Ca în fiecare an, Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos adună la Prislop mii de credincioși veniți din toate colțurile lumii să ia Lumină din locul atins de Sfântul Ardealului, Părintele Arsenie Boca

Cine a fost Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910 din părinţi creştini ortodocşi, Iosif şi Creştina, în satul Vaţa de Sus din Ţara Zarandului, în partea de sud a Munţilor Apuseni. Și-au botezat fiul Zian, nume rar, care vine probabil de la Sânzian, ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătorită la 24 iunie. Tatăl, Iosif Boca, născut la Brad pe 24 februarie 1881 din părinţii Petru şi Teodora Boca, exercita meseria de pantofar. Creştina, născută la Vaţa de Sus pe 30 octombrie 1892 din părinţii Gligor Popa şi Păscuţa Mariş, era casnică. În registrul de stare civilă al comunei Vaţa, căsătoria dintre Iosif şi Creştina este înscrisă la 7 noiembrie 1909. Au locuit la Bujoara, un deal al satului Vaţa de Sus, unde bunicul matern, Gligor Popa, avea o proprietate. Despre tatăl său, Părintele Arsenie a amintit că a plecat în America şi a lipsit în perioada în care mama lui era însărcinată cu el. În 1913 s-a născut sora părintelui, Viorela, o fetiţă care a murit în acelaşi an. Mormântul ei se află chiar în biserica din Vaţa de Sus, în partea dreaptă, în spatele stranei cântăreţilor. După părerea localnicilor, actuala biserică a fost construită pe locul uneia mai vechi şi mai mici, şi astfel mormântul fetiţei a fost inclus în biserică.

Viața lui Zian Boca

Copilăria lui Zian a fost ca a tuturor copiilor de la ţară din vremea aceea. Nu erau jucării, nu era radio, nu erau televizor sau calculator. Zian Boca urmează școala primară în satul natal, patru clase, și apoi intră la Liceul Ortodox „Avram Iancu” din Brad, al cincilea liceu românesc din Transilvania, după cele de la Blaj, Beiuș, Brașov și Năsăud. Mărturiile colegilor de școală îl înfățișează pe Zian ca „excepțional de înzestrat, de-o voință extraordinară, o curiozitate intelectuală remarcabilă, totul îl interesează…” Liceul Național Ortodox din Brad, cu un corp didactic de elită, își pune amprenta asupra receptivității intelectuale și sensibilității sufletești a tânărului Zian Boca. Spre sfârșitul clasei a VII-a, le-a făcut colegilor mărturisirea că la orele de desen și pictură i s-a descoperit că „omul nu este numai carne, sânge și oase, ci există și altceva. Inspirația nu ține de materie, de rațiune.” Sunt consemnate două ocazii în care Părintele Arsenie Boca a revenit la liceul din Brad: revederea cu colegii după 50 de ani de la absolvire și ocazia celebrării centenarului celui de-al cincilea liceu românesc din Transilvania, în anul 1969.

Gorunul lui Zian

O mărturie a Părintelui Boldor, colegul de bancă al lui Boca, amintește de o întâmplare petrecută în primăvara anului 1929, în 10 mai, când, după o serbare din piața orașului, elevii s-au deplasat în curtea liceului pentru a sădi un stejar, ca simbol al biruinței. Mă pregăteam să să iau puietul, când dirigintele mă oprește: „Nu Boldor, ci Boca Zian plantează pomul.” Atunci au hotărât ca stejarul plantat să poarte numele Gorunul lui Zian.

Cu zestrea intelectuală și spirituală dobândită la Brad, Zian Boca se înscrie la Institutul Teologic din Sibiu, unde este atât de sârguincios și studios, încât între colegi capătă aureola unui Sfânt. La intervenția profesorului Nicolae Popovici, proaspăt reîntors de la studii în străinătate, după absolvirea Institutului Teologic, Părintele Arsenie Boca este trimis cu bursă la Institutul Belle-Arte din București. La puțină vreme după absolvirea Institutului, urmează o scurtă perioadă de ucenicie în monahism la Sfântul Munte Athos. La întoarcearea în țară, aduce câteva manuscrise ale Filocaliei pentru fostul său profesor de la Sibiu, Părintele Dumitru Stăniloae, cu care colaborează la realizarea în limba română a acestei monumentale lucrări.

Zian Boca devine Arsenie

În iunie 1939, Zian Boca s-a închinoviat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După un an de zile, în 3 mai 1940, are loc tunderea în monahism, primind acum numele de Arsenie. În 10 aprilie 1942, Părintele Arsenie Boca a fost hirotonit preot la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

arsenie boca 1

Stareț și duhovnic la Prislop

În 25 noiembrie 1948, mitropolitul de atunci al Ardealului l-a adus personal pe Arsenie Boca la Prislop. Mănăstirea era într-o stare jalnică, cu pereții tuturor clădirilor plini de igrasie și amenințați cu dărâmarea, cu porțiuni mari din terenul aflat în preajma clădirilor duse de torentele pârâului Slivuț, cu acoperișurile mâncate de rugină, cu o anexă foarte săracă și neîngrijită. Motivul pentru care Părintele Arsenie a ajuns la Prislop a fost acela de a organiza Mănăstirea, însă, se pare, aceasta a fost o soluție la acea vreme, pentru că Părintele începuse să fie prigonit și urmărit de Securitate. La Prislop, Arsenie Boca a fost numit stareț, apoi duhovnic. A muncit constant, împreună cu oamenii, la restaurarea mănăstirii. Primul hram la Prislop a fost în data de 8 mai 1949, de pomenirea Sfântului Ioan Evanghelistul și a constituit prima mare bucurie ortodoxă a mănăstirii după două veacuri de năpăstuiri. Activitatea Părintelui Arsenie ca stareț se încheie în 1950, pentru că între timp Prislopul devine mănăstire de maici.

 

Părintele a fost urmărit continuu de Securitate, astfel că în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1951, oamenii puterii îl ridică pe Arsenie Boca. Părintele s-a întors la Prislop un an mai târziu, de Buna Vestire. Ajuns acasă, îi scrie episcopului Andrei al Aradului: „De Buna Vestire, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns acasă, la Prislop, sănătos, mult folosit și tot atât de senin. Bucuria nu are multe vorbe, de aceea, dimpreună cu obștea, v-o împărtășim așa cum e, cu recunoștință și smerită metanie, pentru că faceți parte, în toate privințele, din motivele ei. Am aflat că de Paști veniți la noi. Vă așteptăm, așa cum vechii creștini își așteptau părinții.”

arsenie boca

Părintele a rămas duhovnic al Mănăstirii Prislop până în anul 1959, când, printr-un act al Episcopiei Aradului, a fost îndepărtat, maicile alungate, iar mănăstirea desființată. În incinta ei s-a organizat un cămin de bătrâni. Abia în 1976 se redeschide Mănăstirea Prislop și, pe parcursul a mai mult de două decenii, toate lucrările efectuate au respectat planurile Părintelui Arsenie. După ce a fost alungat de la Prislop, Părintele Arsenie și-a început pribegia în București. A fost angajat la Biserica Sfântul Elefterie ca pictor secund, iar în anul 1961 a fost angajat la Atelierul de pictură al Patriarhiei de la Schitul Maicilor cu încadrarea de muncitor pictor.

Arsenie Boca a predicat cu ajutorul penelului și al culorii

Ieșind la pensie, în anul 1968 a început pictura bisericii din Drăgănescu, la care a lucrat vreme de 15 ani și a pictat-o de două ori pentru că, pe alocuri, din cauza lumânărilor, pictura s-a afumat. Pictura de la Drăgănescu nu este una obișnuită, Părintele introducând în opera sa, pe lângă scenele clasice deja consacrate, și compoziții de-a dreptul șocante, care se adresează oamenilor zilelor noastre.

draganescu

După izgonirea forțată din mănăstire în anul 1959, obștea s-a reorganizat într-un așezământ mănăstiresc în Sinaia, care acum este metocul mănăstirii Prislop. În acest așezământ, Părintele Arsenie și-a avut chilia și atelierul de pictură din anul 1969 până în 1989, când s-a sfârșit din viață. Aici și-a lăsat într-o rânduială desăvârșită, predici, meditații și desene, dar și ultima dorință: de a nu fi date publicității.

Părintele Arsenie Boca s-a sfârșit la Sinaia, în jurul orei 21.00, în data de 28 noiembrie 1989 și a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Prislop în ziua de 4 decembrie 1989.

mormant cu flori

Așa cum spunea Părintele Arsenie Boca în scrisoarea trimisă Episcopului Andrei al Aradului:

„Am aflat că de Paști veniți la noi. Vă așteptăm, așa cum vechii creștini își așteptau părinții”,

așa sunt așteptați la Mănăstirea Prislop credincioșii de pretutindeni, pentru a primi Lumina Învierii din locul atins de Sfântul Arsenie Boca.

prima pag

 

Articol inspirat din volumul „Părintele Arsenie Boca – Mare îndrumător de suflete din secolul XX”, apărut la editura Teognost din Cluj Napoca în 2002.

Un răspuns

  1. alesandu.burz@yahoo.com' burz alesandru spune:

    Un loc minunat si binecuvantat de Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus