„Ați rămas în țară să fiți slugile infractorilor”, „ați plecat din țară ca să spălați bătrâni la fund și să culegeți căpșuni”, cam așa își vorbesc unii altora românii plecați în lumea largă și românii rămași în România.

Nu știu de la ce a pornit vrajba aceasta româno – română și când se va opri, dacă o mai poate opri cineva. Parcă Dumnezeu ne-a luat tuturor mințile și ținem morțiș să ne călcăm în picioare până nu mai rămâne nimic de noi și în urma noastră. Totul e apocaliptic și, interesant, tot ceilalți sunt de vină. Nu, oameni buni, toți suntem vinovați pentru ceea ce ni se întâmplă și până nu ne recunoaștem greșelile nu vom putea să ne ridicăm.

Am moștenit o țară cu un popor stors realmente de vlagă în 1990. Poate neatent, credul și speriat. Ce am făcut noi? I-am pus în fruntea țării pe foștii securiști și eșaloanele al doilea și al treilea din fosta Securitate. A fost bine, nu? Ne-au vândut locuințele, am devenit proprietari, ne-au lăsat și pe noi să furăm 3 rulmenți, 7 litri de combustibil, câteva table, vreo 5 perechi de chiloți și cam 10 de ciorapi. Le-am vândut la unguri, sârbi și turci. Ce tari am fost! E drept, doar la atât am avut acces, dacă aveam la mai mult, furam mai mult. Ăia care au putut, au furat mai mult – fabrici, uzine. Nu ne-am uitat cu respect la ei că s-au descurcat, au fost băieți deștepți, nu?

Ne-am revoltat? Pe ici, pe colo, nu prea tare, lasă că nu-i nevoie de prea mult scandal. Și apoi, nu vedeți că „ne mai dau câte ceva, nu-s chiar așa răi”.

Au urmat anii de haos de până în 2000. Și ne-am trezit că am avut de ales între Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Cu chiu, cu vai, ne-au băgat alții în NATO și în Uniunea Europeană. Apoi, ni l-a dat soarta pe Traian Băsescu. Și ne-am certat ca proștii pentru unii cărora le-a păsat fix la 10 metri de „augustele” lor persoane de noi. Ne-au lăsat să ne luăm lumea în cap sau să trăim așa, cât să nu murim.

Acum ne-am ales cu ăștia pe cap. La fel de toxici. Cine n-a mai rezistat și-a luat lumea în cap. Naivii și bătrânii au rămas aici, nu pentru că ar fi prea rezistenți, nu. Unii mai cred că lumea se poate schimba, alții că nu mai au unde să meargă la vârsta lor.

Vrem noi, astăzi, ca România să fie țara tuturor, și a celor plecați, și a celor rămași? Nu, pentru că ne place scandalul. Nu, pentru că ne e prea groază și lene să fim buni. Tot ce contează? Scandalul și înjurătura!

8 răspunsuri

  1. Felicitări pentru articol. O radiografie scurta și concisa a istoriei postdecembriste. Acum mă-ntreb din nou (a mia oara!), ce am vrut sa apăr atunci,când la 20 de ani,
    am luat și eu o pușcă în mână??… Alt fraier care credea în CEVA…

  2. racoticristofor@yahoo.com' Racoti Cristofor spune:

    Felicitari ptr articol ! O radiografie exacta a cea ce se intampla acum in societatea noastra .Probabil ca acum ai inteles de ce sunt eu atat de scarbit de ce e in societatea romaneasca ci nu ptr ca sunt subiectiv .

  3. mihaimoisiuc@yahoo.com' Mihai Moisiuc spune:

    Foarte frumos scris! Ca de obicei.

  4. Tin minte in anii 90 cind a venit Iliescu prima data la Deva si s-a umplut piata de oamenii de bine ce l-au votat si au tinut sa isi arate sustinerea fata de iubitul conducator. Eram pe linga alimentara de la colt in grup de ne-sustinatori cu celebra pancarda “Iliescu te iubim ca ca tine nu gasim” care au fost luati la bataie in momentul in care iubitul fiu al poporului a plecat de la balconul Casei de Cultura. Acum acei oameni de bine sunt batrini iar majoritatea copiiilor dinsilor si-au luat lumea in cap lasindu-i sa se descurce cu batrinetile lor cum pot.Toti isi merita soarta. Am fost la fiecare vot in speranta ca…

  5. adrianaflorea59@gmail.com' Adriana Florea spune:

    O scanare perfecta a realitatii trecute! Au trecut aproape 29 de ani,ne-am acceptat soarta de fiecare data spunand: “au murit oameni degeaba la asa zisa Revolutie, dar noi ce am putea face?” Ma intreb in fiecare zi pana cand se mai minte, pana cand se mai fura, pana unde vor sa ajunga politicieni, preoti, doctori, avocati, politisti etc?…daca TU, omule simplu nu ai reusit sa-ti faci in anii astia 3 vile si sa-ti cumperi 3-4-5 masini “bengoase”, nu ai avut noroc sau “nu te-a dus mintea pentru ca esti prost”! Vedem realitatea cruda pe fata zilnic, nu mai exista filtre, se transmit reportaje la TV, simtim lucruri pe propria noastra piele sau langa noi si totusi nimic nu se schimba. Am ajuns sa traim si “ziua de maine”, am apucat o pensie – unii mai mica altii sau mai mare, sau mult prea mare (spanad in gand “bine ca am apucat pensia, altii deja s-au dus si nu au trait aceasta oportunitate!”) si asta ne consoleaza? Unde este iubirea, compasiunea, bunatatea, atentia fata de semen? Pana cand ne mintim?! Schimbarea este cuvantul de ordine al fiecarei zile, dar…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus