Până în anii ’90, Hunedoara a fost printre cele 5 cele mai industrializate județe ale României.

Din motive care ne scapă tuturor și cred că le-au scăpat și celor care au condus această țară, industria județului a fost pusă la pământ în câțiva ani. Zeci de firme au fost închise. Nu spune nimeni că ele trebuiau să rămână în picioare în forma în care fuseseră înființate în anii comunismului, dar, totuși, ceva logică ar fi fost necesară în capetele celor care au ras de pe fața pământului 80 la sută din industria Hunedoarei. Sau, poate, ar fi fost mai bine dacă măcar aveau puțină minte să pună ceva în locul ruinelor, cât încă era posibil. Sigur, ce-i dus nu se mai întoarce, iar județul a plătit scump industrializarea și apoi dezindustrializarea, ambele procese fiind forțate.

Cum e și firesc, oamenii plâng după vremurile apuse, spunând că în trecut le-a fost mai bine. Evident, oamenii plâng, de fapt, după tinerețea lor. Dar după ce plâng cei ce conduc localitățile și țara? Ați văzut să existe un proiect de țară? Ultimul a fost aderarea României la Uniunea Europeană. Și de atunci încoace? Nimic! Liniște!

Bun, proiect de țară n-avem! Unul de județ putem avea? Ați auzit vreun politician să spună – Se dă un județ. Ce facem cu el? Nu! Totul s-a rezumat la crâmpeie de programe, unele mai bune, altele mai proaste. Niciodată nu a existat un proiect de județ, în care să ni se spună clar cam în ce ar trebui să se transforme Hunedoara, astfel încât să nu ne trezim că în nici 10 ani aici va fi locul din care toată lumea fuge, speriată de lipsa speranței.

Prin urmare, se dă un județ. Ce facem cu el? Dumneavoastră ce ați face? Eu l-aș iubi mai mult!

2 răspunsuri

  1. valentincornea@yahoo.com' ovidiu avram spune:

    Ba a fost printre primele trei , daca nu chiar al doilea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus