Biroul de Informare şi Relaţii Publice al Curţii de Apel Alba Iulia pune la dispoziţia celor interesaţi pe portalul Curţii de Apel Alba Iulia conţinutul în extras al sentinţei nr.115/10.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul 780/57/2013 cunoscut opiniei publice ca „procesul Klaus Iohannis împotriva A.N.I. privind conflictul de interese”.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

1. Procedând la soluţionarea cu prioritate a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, în conformitate cu dispoziţiile art.248 NCPC, se constată că excepţia este întemeiată numai în ceea ce priveşte pct.3 al raportului de evaluare nr.35687/G/II/08.08.2013, care vizează sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin acţiunea formulată, reclamantul Klaus Werner Iohannis a solicitat anularea în integralitate a raportului de evaluare nr.35687/G/II/08.08.2013 întocmit de Agenţia Naţională pentru Integritate – Inspecţia de Integritate.

Prin raportul de evaluare nr.35687/G/II/08.08.2013 s-a dispus:

1. Comunicarea Raportului de evaluare persoanei evaluate;

2. Comunicarea Raportului “de evaluare Comisiei de Disciplină din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Sibiu, pentru informare şi luarea măsurilor legale ce se impun după rămânerea definitivă a acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (3) şi (4);

3. Sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casare şi Justiţie.

Sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casape şi Justiţie s-a efectuat în conformitate cu prevederile art.21 alin.(4) din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu plivire la existenţa de indicii referitoare la săvârşirea infracţiunii prevăzută la art.253/1 alin. (1) Cod penal, reprezentând un veritabil act de sesizare, competenţa deplina şi exclusiva de a dispune asupra acestuia revenind organului de urmărire penală.

Art.22 alin.(1) din Legea nr.176/2010, recunoaşte persoanei care face obiectul evaluării dreptul de a contesta raportul de evaluare a conflictului de interese la instanţa de contencios administrativ însă, în condiţiile în care raportul de evaluare conţine şi dispoziţia de sesizare a parchetului cu privire la existenţa indiciilor infracţiunii de conflict de interese prev. de art.253/1 Cod penal, instanţa de contencios administrativ poate cenzura numai aspectele care vizează procedura administrativă derulată de Agenţia Naţională de Integritate în conformitate cu prevederile Legii 176/2010, prealabilă dispoziţiei de sesizare. Aceasta întrucât instanţa de contencios administrativ cenzurează doar modalitatea de realizare a procedurilor, în limitele competenţelor legale, de către instituţia publică emitentă. Verificarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de conflict de interese intră în competenţa exclusivă a organelor judiciare şi, ca atare, poate fi cenzurată doar de către instanţa penală în procedura specială prevăzută de lege.

Prin urmare, dispoziţia din raportul de evaluare întocmit de pârâtă de sesizare a organului de urmărire penală, formulată în temeiul dispoziţiilor Codului de procedură penală, nu poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ, cererea reclamantului nefiind admisibilă în aceste limite, urmând ca excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de pârâtă, privind anularea punctului 3 al raportului de evaluare nr.35687/G/II/08.08.2013 emis de Agenţia Naţională pentru Integritate – Inspecţia de Integritate să fie admisă iaracţiunea privind anularea punctului 3 al raportului de evaluare să fie respinsă ca inadmisibilă.

2. Pe fondul cauzei, se reţin următoarele:

Prin raportul de evaluare nr.35687/G/II/08.08.2013 emis de Agenţia Naţională pentru Integritate – Inspecţia de Integritate s-a reţinut că, având în vedere dispoziţiile art. 75 lit.b) şi f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, rezultă că reclamantul Klaus Werner Iohannis a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese deoarece, în calitate de primar al municipiului Sibiu-reprezentant, a semnat contractul de prestări servicii nr.71/23.12.2010 încheiat cu S.C T.H. S.R.L, procesul verbal recepţie a serviciilor prestate încheiat la data se 02.06.2011, a aprobat un număr de 3 (trei) facturi în vederea efectuării plăţilor către S.C. T.H. S.R.L, societate comercială la care asociat unic este Forumul Democrat al Germanilor din România.

Klaus Wemer Iohannis a avut un interes personal deoarece putea să anticipeze că decizia de a semna contractul de prestări servicii, procesul verbal de recepţie a serviciilor prestate, precum şi aprobarea facturilor în vederea efectuării plăţilor către prestator, a prezentat un beneficiu pentru S.C T.H. S.R.L, persoană juridică cu care avea o relaţie de angajament, precum şi pentru o asociaţie din care face parte deoarece: asociatul unic al societăţii comerciale prestatoare este Forumul Democrat al Germanilor din România unde persoana evaluată a deţinut funcţia de preşedinte în perioada 2002-2013; conform Statutului cadru, Forumul Democrat al Germanilor din România este o asociaţie de utilitate publică; în calitate de asociat unic Forumul Democrat al Germanilor din România este reprezentantul legal şi decizional al S.C T.H. S.R.L în conformitate cu dispoziţiile art.13 alin. (1), (2) din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, potrivit căruia: (..) într-o societate cu răspundere limitată, părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile si obligaţiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaţilor.

Dacă asociatul unic este administrator, îi revin si obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate.

Potrivit extrasului emis de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin adresa 224173/01.07.2013 S.C T.H. S.R.L nu deţine un administrator numit, astfel că asociatului unic, respectiv Forumul Democrat al Germanilor din România, îi revin prerogativele de administrare şi reprezentarea a persoanei juridice.

Din dispoziţiile legale incidente în cauză, se reţin următoarele:

          Conform art. 70 din Legea nr.161/2003  Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Conform art.75 din Legea nr.393/2004 Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia; f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.

 Conform art. 71 din Legea nr.161/2003  Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.

Deci, ceea ce urmează a se stabili este dacă semnarea actelor menţionate în raportul de evaluare, de către reclamantul Klaus Werner Iohannis, constând în contractul de prestări servicii nr.71/23.12.2010 încheiat cu S.C T.H. S.R.L, procesul verbal recepţie a serviciilor prestate încheiat la data se 02.06.2011, 3 (trei) facturi în vederea efectuării plăţilor către S.C. T.H. S.R.L., întruneşte condiţiile legale pentru constatarea existenţei conflictului de interese.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art.75 din Legea nr.393/2004, pentru existenţa conflictului de interese este imperios necesar să se stabilească participarea alesului local la luarea unei decizii a autorităţii publice din care face parte, decizie care ar putea prezenta un beneficiu pentru: b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia; f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.

Sub acest aspect este relevantă modalitatea de derulare a procedurii la nivelul autorităţii publice locale, unde, la data de 03.12.2010 a fost demarată procedura de atribuire a contractului de Servicii de informare si publicitate in vederea implementării proiectului POS CCE SMIS 4915 – contract de finanţare nr. 117/321/28.08.2009 – Implementarea conceptului de administraţie electronica la nivelul municipiului Sibiu ” prin publicarea in SEAP a invitaţiei de participare nr. 274316, cu respectarea prevederilor art.125 din OUG nr. 34/2006.

Deşi valoarea estimată a contractului a fost de 3.910,88 euro (deci sub 15.000 euro, prag valoric sub care, art.19 din OUG nr.34/2006 permitea încredinţarea directă a contractului de achiziţie publică), pentru asigurarea principiilor care guvernează achiziţiile publice, inserate in art.2 alin.1 si alin. 2 din OUG nr.34/2006, s-a decis aplicarea procedurii de cerere de oferta cu publicarea documentaţiei de atribuire in SEAP, criteriul de atribuire fiind preţul cel mai scăzut, tocmai pentru a asigura un cadru lărgit de ofertanţi, asigurând astfel concurenţa între operatorii economici.

În conformitate cu prevederile art.71 alin.1 din HG nr.925/2006 a fost constituită comisia de evaluare a ofertelor in vederea atribuirii contractului de prestări servicii anterior identificat (document in anexa), reclamantul nefăcând parte din comisia de evaluare a ofertelor şi de desemnare a ofertei câştigătoare, atribuţii ce revin în competenţa exclusivă a comisiei.

Practic, reclamantul, semnând contractul de prestări servicii nr.71/23.12.2010 cu S.C T.H. S.R.L., a îndeplinit o obligaţie legală stipulată de dispoziţiile art.204 din OUG nr. 34/2006 conform cărora„Autoritatea contractanta are obligaţia de a încheia contractul de achiziţie publica cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare, pe baza propunerilor tehnice si financiare cuprinse în respectiva ofertă ”.

Exercitându-şi prerogativele legale, în limitele competenţei, reclamantul nu a avut nici un moment drept de opţiune cu privire la alegerea câştigătorului, respectiv între a semna sau nu contractul.

Astfel, în condiţiile în care nu a îndeplinit nicio atribuţie pe parcursul procedurii de achiziţie, nu a participat la luarea unei decizii în ceea ce priveşte atribuirea contractului Tipografiei Honterus, semnarea contractului fiind realizată în baza legii şi nu în urma unui proces deliberativ, nu se poate susţine că reclamantul s-ar afla în conflict de interese.

Sub aspectul existenţei conflictului de interese în persoana reclamantului, nu prezintă relevanţă dispoziţiile art.209 din OUG nr.34/2006, referitoare la posibilitatea recunoscută de lege autorităţii contractante de a proceda la anularea procedurii de achiziţie în situaţiile limitativ stipulate la literele a-d, în contextul în care conflictul de interese presupune, astfel cum s-a arătat anterior, implicarea efectivă în procesul de stabilire a câştigătorului licitaţiei, operaţiune în care reclamantul nu a fost implicat.

De asemenea, art.204 din OUG nr. 34/2006 prevede că semnarea contractului are loc pe baza propunerilor tehnice si financiare cuprinse în respectiva ofertă, împrejurare faţă de care se impune concluzia că, dat fiind specificul procedurii de achiziţie, toate elementele contractului sunt prestabilite, inclusiv preţul, astfel că nici prin semnarea celor 3 (trei) facturi în vederea efectuării plăţilor către S.C. T.H. S.R.L. sau a procesului verbal recepţie a serviciilor prestate încheiat la data se 02.06.2011 nu se poate constata existenţa conflictului de interese. Referitor la procesul verbal de recepţie a serviciilor, se reţine că, deşi semnat de reclamant, verificarea elementelor tehnice este apanajul specialiştilor din comisia de recepţie, respectiv a managerului de proiect, şef serviciu informatică, nefiind în sarcina reprezentantului autorităţii.

Concluzionând din această perspectivă, se reţine că, în lipsa participării la luarea unei decizii care să fie în măsură să asigure un beneficiu în favoarea unei persoane fizice sau juridice cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia sau unei asociaţii sau fundaţii din care face parte,nu sunt întrunite condiţiile legale prev. de art.75 din Legea nr.393/2004 pentru constatarea conflictului de interese.

Deşi aceste motive ar fi suficiente să atragă anularea raportului de evaluare pentru lipsa elementelor caracteristice conflictului de interese, se constată că nici invocarea cazului prevăzut de art.75 lit.b din Legea nr.393/2004 nu este legală.

Astfel,raţionamentul pe baza căruia pârâta a stabilit existenţa unui interes personal al reclamantului, în sensul că, în calitate de preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România ar administra efectiv S.C T.H. S.R.L., nu poate fi reţinut în cauză, probatoriul administrat infirmând constatările raportului de evaluare.

Pârâta reţine că „asociatul unic al societăţii comerciale prestatoare S.C. T.H. S.R.L este Forumul Democrat al Germanilor din România, unde reclamantulKlaus Werner Iohannis a deţinut funcţia de preşedinte în perioada 2002-2013; conform Statutului cadru, Forumul Democrat al Germanilor din România, este o asociaţie de utilitate publică; în calitate de asociat unic Forumul Democrat al Germanilor din România este reprezentantul legal şi decizional al S.C T.H. S.R.L. în conformitate cu dispoziţiile art.13 alin. (1), (2) din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, potrivit căruia: (..) într-o societate cu răspundere limitată, părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile şi obligaţiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaţilor. Dacă asociatul unic este administrator, îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate.Potrivit extrasului emis de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin adresa 224173/01.07.2013 S.C T.H. S.R.L nu deţine un administrator numit, astfel că asociatului unic, respectiv Forumul Democrat al Germanilor din România, îi revin prerogativele de administrare şi reprezentarea a persoanei juridice.”

Aceste susţineri sunt infirmate de Certificatul constatator nr.43025/13.12.2013 emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu (fila 234), prin care se atestă faptul că T.H. avea desemnaţi un număr de patru administratori.

În această situaţie, nu este valabilă alegaţia pârâtei conform căreia, Forumului Democrat al Germanilor din România i-ar reveni prerogativele de administrare şi reprezentare a tipografiei, existând administratori desemnaţi ai acestei societăţi.

În consecinţă, nu sunt întrunite nici din această perspectivă condiţiile prev. de art.75 lit. b din Legea nr.393/2004 întrucât reclamantul nu avea o relaţie de angajament cu tipografia, neavând prerogative de administrare, astfel cum susţine pârâta.

          Referitor la Certificatul constatator nr.43025/13.12.2013 emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu, în baza căruia s-a concluzionat în sensul arătat, se reţine împrejurarea că, ulterior depunerii acestuia la dosar, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea efectuării cercetărilor pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.322 Cod penal uz de fals prev. de art. 323 Cod penal, având în vedere neconcordanţa existentă între informaţiile comunicate de Oficiul Registrului Comerţului la solicitarea inspectorului de integritate şi cele transmise la solicitarea instanţei.

Prin Ordonanţa nr.644/P/2013 emisă la data de 18 septembrie 2014 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (fila 283) s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea penală formulată de Agenţia Naţională pentru Integritate sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conflict de interese prevăzută de art.253/1 din Codul penal anterior, cu aplicarea art.5 din Noul Cod penal (art.301 alin.1 din Noul Cod penal) de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.322 Noul Cod penal şi de uz de fals prev. de art. 323 Noul Cod penal.

Privitor la neconcordanţele invocate de pârâtă, prin ordonanţă se reţine punctual că, întrucât, în adresa Agenţiei Naţionale de Integritate cu numărul 25656/G/II/01.06.2013 nu s-a solicitat, în mod explicit, fişa de informaţii privind societatea comercială T.H. SRL Sibiu, ci doar societăţile comerciale la care Forumul Democrat al Germanilor din România a avut sau avea calitatea de asociat sau administrator, în răspunsul formulat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la data de 14.07.2010 a numirii consiliului de administraţie al SC T.H. SRL Sibiu, precum şi a modificării actului constitutiv al societăţii. Aceste menţiuni se regăseau în fişa de informaţii privind societatea comercială T.H. SRL Sibiu, existent la nivelul Direcţiei Valorificare Date, Registrul comerţului, a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, ceea ce confirmă faptul că înscrisurile suspectate ca fiind falsificate, sunt, în realitate, autentice, nefiind plăsmuite în vederea producerii de consecinţe juridice.

          Conchizând, se constată că reclamantul nu s-a aflat în conflict de interese, întrucât condiţiile art.70 din Legea nr.161/2003 raportat la art.75 lit.b din Legea nr.393/2004 nu sunt îndeplinite, deoarece reclamantul nu a participat la luarea unei decizii care să asigure un beneficiu societăţii comerciale T.H. SRL şi nu există o relaţie de angajament cu aceasta, iar condiţiile art.70 din Legea nr.161/2003 raportat la art.75 lit.f din Legea nr.393/2004 nu sunt îndeplinite deoarece reclamantul nu a fost implicat în luarea deciziei de desemnare a ofertei câştigătoare, semnarea contractului fiind efectul procedurii de atribuire a contractului decisă de comisia de evaluare.

Faţă de aceste constatări, înscrisul Certificat constatator nr.43025/13.12.2013 emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu are deplină valoare probatorie, informaţiile conţinute de acesta valorificate ca atare în soluţionarea cauzei.

Finalmente, se impune precizarea că au fost supuse examinării acele apărări ale părţilor invocate în termenele legal stabilite, motivele de nelegalitate nou susţinute cu ocazia dezbaterilor nefiind avute în vedere.

Faţă de considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 70 din Legea nr.161/2003  şi nici aleart.75 din Legea nr.393/2004, Curtea va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de pârâtă, privind anularea punctul 3 al raportului de evaluare nr.35687/G/II/08.08.2013 emis de Agenţia Naţională pentru Integritate – Inspecţia de Integritate.

Va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul Klaus Werner Iohannis în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate – Inspecţia de Integritate şi în consecinţă:

Va anula raportul de evaluare nr.35687/G/II/08.08.2013 întocmit de A.N.I.- Inspecţia de Integritate privind punctele 1 şi 2 din raport.

Va respinge ca inadmisibilă acţiunea privind anularea punctului 3 al raportului de evaluare nr.35687/G/II/08.08.2013 emis de Agenţia Naţională pentru Integritate – Inspecţia de Integritate.

          În baza art.453 NCPC vaobliga pârâta să plătească reclamantului suma de 50 de lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, solicitate prin petitul 2 al acţiunii.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 

Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de pârâtă, privind anularea punctul 3 al raportului de evaluare nr.35687/G/II/08.08.2013 emis de Agenţia Naţională pentru Integritate – Inspecţia de Integritate.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul Klaus Werner Iohannis în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate – Inspecţia de Integritate şi în consecinţă:

Anulează raportul de evaluare nr.35687/G/II/08.08.2013 întocmit de A.N.I.- Inspecţia de Integritate privind punctele 1 şi 2 din raport.

Respinge ca inadmisibilă acţiunea privind anularea punctului 3 al raportului de evaluare nr.35687/G/II/08.08.2013 emis de Agenţia Naţională pentru Integritate – Inspecţia de Integritate.

          Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 50 de lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Curtea de Apel Alba Iulia, sub sancţiunea nulităţii.

Pronunţată în şedinţa publică din 10.06.2015.

DOCUMENTUL COMPLET AICI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus