Poprirea reprezintă una dintre modalitățile prin care românii pot fi executați silit, deși nu se face cu somație. Regulile popririi se regăsesc în Codul de procedură civilă. Există reguli specifice pentru datoriile fiscale, în Codul de procedură fiscală).

“Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea (…) pot fi poprite și bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele său. În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare”, scrie în Codul de procedură civilă.

La poprire nu se impune somația, adică debitorul nu primește vreun document prin care i se atrage atenția, pe ultimă sută de metri, că are de achitat o datorie, de cât timp mai dispune pentru a o plăti și că, în caz contrar, va fi executat silit. “Poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă în care se va preciza și titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea”, precizează același Cod.

Respectiva încheiere trebuie să ajungă la datornic, care trebuie, de asemenea, înștiințat că i-au fost poprite veniturile (de pildă, banca îi trimite un mesaj). “În afară de cazul în care legea prevede altfel, actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație sau, în lipsa acesteia, în cel prevăzut în încheierea prin care s-a încuviințat executarea”, subliniază Codul de procedură civilă.

“Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul”, potrivit procedurii civile. Dacă nu se respectă regula de competență teritorială, apare nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate. Altfel spus, în cazul în care creditorul merge la un executor care nu este competent, poprirea nu e valabilă și poate fi contestată.

 

Venituri ce nu pot fi poprite

– sumele destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție; spre exemplu, dacă datornicul are în contul bancar bani de care nu poate dispune, nici creditorul nu are dreptul să i le ia prin poprire;

– sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanțări primite de la instituții sau organizații naționale și internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte;

– sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de trei luni de la data înființării popririi; atunci când asupra aceluiași cont sunt înființate mai multe popriri, termenul de trei luni în care se pot efectua plăți aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înființării primei popriri.

– alocațiile copiilor nu pot fi executate silit.

Limitele la poprirea pentru datoriile fiscale

Potrivit Codului de procedură civilă, pot fi poprite veniturile din salarii, pensii, ajutoare bănești sau alte indemnizații speciale care pot fi urmărite numai în condițiile prevăzute de legislație și în limitele stabilite de aceasta:

– până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii;

– până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

”Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel”, scrie în Codul de procedură civilă. Așadar, Fiscul poate pune poprire pe veniturile din salarii și pensii respectând aceste limitări.

sursa: dcbusiness

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus