelipsite din universul feminin au fost două obiecte: furca de tors și fusul. Ambele însoțeau femeia din primii ani ai vieții și până la moarte, pentru că, în trecut, fetele trebuiau să învețe să toarcă de mici, de la 8-9 ani, continuând această activitate cu tot mai multă măiestrie și îndemânare, până la moarte. Orice moment liber era bun pentru o astfel de îndeletnicire, pentru că mâinile unei femei nu trebuiau să stea degeaba niciodată. Chiar atunci când aveau de mers dintr-un loc în altul pe uliță, femeile își prindeau furca în brâu și mergeau torcând.

Fir cu fir, de lână sau de cânepă, fus după fus, ghem după ghem se adunau după muncă multă și tors continuu, pentru a forma valurile de pânză sau de pănură, din care erau făcute, mai apoi, hainele ce vor îmbrăca familia întreagă.

Legătura dintre femeie și furca de tors este una naturală, torsul și țesutul fiind activități practicate în exclusivitate de către femei. Totodată, acestei legături îi corespunde și o latură spirituală, cu o vastă semantică, pentru că femeia a fost văzută mereu, de-a lungul mileniilor, ca o continuatoare a vieții, ca o purtătoare a fertilității și a abundenței, cea care intermediază comunicările între uman și divin, cea care se îngrijește de latura spirituală a vieții. Ca un obiect indisolubil legat de feminitate, furca, la rândul său, era privită ca un obiect simbol al <<firului generațiilor>>.

În trecut, îndeletnicirile uzuale aveau și o componentă sacră. Avem aratul și semănatul ritual, măcinatul ritual, modelarea aluatului și coacerea pâinii sacre, culegerea plantelor de leac, dar și torsul și țesutul sacru.

Astăzi, privim cu alți ochi furcile de tors și fusele, pentru că frumusețea lor artistică, decorul fabulos le-a transformat de multe ori în adevărate opere de artă. Doar că, misterioasele crestături inițiale care acopereau lemnul furcii nu au avut doar un simplu rol estetic, așa cum am fi tentați astăzi să credem, ci, așa cum vom încerca să demonstrăm în continuare, inițial, semnele incizate în lemn au avut o semnificație concretă și un caracter sacru, chiar dacă toate aceste semnificații arareori au mai ajuns până în zilele noastre.

Regăsim în imaginea furcii, acea grandioasă reprezentare a Arborelui Vieții, a Arborelui Cosmic, a Axei Lumii, sau a Coloanei Cerului cum a mai fost el denumit de-a lungul vremurilor și în spații geografice extrem de variate, după cum spune cercetătorul Mircea Lac.

Două dintre furcile aflate în colecția Muzeului de Istorie Locală și Etnografie Brad, sunt din a doua jumătate a secolului XX. Cea plată are gravate două inițiale, A. D. și anul 1954. Cealaltă, este o furcă <<cu talpă>>, din lemn rotund, înnegrit în foc. Ambele provin din satul Țebea.

Decorul primei furci constă dintr-o succesiune de 10 pătrate, în care este înscrisă <<floarea vieții>>, ale cărei petale se sprijină pe unghiurile pătratului. Între petale sunt marcate unghiuri cu laturile paralele și mici triunghiuri. Furca este dreaptă, fără traforuri laterale.

Fiind relativ nouă, se observă că s-a pierdut semnificația numărului de câmpuri decorative. Nu mai sunt cinci, șapte, nouă sau douăsprezece câmpuri, cum se regăsesc pe furcile din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, ci sunt zece. S-a păstrat însă, ca model decorativ prezent și pe celelalte furci, <<floarea vieții>> cu patru petale.

La furca cu talpă și lemnul rotund, observăm o împărțire în douăsprezece câmpuri decorative, egale ca întindere, despărțite între ele printr-o linie frântă (zigzag). Primele trei câmpuri au un decor format din linii paralele verticale, iar celelalte nouă, din linii frânte dispuse vertical, separate prin linii drepte.

La această furcă se observă nelipsitul decor al liniei frânte sau al <<dintelui de lup>> cum mai este el cunoscut în arta populară românească, linie frântă care sugerează ascensiunea, drumul sufletului spre cer, sau Calea Laptelui. De asemenea, există o clară succesiune de trei plus nouă câmpuri, cu trimitere clară spre cele nouă ceruri pe care sufletul le străbate în drumul lui spre Rai.

Unele dintre fusele de tors au aspectul unui brad, cu ramurile evidențiate prin cioplire, fiind și acestea o altă întruchipare a Arborelui Vieții sau a Coloanei. Prin răsucirea lui, prin continua sa rotație, fusul este considerat simbol al „veșnicei reîntoarceri”, iar firul răsucit este simbol al <<firului vieții>>.

Tot furca de tors era considerată pe vremea bunicilor noastre, un semn de iubire, un zălog, un obiect care consfințea iubirea și legătura căsătoriei între doi tineri. Băiatul care pețea o fată, confecționa o furcă, împodobind-o cu crestături și i-o dăruia celei iubite. Dacă aceasta o accepta, se considerau logodiți, urmând să se căsătorească cât mai repede.

Atât furca, precum și fusul, prin aspectul de Coloană a Lumii, de Arbore Cosmic ne poartă către aceeași ancestrală credință în puterea Arborelui respectiv de a sacraliza un loc anume, de a face legătura între Pământ și Cer, între material și spiritual, între Om și Divinitate.

Toate aceste mărturii ne confirmă faptul că furcile de tors frumos ornamentate, sunt de fapt adevărate documente etnografice, ce înmagazinează o veche și deosebit de valoroasă informație. Ajungem astfel, prin intermediul lor, la o viziune fabuloasă a strămoșilor cu privire la univers, la conexiunile omului cu macrocosmosul și a drumului pe care acesta îl parcurge între Cer și Pământ, Viață și Moarte, între material și spiritual”,  relatează Monica Dușan.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției  www.mcdr.ro.

Deasemenea exponatele pot fi văzute în cadrul Muzeului de Istorie Locală și Etnografie Brad (situat în Municipiul Brad, Str. Cloșca, Nr. 4).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus