Importanța și sacralitatea acestui loc trebuie să fie consacrate și de către autoritățile din ziua de astăzi, importanță care să fie materializată printr-o susținere la nivel național în vederea renovării clădirii.

“Cred că este o datorie națională și ar fi o măsură de urgență națională ca acest loc simbolic, Sala Unirii, să fie restaurat și renovat până cel mai târziu la împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire (2018 — n.r.)”, a spus directorul general adjunct al MNU Alba Iulia.

Ultima modificare a Sălii a avut loc după 1989, când a fost schimbată pictura de pe cele două nișe, pictură care, speră reprezentanții muzeului, să fie înlocuită cât de curând, iar întreaga clădire să intre într-un proces de restaurare și reabilitare.

Fiind monument de categoria A, Sala Unirii, care face parte din complexul MNU, poate fi restaurată doar după obținerea avizelor necesare, reprezentanții muzeului, împreună cu cei ai Consiliului Județean Alba, în subordinea căruia se află, urmând să elaboreze un proiect în acest sens.

Imobilul Sălii Unirii a fost ridicat între 1898 și 1900, pe locul în care a funcționat o ospătărie, pentru a servi ca și cazinou pentru militarii din armata austro-ungară staționați în garnizoana cetății din Alba Iulia. Clădirea era cunoscută ca și Cazina Militară, fiind locul în care se țineau serbări și baluri.

A fost aleasă ca și loc în care să se întrunească în 1 Decembrie 1918 cei 1.228 de delegați fiindcă era cea mai mare clădire din Alba Iulia care putea găzdui un asemenea număr de oameni.

9.-Sala-Unirii-Alba-Iulia

Sala Unirii a găzduit și banchetele oficiale date cu ocazia Încoronării la 15 octombrie 1922, Serbărilor Unirii din 20 mai 1929 și a dezvelirii Obeliscului lui Horea, Cloșca și Crișan la 14 octombrie 1937.

După Marea Unire, ținându-se cont de importanța simbolică extrem de mare pe care a obținut-o edificiul după acest act istoric, clădirea a fost modificată. Astfel, în 1921-1922, a fost modificat interiorul, s-au construit cele două nișe — nișa sudică și cea nordică, pe frescele cărora a fost amplasată o pictură pe pânză.

Tot atunci a fost modificată și intrarea în clădire, sub forma unui arc de triumf. Pe frontispiciul ei este o inscripție în limba latină, redactată de către Nicolae Iorga, prin care se consemnează importanța locației și a actului din 1918.

După 1948, Sala Unirii a intrat într-o perioadă de uitare, acordându-i-se din nou importanță după instaurarea regimului Ceaușescu și a politicii naționaliste dusă de acesta, a declarat purtătorul de cuvânt al MNU, Liviu Zgârciu.

Cu ocazia Semicentenarului Unirii, în 1968, clădirea este din nou modificată. Pictura pe pânză este înlocuită cu o pictură murală, direct pe zid, printre cei trei autori fiind și Horea Piliuță. Pictura, extrem de reușită, a fost înlocuită de cea realizată în urmă cu peste două decenii și care va fi schimbată cât de curând, a menționat Liviu Zgârciu.

DSC03347

Cele mai recente intervenții au avut loc după 1989, când deasupra șemineelor a fost așezată stema actuală a României, iar pe peretele vestic al Sălii au fost fixate patru plăci de marmură în care erau consemnate actele Unirii, respectiv textele Rezoluției Unirii și a Legii pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu România, votată la 29 decembrie 1919 de către Parlamentul țării. Tot atunci este montată pardoseala de marmură albă, respectiv marmură roșie pe pereți.

De asemenea, în sala interioară au fost amplasate busturile Regilor Ferdinand și Maria, creație a scuptorului Vlad Ciobanu.

Sala Unirii adăpostește o expoziție permanentă consacrată momentului 1918, piesele expuse fiind de o valoare deosebită.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Instituția deține importanta colecție de Documente ale Unirii, aproape 6.000 de acte originale, clasate în categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural Național al României, care au fost donate în anul 1929, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la Marea Unire, de Asociația ASTRA. Între ele se găsesc și celebrele credenționale, cu numele celor 1.228 de delegați de pe tot cuprinsul Transilvaniei prezenți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

“Documentele Unirii” reprezintă cea mai mare și mai valoroasă colecție de documente ale Unirii Transilvaniei cu România, de la 1 Decembrie 1918.

Colecția de documente poate fi și accesată de către publicul larg. În urma unui îndelungat proces de prelucrare, realizat de restauratorii Alexandru Știrban și Maria Zgârciu, “Documentele Unirii” au fost introduse în circuitul expozițional al Sălii Unirii. Astfel, accesul la ele este facilitat și publicului larg, nu numai specialiștilor, prin intermediul unui infochioșc, care permite răsfoirea lor, pagină cu pagină.

Important obiectiv turistic, clădirea găzduiește din 1998 și o expoziție etnografică.

Impresionantă este atât colecția de icoane, cum ar fi cele realizate de pictorii din familia Poenarilor, de la Laz — Savu, Simion, Ilie I, Partenie, Ilie II, Aron și Maria Deac Poenaru, cât și cea de textile, extrem de vastă. Printre piesele expuse se află un cojoc săsesc din 1896, un cojoc femeiesc din 1882, un pieptar bărbătesc din 1891 și o cămașă bărbătească din 1890.

Impresionantă este și colecția de cruci de lemn pictate, care cuprinde exemplare datate 1780, 1803, 1857, 1863 etc.

Accesul în Sala Unirii din Alba Iulia, simbol al unității naționale a poporului român, este gratuit de anul trecut, când, la inițiativa autorităților județene în subordinea cărora se află muzeul, a fost eliminată taxa care trebuia plătită pentru vizitarea clădirii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus