În 11 noiembrie începe o nouă campanie electorală. Din 1996 n-am ratat nicio campanie electorală. A fost extrem de amuzant mereu.
Îmi amintesc că un candidat a uitat de electoratul căruia i se adresa. Cred că îl mânca rău spatele. I-a lăsat pe aceia vorbind și s-a dus să se scarpine pe spinare cu ajutorul scoarței unui copac. Se lăsa în jos și se ridica, în timp ce alegătorii se uitau prostiți la el. Nu mai știu cum îl chema, dar era de prin zona Simeria.
Un altul zbiera cât îl țineau bojocii că va veni „SMUCHI” să cânte, iar el va fi prezentat în deschiderea concertului. „Daaa, așa, voi veniți din pădure, mă prezentați și apoi eu zic CĂ CÂntă SMUCHI”, explica un candidat tinerilor din partid. Totul cu ziariștii de față.
Un altul a venit la o emisiune. Îl întrebam de proiectele pe care le are sau pe care le-a finalizat. Eu – „Ați făcut proiect pentru căminul cultural cutare”. El – „Nu-i gata!”. Am continuat – „Pentru apă și canalizare? Pentru drumuri? Pentru biserici?” ș.a.m.d. El – „Nu-i gata!”. Pentru toate a avut același răspuns.
Un altul era într-un studio de radio și se pregătea. Când s-au întors ziariștii de la țigară, candidatul lovea cu sete cu picioarele în cuier.
Un altul, cu un caracter infect, făcea presiuni la ziarele și televiziunie centrale pentru ca ziariștii din teritoriu să scrie mizerii la adresa contracandidaților. Bineînțeles că spunea că ziariștii să scrie ce zice el și să se și semneze. Ghinion, nu i-a ieșit.
Un alt măreț candidat nu ieșea în public fără i se spună ce să scoată pe gură, cum să îi abordeze pe alegători. Când a scăpat de unul singur a pornit cu mașina și cu megafonul zbierând că e în cursă. De parcă se îndoia cineva că n-ar fi.
Cel mai tare rămâne un altul care adunase oamenii la o întrunire electorală și se scobea în nas cu o viteză amețitoare.
Să înceapă distracția!
Circ , dar paine cand ? 🙂 🙁