27 de ani de la Mineriada care a îngrozit lumea

În iunie 1990, România reuşea să uimească întreaga lume prin imaginile care arătau cum forţele de ordine, ajutate de mineri, au intervenit brutal împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii din Bucureşti şi a populaţiei civile.

În data de 13 iunie 1990, forţele de ordine au distrus corturile celor din Piaţa Universităţii, iar câteva ore mai târziu mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în zonă. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieţei cu autobuzele din dotarea Poliţiei. La îndemnul unor tineri fără ocupaţie atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au „şarjat” mulţimea. Aceasta a reacţionat răsturnând un TV de culoare albastră, iar din rezervorul maşinii a fost furată benzina, cu care s-au confecţionat cocktailuri Molotov. Aceleaşi persoane au scos pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins. După eveniment, Televiziunea Română a lansat versiunea oficială că au fost incendiate. În scurtă vreme, nori groşi de fum negru au acoperit Piaţa. Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanţi şi forţele de ordine. La TVR, Ion Iliescu citeşte următorul mesaj: „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”. Imediat, trei garnituri de tren, pline cu mineri, au plecat din Petroşani spre Bucureşti.

Miron Cozma – „Băsescu a trimis trenurile!”

Peste ani, fostul lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, a spus că garniturile de tren au fost puse la dispoziţia minerilor din ordinul lui Traian Băsescu. Miron Cozma povesteşte că în data de 13 iunie, aşa-zisul „grup Aninoasa”, ce răspundea la comanda ministrul adjunct al Minelor, Cornel Burlec, şi format din Nicolae Cămărăşescu (fost inginer la EM Aninoasa, fost ofiţer de contrainformaţii în cadrul Direcţiei a 2-a şi apoi în SRI), Constantin Ilinescu (lider sindical), Ioan Danciu (lider sindical) şi Frederic Cârlig, a instigat lumea să plece la Bucureşti: „Ei erau nişte păduchi în calea elefanţilor Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi Traian Băsescu. Aceştia sunt, de fapt, marii vinovaţi de ceea ce s-a întâmplat în iunie 1990. Împreună cu primarul de atunci, Wilhelm Kleibel am încercat să îi oprim pe oameni să meargă la Bucureşti. Gândiţi-vă că primul tren a ajuns în Capitală abia în jurul orei 5, în dimineaţa de 14 iunie, al doilea pe la 8 şi ceva, iar ultimul în jur de 19. Au fost în total 23 de vagoane, primul avea 11, al doilea 7, iar al treilea – 5. Nu cred că au fost mai mult de 2.000 de mineri. În Vale erau 45.000 de ortaci. Mai mult, trenurile erau pregătite de la Simeria, din ordinul lui Traian Băsescu, încă din ziua de 13 iunie şi au ajuns pe la prânz la Petroşani. De ce nu spune nici azi Traian Băsescu cum l-a concediat pe inginerul Constantin Mănucu de la Regionala CFR Craiova pentru că acesta a întrerupt curentul electric pentru ca trenul să nu poată trece spre Bucureşti?!”.

Un singur vinovat

Pentru evenimentele din 14 – 15 iunie, o singură persoană din judeţul Hunedoara a fost condamnată definitiv. Este vorba despre Denes Domokos, fost şef de schimb la Exploatarea Miniera Livezeni. Acesta a fost condamnat definitiv la zece ani de detenţie, pentru că a încercat să-i taie capul lui Marian Munteanu, fostul lider al studenţilor din Universitatea Bucureşti.

Trei garnituri de tren au ajuns din Petroşani în Bucureşti în ziua de 14 iunie. Minerii au fost preluaţi de angajaţi ai serviciilor secrete şi conduşi în Piaţa Universităţii, la anumite sedii de partide şi ziare, dar şi la domiciliile unor fruntaşi ţărănişti şi liberali. În Piaţa Universităţii a început prigoana împotriva populaţiei civile. Mulţi tineri au fost loviţi şi “arestaţi”. Liderul studenţilor, Marian Munteanu, a fost bătut crunt. Denes Domokos, fost şef de schimb la Exploatarea Minieră Livezeni, a încercat să-i taie capul. Pe de altă parte, Miron Cozma spune că un miner a fost cel care l-a salvat pe Ion Raţiu, când mai multe persoane au ajuns la domiciliul liderului ţărănist. „Pe unul dintre cei din Aninoasa, Ioan Danciu, l-am găsit cu bani de furaţi din casa lui Raţiu. L-am predat la Parchet şi a fost şi arestat. Acei bani fuseseră sustraşi de către colonelul Nicolae Ion, care dăduse ordin să fie tăiat seiful din casă. I-a dat şi lui Ioan Danciu bani ca să tacă, să nu spună ce a văzut. Şi colonelul acela a fost arestat. Deţin probe despre persoanele care au organizat devastarea sediilor partidelor istorice”. Apoi, minerii au fost urcaţi în autobuze şi duşi la complexul “Romexpo”. Acolo, Ion Iliescu le-a mulţumit chiar şi pentru faptul că “au plantat flori în Piaţa Universităţii”. Câteva ore mai târziu, ortacii au fost urcaţi în trenuri şi trimişi în Valea Jiului. Se vorbeşte despre şase morţi şi câteva sute de răniţi. Adevărul, deşi evident, nu a fost spus niciodată pe de-a întregul. Iniţial, a existat un dosar în care au fost puse sub învinuire 25 de persoane între care şi fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, dar şi generalii Victor Athanasie Stănculescu, Corneliu Diamandescu şi Mihai Chiţac. Parchetul General a început urmărirea penală împotriva lui Ion Iliescu acum câţiva ani. Fostul şef al statului a fost acuzat de omor deosebit de grav. În decembrie 2007, procurorul general de atunci al României, Laura Codruţa Kovesi, a infirmat rezoluţia de începere a urmăririi penale pe motiv că s-au comis erori de procedură. Acum 2 ani, dosarul 13 – 15 iunie 1990 a fost redeschis.