Episodul zero: PARADOXUL AGRICULTURII ROMÂNEȘTI: Potențial uriaș, deficit uriaș.

Doar în ultimii 10 ani, în agricultura românească au intrat subvenții de peste 20 de miliarde de euro din fonduri europene, sume stabilite în baza Politicii agricole Comune.

Unde s-au dus, cum s-au cheltuit aceste sume uriașe, dacă agricultura are o contribuție de 0% în creșterea PIB în primul semestru al anului 2017 și am importat mâncare de 5 miliarde de euro în primele 9 luni de anul trecut?

 

Episodul zero

PARADOXUL AGRICULTURII ROMÂNEȘTI: Potențial uriaș, deficit uriaș

 

Ponderea agriculturii în PIB a scăzut de la 22,6% în 1993 la 3,9% în 2016, deși peste un sfert din populația României muncește în agricultură – la fel ca în 1993. Valoarea adăugată generată de o persoană ocupată în agricultură în România este de doar 7% din cea generată în Franţa, semnalând pierderi importante de eficiență.

Subzistența ca proiect de țară

Aproximativ 85% din totalul forţei de muncă din agricultura românească este nesalariată, lucrând pe propriile exploataţii agricole de subzistenţă. Studiile Eurostat arată că o treime din fermele din Uniunea Europeană sunt în România. Asta ne plasează pe primul loc între statele membre. 70% dintre ele au suprafeţe de aproape cinci ori mai mici decât media europeană – care este de 16,1 hectare de teren agricol.

Fermele din România au cea mai mică dimensiune economică din UE, cu o valoare medie a pro­duc­ţi­ei la poar­­ta fermei de 3.300 de euro per exploa­ta­ţie agri­colă, po­­trivit Euro­stat. În Po­lo­nia, o fermă are o valoare me­die a producţiei de 15.000 de euro. La polul opus, în fruntea clasa­men­tului se află Olanda, o ţără în care fer­mele au o valoarea medie a producţiei de 300.000 de euro, de mai bine de 90 de ori mai mai mare decât fermele din România.

În România avem astăzi 855.000 de ferme agricole, din care peste 800.000 sunt neînregistrate fiscal – ceea ce înseamnă fără taxe și impozite, fără angajați cu carte de muncă, fără viitor – dar cu subvenție încasată „la zi”.

Doar în primele 9 luni din 2017, deficitul comercial cu produse agroalimentare s-a majorat cu 79,34%, la 757,34 milioane de euro, în timp ce în perioada similară a anului trecut era de circa 422,27 de milioane de euro. Asta în condițiile în care, în tot anul 2016, deficitul a fost de 557,4 milioane de euro, de peste şase ori mai mare decât cel din 2015, când a totalizat 89,2 milioane de euro. În ciuda acestor statistici economice rușinoase, guvernanții se prefac mirați că leul se prăbușește în fața euro și că vin străinii să ne cumpere terenurile.

Ce vindem, ce cumpărăm?

Potrivit datelor MADR, în primele 9 luni din 2017 au fost importate peste 6,57 milioane de tone de produse agroalimentare, cantităţile exportate fiind de aproape două ori mai mari – respectiv de 11,85 de milioane de tone. Cu alte cuvinte, marfa noastră de export este multă și ieftină, adică materie primă (cereale în primul rând). Acesta este un indicator al statutului României de colonie de rang inferior, din care se extrag resursele fără valoare adăugată.

Statistica Ministerului Agriculturii arată că în topul importurilor domină carnea de porc proaspătă şi refrigerată, cu 342,27 milioane de euro (165.419 tone), produsele de patiserie, brutărie şi biscuiţi – 200,46 milioane de euro (98.689 tone), preparatele alimentare – 184,27 de milioane de euro (47.942 tone), grâul şi meslinul – 166 de milioane de euro (1,021 milioane de tone), precum şi preparatele de tipul celor folosite pentru hrana animalelor – 158,41 de milioane de euro (256.467 tone).

import alimente

În ceea ce priveşte exporturile, pe primul loc s-au situat grâul şi meslinul, cu o valoare de 833,91 de milioane de euro (4,86 de milioane de tone). Ţigările de foi şi trabucurile ocupă locul al doilea cu 514,48 milioane de euro (37.480 tone), fiind urmate de seminţele de rapiţă – 461,51 milioane de euro (1,22 milioane tone), porumb – 384,313 milioane de euro (1,69 milioane de tone) şi seminţe de floarea-soarelui – 278,73 milioane de euro (638.705 tone).

Notă: De când am ajuns noi exportator de trabucuri de vreme ce nu suntem producători de tutun și nu avem importuri semnificative de materie primă? Oare nu avem de-a face cu o „inginerie financiară” menită să fardeze statistica? Dacă scădem cele 500 milioane euro din exporturi pe trabucuri, vedem deficitul real al producției noastre agricol. Dacă nici ministrul agriculturii nu a putut oferi vreo explicație, nu ne explicăm nici noi…

Cât de profitabil este să fim „grânarul Europei”?

Ne lăudăm că exportăm grâu ca în perioada interbelică, dar importăm cozonaci și aluat congelat pentru pâine. Vindem ieftin materia primă și importăm la prețuri mult mai mari carnea, mezelurile sau produsele lactate. Mai grav: exportăm materie primă de calitate și importăm produs finit de calitate îndoielnică. Vindem ieftin cereale și importăm cârnați făcuți din resturi de carne, vindem lapte și importăm brânză din lapte praf. Asta se întâmplă, de fapt, în țara care ar putea hrăni o populație de 3-4 ori mai numeroasă.

Poate că ar fi momentul să renunțăm la nostalgia fals-patriotică „Să redevenim grânarul Europei!” și să gândim pragmatic un model viabil, care să ne transforme în „brutăria, mezelăria sau lăptăria Europei”, adică să vindem produs finit, cu valoare economică adăugată. Astăzi, în industria alimentară lucrează doar 150.000 de oameni care prelucrează producția a 1 milion de ferme…

Concluzie

România a ajuns o COLONIE EXTRACTIVĂ de rang inferior (sursă de materie primă și muncă ieftină) cu largul concurs al clasei politice. Aceasta este radiografia agriculturii românești după 28 de ani de la Revoluție, 20 de miliarde de euro din subvenții, alte câteva miliarde de euro fonduri europene de dezvoltare (SAPARD, FADR, AFIR), și într-un an cu producții record.

Am fi curioși ca fiecare ministru al agriculturii din cei 28 de ani să expună public modelul de dezvoltare pe care l-a urmat. În niciun caz nu credem că a fost unul de inspirație europeană…

Hunedoara Liberă vă prezintă un serial lung și dureros în urma căruia veți putea răspunde la întrebarea: Care a fost „proiectul de țară” care ne-a adus aici? A fost vorba de trădare sau de incompetență?

VA URMA

Un răspuns

  1. TRADAREA POPULATIEI PLUS INCOMPETENTA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus