Maria Tănase a cântat ultima oară la Hunedoara, în 19 iunie 1963. Trei zile mai târziu, glasul „privighetorii” a încetat să se mai audă. Un cancer pulmonar, descoperit cu două săptămâni înainte de ultima reprezentaţie, a răpus-o. Peste câteva luni urma să împlinească 50 de ani.
Amintirile despre ultimul spectacol al Mariei Tănase sunt puţine. Au trecut de atunci 60 de ani. A cântat la Grădina de Vară, ce era situată în spatele Primăriei din Hunedoara. Acolo, în timpul spectacolului, Mariei Tănase i s-a făcut rău. Primar al oraşului la acea dată, Viorel Răceanu, decedat și el anul acesta, mi-a povestit în urmă cu câțiva ani că a participat la spectacol:
„Îmi amintesc de spectacolul Mariei Tănase, dar nu şi de momentul în care i s-a făcut rău. Partea din recital pe care am văzut-o a fost a unei profesioniste adevărate. Cred că fusesem chemat la telefon. În orice caz, era frumoasă, un artist de renume. Era cunoscută şi apreciată şi peste hotare. Am aflat repede vestea morţii ei. Din păcate, ultimul ei concert a fost la Hunedoara”.
Alexandru Dobondi era în 1963 angajat de trei ani al Teatrului Muzical din Deva, ca instrumentist. Avea doar 23 de ani şi a asistat la ultimul spectacol al Mariei Tănase. În urmă cu câțiva ani, Alexandru Dobondi, plecat la rândul său dintre noi în urmă cu 6 ani, și-a amintit de ultimul concert al Mariei Tănase:
„Era o artistă desăvârşită, cunoscută în toată România, dar şi în străinătate. A apărut pe toate scenele, începând de la cele ale căminelor culturale şi până la teatrele renumite. La ultimul spectacol, pe la mijlocul recitalului, a căzut pe scenă. Lumea a fost şocată, speriată de ceea ce vedea. Iniţial, spectatorii au crezut că s-a împiedicat. A fost scoasă de pe scenă. Gurile rele vorbeau că era beată. Nu era posibil aşa ceva, dar publicul nu era informat. Au anunţat că e bolnavă. A primit îngrijiri undeva, în spatele scenei, nu şi-a mai putut continua recitalul. Apoi a fost transportată la spital. N-ar fi trebuit sa urce pe scenă, dar ca toţi marii artişti ai lumii, nici ea n-a ţinut cont de boala pe care o avea. Rămâneai uimit de capacitatea ei artistică”.
În spatele scenei, Maria Tănase ar fi spus:
„Fraţilor, eu nu mai pot! Am cancer la plămâni şi o să mor în curând! De-acuma nu mă veţi mai vedea niciodată!”.
De altfel, boala i-a fost descoperită cu doar două săptămâni înainte. Se mutase deja la Târgu Jiu, unde voia să înfiinţeze o şcoală pentru tinerii artişti. Tot acolo i-a venit şi ideea unui turneu de 75 de zile. După primele patru zile de spectacole a aflat că are cancer la plămâni, ea fiind o fumătoare înrăită. A continuat seria de spectacole până în 19 iunie, la Hunedoara. A fost transportată la spital şi de acolo spre Bucureşti. S-a şi zvonit că a murit în drum, pe la Sebeş sau la Cugir, dar a ajuns, totuşi, în viaţă la Bucureşti.
Trei zile mai târziu, pe 22 iunie 1963, la spitalul Fundeni, Maria Tănase şi-a dat ultima suflare. Ar fi împlinit 50 de ani în data de 25 septembrie. Astăzi se împlinesc 60 de ani de la moartea sa.
Maria Tănase, interpretă renumită a cântecului popular românesc, s-a născut la Bucureşti, la 25 septembrie 1913. A terminat cursurile Şcolii primare nr. 11, apoi s-a înscris la Şcoala secundară de fete Ion Heliade Rădulescu (1924), însă după o vreme a abandonat cursurile, din cauza lipsurilor materiale ale familiei. Puţin mai târziu, s-a angajat la un birt de cartier, unde uneori mai cânta.
Văzând un anunţ în ziar, care anunţa angajări de cântăreţi şi dansatori, Maria se angajează la Teatrul “Cărăbuş”, condus de actorul Constantin Tănase. Acesta a ascultat-o cântând o doină şi un tango, i-a plăcut, dar când a aflat că se numeşte tot Tănase, i-a atribuit numele de scenă Mary Atanasiu. În 1934, la 21 de ani, deja apărea în spectacolul de revistă “Cărăbuş-Expres” cu pseudonimul stabilit de Constantin Tănase. În acelaşi an a imprimat romanţa “Mansarda” de Nello Manzatti, la Casa de discuri “Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei.
Apoi a imprimat cântece populare, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner, la Casa de discuri “Columbia”, primele două melodii fiind “Cine iubeşte şi lasă” şi “M-am jurat de mii de ori”, acompaniată de taraful Costică Vraciu din Gorj.
În 1937 a fost invitată de profesorul Dimitrie Gusti să cânte la restaurantul pavilionului României de la expoziţia din Paris. Prezenţa Mariei Tănase şi a sculptorului Constantin Brâncuşi la Expoziţia Mondială din Franţa a fost consemnată de scriitorul şi avocatul Petre Pandrea în volumul “Brâncuşi – Amintiri şi exegeze”: “Era fatal ca să se întâlnească la expoziţia din Paris din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui D. Gusti, să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă (…)”.
Artista a cântat şi în cadrul expoziţiei de la World Fair, New York, mai 1939 – iunie 1939, împreună cu orchestra lui Grigoraş Dinicu şi cu naistul Fănică Luca, la “Casa românească” (unul dintre pavilioanele României). La expoziţie au participat George Enescu, prof. Dimitrie Gusti şi Constantin Brâncuşi.
În acelaşi an a susţinut în direct un program de cântece româneşti la emisiunea “Ora satului”, la postul de Radio Bucureşti, unde a fost acompaniată de taraful Ion Matache din Argeş, şi a cântat melodiile “M-am jurat de mii de ori”, “Şapte săptămâni din post”, “Ce-i mai dulce ca alviţa”, “Cine iubeşte şi lasă”, “Geaba mă mai duc acasă”, “Mărie şi Mărioară”, “Ţigăneasc”, “Când o fi la moartea mea”.
A fost prezentă şi la încheierea cursurilor de vară ale Universităţii populare de la Vălenii de Munte (Prahova), unde istoricul Nicolae Iorga a supranumit-o “Pasărea măiastră”.
După angajarea la Teatrul “Alhambra”, condus de Nicolae Vlădoianu, Maria Tănase a lansat, în septembrie 1938, cântecele “Mi-am pus busuioc în păr” şi “Habar n-ai tu” (ambele compuse de Ion Vasilescu), în revista “Constelaţia Alhambrei”. Apoi melodiile au fost imprimate la “Columbia”. În noiembrie 1938 a încheiat un contract cu restaurantul “Dory-Parc”, devenit, apoi, “Neptun”; a cântat şi pe estradele restaurantelor “Luxandra” şi “Parcul Luther”.
A întreprins un turneu artistic în Turcia, în martie 1941, şi a cântat la teatrul de revistă de la Istanbul. A avut un mare succes, interpretând, pe lângă cântece româneşti – “La calul bălan”, “Foaie verde lămâiţă”, “Am un leu şi vreau să-l beau”, “Cu lăutarii după mine”, “Târâişul şarpelui” -, şi cântece vechi turceşti.
Maria Tănase a mai avut turnee în Bulgaria şi Iugoslavia, în 1956, alături de orchestra “Doina Argeşului”, respectiv, orchestra “Barbu Lăutaru”, dirijată de Ionel Budişteanu şi de Nicu Stănescu.
În ianuarie 1945, Ion Manolescu, director al Teatrului Municipal, o angajează pe Maria Tănase pentru spectacolul “Cadavrul viu”, de Lev Tolstoi (piesă în şase acte), unde Maria primeşte rolul Maşei. La acelaşi teatru a mai jucat în “Nana” de Emile Zola sau “Opera de trei parale” de Bertolt Brecht.
Cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor, desfăşurat la Bucureşti, în 1953, a lansat cântecele “Dragi mi-s cântecele mele” (aranjament de Henry Mălineanu) şi “Aseară vântul bătea” (cântec popular din Ardeal).
Pentru meritele sale artistice deosebite, i s-au acordat Premiul de Stat (1955) şi titlul de Artistă Emerită (1957).
În 1957 a fost distribuită în coproducţia româno-franceză “Ciulinii Bărăganului”, turnată după romanul cu acelaşi nume al lui Panait Istrati şi regizată de Louis Daquin şi Gheorghe Vitanidis, unde a interpretat rolul principal Anica, alături de actori precum Clody Berthola, Marcel Anghelescu, Mihai Berechet, Florin Piersic. Cu ani în urmă a cântat în filmul “Se aprind făcliile” (1939), regizat de Ion Şahighian.
Cu prilejul sărbătoririi a 500 de ani de la atestarea documentară a oraşului Bucureşti, în 1958, a fost turnată cea mai cunoscută peliculă dedicată acestui eveniment, scurt-metrajul “Amintiri din Bucureşti”, regizat de Traian Fericeanu. Muzica de pe coloana sonoră aparţine compozitorilor Temistocle Popa şi Gherase Dendrino; în film, cântăreaţa Maria Tănase interpretează trei piese: “Badea neichii, Bucureşti”, “În Târgul Moşilor” şi “Mărioară de la Gorj”.
A imprimat, la Electrecord, în 1958, patru cântece populare româneşti traduse şi adaptate în franceză de Nicole Sachelarie: “Doina de Dolj”, “La malediction d’amour” (“Cine iubeşte şi lasă”), “Danse montagnarde” (“Uhăi, bade”), “Tiens, tiens, tiens et na” (“Iac-aşa”). Piesele au fost editate pe un disc mic Electrecord (EPC 138), iar apoi au fost incluse, împreună cu alte cântece ale artistei cântate în limba română, pe un disc editat în colaborare cu casa franceză “Le Chant du Monde”, disc distins în 1965 cu “Grand prix du disque” (marele premiu al discului), decernat de Academia “Charles Cros” din Paris.
La câţiva ani după moartea lui Constantin Brâncuşi (1957), Maria Tănase a prezentat un memoriu la Ministerul Învăţământului şi al Culturii prin care îşi asuma sarcina de iniţia şi a supraveghea tineri solişti în vederea înfiinţării unui ansamblu popular model la Târgu Jiu; astfel a primit postul de folclorist categoria A la Taraful Gorjului. Dar visul de retragere la Gorj ca profesoară de folclor muzical nu s-a realizat.
În aprilie 1963 a început un turneu cu taraful de Târgu Jiu, care era programat până la 25 iunie. În 19 iunie 1963, artista a susţinut însă ultimul său concert, la Hunedoara. În seara acelei zile s-a întors la Bucureşti, fiind diagnosticată cu cancer. A fost internată la Spitalul “Vasile Roaită” (actualul Spital “Sfânta Maria”), apoi la Spitalul Fundeni, unde a murit, la 22 iunie 1963.
Trupul artistei a fost depus în holul Teatrului satiric muzical Savoy. În 25 iunie a fost înmormântată la Cimitirul Bellu. (surse: “Maria Tănase şi cântecul românesc” – Petre Gheaţă, Clery Sachelarie, Ed. Muzicală, 1969; “Brâncuşi – Amintiri şi exegeze” – Petre Pandrea, Ed. Meridiane, 1967).
Sursa: Agerpres
Foto: romanialibera.ro
Ultimele comentarii