Va fi doar un ceremonial dedicat omagierii lui Avram Iancu

În data de 10 septembrie se împlinesc 149 de ani de la moartea lui Avram Iancu.

Avram Iancu s-a născut în 1824, la Vidra de Sus și a murit în 10 septembrie 1872, la Baia de Criș.

El a fost avocat și un revoluționar pașoptist. De fapt, el a fost, în 1849, conducătorul Țării Moților, comandând armata românilor din Transilvania, aliată cu cea austriacă, împotriva trupelor lui Lajos Kossuth. Acestea din urma voiau să includă Transilvania într-un stat național ungar. A rămas celebră chemarea sa la luptă adresată moților: „Amu-i vremea faptelor. NO, HAI!”. În fruntea oștilor de țărani a organizat apărarea în Munții Apuseni și a respins mai multe atacuri ale trupelor maghiare, venite din Ungaria, și care era superioare ca număr și ca armament. Luptele din Apuseni au slăbit forțele revoluționare ale maghiarilor, dar și pe cele ale românilor. Trupele maghiare au capitulat, în 13 august 1849, după ce armata țaristă a fost chemată în ajutor de împăratul Franz Jozeph. Avram Iancu a fost unul dintre inițiatorii și organizatorii adunărilor de la Blaj.

Documentele spun că spre sfârșitul lunii august 1872, Avram Iancu a dorit să ajungă la un preot, Toma Faur, din Valea Bradului, unde urma să stea câteva zile. Apoi s-a întors la Baia de Criș, unde își găsește sfârșitul, pe prispa casei lui Ioan Stupina, un brutar din localitate. Se spune că asupra lui s-au găsit o jalbă unsă și mototolită, ce îi era adresată împăratului Franz Joseph, un fluier din lemn de cireș și o naframă zdrențuită. Era 10 septembrie 1872. Trupul neînsuflețit al lui Avram Iancu a fost depus pe catafalc, în casa lui Ioan Simionașiu, asesor la sedria orfanală din Comitatul Zarand, acolo unde populația preponderent românească a decis să îl îngroape cu funeralii naționale. Au fost trase clopotele în întreg Zarandul pentru ca lumea să afle trista veste. Niculae Stoica, un economist din Brad care a strâns peste 100 de cărți despre Avram Iancu, spunea că la funeraliile Crăișorului s-a adunat lumea puhoi: „Au fost atâția români prezenți că autoritățile maghiare au devenit foarte îngrijorate. S-au adunat la înmormântare prefecți și tribuni, printre care Axente Sever, Simion Balint, Clemente Aiudeanu, Nicolae Corcheș și alții”. Au fost să-l conducă pe ultimul drum 36 de preoți, în frunte cu protopopii ortodox și greco-catolic, Mihălțeanu și Balint. Cortegiul funerar s-a întins de la Baia de Criș la Țebea. Cheltuielile de înmormântare au fost plătite de doi moți, care s-au dus la preotul ortodox și i-au dat banii, fără să spună cine sunt. Nici astăzi nu se știe numele lor. Avram Iancu a cerut, prin testament, ca bunurile sale să fie folosite ca să se înființeze o facultate de drept pentru români”. La înmormântarea lui Avram Iancu a fost adus un tricolor din Țara Românească, iar autoritățile de atunci au intrat în panică și au început să îi caute pe cei care au trecut steagul peste munți. Peste ani, trei studenți români, Scurtu, Novacovici și Stere, au plătit greu pentru curajul pe care l-au avut, atunci când au depus o coroană la mormântul lui Avram Iancu. După gestul lor, cei trei au fost prinși de autorități și exmatriculați din toate școlile din Imperiu. Coroana este păstrată și astăzi în biserica de la Țebea.

 

Comemorarea lui Avram Iancu are loc în fiecare an în prima duminică de după 10 septembrie, anul acesta  în 12 septembrie, și va consta într-un ceremonial dedicat omagierii lui Avram Iancu, fără spectacol folcloric.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus