„Ați rămas în țară să fiți slugile infractorilor”, „ați plecat din țară ca să spălați bătrâni la fund și să culegeți căpșuni”, cam așa își vorbesc unii altora românii plecați în lumea largă și românii rămași în România.

Nu știu de la ce a pornit vrajba aceasta româno – română și când se va opri, dacă o mai poate opri cineva. Parcă Dumnezeu ne-a luat tuturor mințile și ținem morțiș să ne călcăm în picioare până nu mai rămâne nimic de noi și în urma noastră. Totul e apocaliptic și, interesant, tot ceilalți sunt de vină. Nu, oameni buni, toți suntem vinovați pentru ceea ce ni se întâmplă și până nu ne recunoaștem greșelile nu vom putea să ne ridicăm.

Am moștenit o țară cu un popor stors realmente de vlagă în 1990. Poate neatent, credul și speriat. Ce am făcut noi? I-am pus în fruntea țării pe foștii securiști și eșaloanele al doilea și al treilea din fostul PCR. A fost bine, nu? Ne-au vândut locuințele, am devenit proprietari, ne-au lăsat și pe noi să furăm 3 rulmenți, 7 litri de combustibil, câteva table, vreo 5 perechi de chiloți și cam 10 de ciorapi. Le-am vândut la unguri, sârbi și turci. Ce tari am fost! E drept, doar la atât am avut acces, dacă aveam la mai mult, furam mai mult. Ăia care au putut, au furat mai mult – fabrici, uzine. Nu ne-am uitat cu respect la ei că s-au descurcat, au fost băieți deștepți, nu?

Ne-am revoltat? Pe ici, pe colo, nu prea tare, lasă că nu-i nevoie de prea mult scandal. Și apoi, nu vedeți că „ne mai dau câte ceva, nu-s chiar așa răi”.

Au urmat anii de haos de până în 2000. Și ne-am trezit că am avut de ales între Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Cu chiu, cu vai, ne-au băgat alții în NATO și în Uniunea Europeană. Apoi, ni l-a dat soarta pe Traian Băsescu. Și ne-am certat ca proștii pentru unii cărora le-a păsat fix la 10 metri de „augustele” lor persoane de noi. Ne-au lăsat să ne luăm lumea în cap sau să trăim așa, cât să nu murim.

Acum ne-am ales cu ăștia pe cap. La fel de toxici. Cine n-a mai rezistat și-a luat lumea în cap. Naivii și bătrânii au rămas aici, nu pentru că ar fi prea rezistenți, nu. Unii mai cred că lumea se poate schimba, alții că nu mai au unde să meargă la vârsta lor.

Vrem noi, astăzi, ca România să fie țara tuturor, și a celor plecați, și a celor rămași? Nu, pentru că ne place scandalul. Nu, pentru că ne e prea groază și lene să fim buni. Tot ce contează? Scandalul și înjurătura!

15 răspunsuri

  1. Felicitări pentru articol. O radiografie scurta și concisa a istoriei postdecembriste. Acum mă-ntreb din nou (a mia oara!), ce am vrut sa apăr atunci,când la 20 de ani,
    am luat și eu o pușcă în mână??… Alt fraier care credea în CEVA…

    • Monalise Hihn spune:

      Vă mulțumesc!

    • Stalker@Romania.ro' Pentru linistea noastra spune:

      @dacul dezamagit
      In `89 ai luptat pentru ce ar fi putut sa fie daca…. in `90 si de atunci mereu nu s-ar fi votat sistematic “pentru linistea noastra”. Si am obtinut-o…O liniste de cimitir printre ruine…

  2. racoticristofor@yahoo.com' Racoti Cristofor spune:

    Felicitari ptr articol ! O radiografie exacta a cea ce se intampla acum in societatea noastra .Probabil ca acum ai inteles de ce sunt eu atat de scarbit de ce e in societatea romaneasca ci nu ptr ca sunt subiectiv .

  3. mihaimoisiuc@yahoo.com' Mihai Moisiuc spune:

    Foarte frumos scris! Ca de obicei.

  4. Tin minte in anii 90 cind a venit Iliescu prima data la Deva si s-a umplut piata de oamenii de bine ce l-au votat si au tinut sa isi arate sustinerea fata de iubitul conducator. Eram pe linga alimentara de la colt in grup de ne-sustinatori cu celebra pancarda “Iliescu te iubim ca ca tine nu gasim” care au fost luati la bataie in momentul in care iubitul fiu al poporului a plecat de la balconul Casei de Cultura. Acum acei oameni de bine sunt batrini iar majoritatea copiiilor dinsilor si-au luat lumea in cap lasindu-i sa se descurce cu batrinetile lor cum pot.Toti isi merita soarta. Am fost la fiecare vot in speranta ca…

  5. adrianaflorea59@gmail.com' Adriana Florea spune:

    O scanare perfecta a realitatii trecute! Au trecut aproape 29 de ani,ne-am acceptat soarta de fiecare data spunand: “au murit oameni degeaba la asa zisa Revolutie, dar noi ce am putea face?” Ma intreb in fiecare zi pana cand se mai minte, pana cand se mai fura, pana unde vor sa ajunga politicieni, preoti, doctori, avocati, politisti etc?…daca TU, omule simplu nu ai reusit sa-ti faci in anii astia 3 vile si sa-ti cumperi 3-4-5 masini “bengoase”, nu ai avut noroc sau “nu te-a dus mintea pentru ca esti prost”! Vedem realitatea cruda pe fata zilnic, nu mai exista filtre, se transmit reportaje la TV, simtim lucruri pe propria noastra piele sau langa noi si totusi nimic nu se schimba. Am ajuns sa traim si “ziua de maine”, am apucat o pensie – unii mai mica altii sau mai mare, sau mult prea mare (spanad in gand “bine ca am apucat pensia, altii deja s-au dus si nu au trait aceasta oportunitate!”) si asta ne consoleaza? Unde este iubirea, compasiunea, bunatatea, atentia fata de semen? Pana cand ne mintim?! Schimbarea este cuvantul de ordine al fiecarei zile, dar…

  6. Oare ce ne-a tinut impreuna timp de citeva milenii si sa invingem vremuri mai grele si ce s-a intimplat cu noi dupa 89. ????
    Tot respectful meu Doamna ptr. tot ce faceti.
    Si eu sunt unul din cei plecati numai ca am plecat in 85 riscind o comdamnare ptr. nesupunere la regimul de atunci.

    • osugestie@unemigrant.ro' Iluzia libertatii prin plecare spune:

      Poate ca ar trebui sa te intrebi tu insuti de ce si cum. Articolul D-nei Hihn este o intrebare retorica. Implicit ea pledeaza ca oamenii sa ramana si sa faca ceva la ei acasa fiindca, in Occident, oricat ar fi de bine, pentru o buna bucata de vreme, poate pentru toata viata, practic dispari ca cetatean.
      Chestiune de optiune.

  7. Stalker@Romania.ro' Aviz pesimistilor spune:

    Articolul pare a fi o parafraza la romanul lui Emil Cioran “Pe culmile disperarrii”.
    Spune autoarea: “Am moștenit o țară cu un popor stors realmente de vlagă în 1990. Poate neatent, credul și speriat….” Este corect dar incomplet. De fapt am mostenit si un ocean de crime neasumate si de probleme insolubile. Sute de mii de reprezentanti ai elitelor sociale si culturale nu puteau ramane fara urmari. Nici deceniile de contraselectie programatica. Nici ruinele unei economii croite ca anexa a maretei economii staliniste. Din aceasta perspectiva apocaliptica, este un miracol ca natiunea romana mai exista inca, atat si asa cum mai exista !

  8. Stalker@Romania.ro' Se petrec lucruri ciudate in Zona spune:

    Este simplu Doamna . Este doar etapa superioara si logica a Experimentului Pitesti, initiat in anii `40 sub atenta indrumare a “savantilor” sovietici. Alta referinta foarte utila este filmul Calauza (Tarkowski).

  9. Cu respect fata de toti romanii indiferent de care parte a granitelor Romaniei se afla azi, cei din tara sunt cei care trebuie sa dovedeasca mai multa maturitate, unitate, solidaritate pentru salvarea tarii din impas.

    Romani cu romani – si nicdecum romani contra romani…

  10. Huntington@Romania.ro' De la Est la Vest si retur spune:

    Si de ce ma rog, cei ramasi acasa, ar avea mai multe indatoriri ? Cei plecati sunt exonerati de obligatiile de cetateni romani si-si aduc aminte de Romania doar cand se intorc si vad ca nu este atat de bine cum ar fi vrut ? Daca privesc lucrurile cu o astfel de detasare si frustrare ar trebui sa stie ca in exact aceeasi masura si-au pierdut si dreptul de a-i critica pe cei ramari acasa ca prostii in timp ce dansii isi cauta “realizarea personala” in locuri mai bune. . Cei care gandesc in felul acesta complet inacceptabil ar trebui sa se intrebe, macar din cand in cand, ce s-ar intampla daca toti cetatenii Romaniei ar proceda ca dansii, lepadandu-se de obligatiile de cetateni si critici a tot ce misca prin tara. Ce-ar fi daca, pret de macar un an, toti am pleca din tara, in cautarea unei slujbe mai bine platite ? Sau poate ca in subconstientul unora granita de Vest a Romaniei ne imparte in destepti (la Vest) si prost (la Est) ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus