În 17 februarie 1992 s-a schimbat cursul istoriei contemporane a Italiei. A fost ziua în care s-a declanșat celebra operațiune „Mani pulite”.
Totul a început în biroul unui director de sanatoriu pentru bătrâni din Milano – Mario Chiesa, un important lider local al Partidului Socialist Italian. Chiesa a fost arestat în timp ce primea un plic cu 7 milioane de lire italiene, cam 3.600 de euro în banii de astăzi. Directorul sanatoriului cerea o taxă de 10 la sută valoarea fiecărui contract cu firmele care doreau să furnizeze servicii așezământului.
Procurorul care l-a arestat, Antonio din Pietro, a devenit într-un an de la declanșarea operațiunii erou național în Italia. Ancheta s-a extins. Au urmat sinucideri. Înainte să-și pună capăt zilelor, un parlamentar socialist i-a scris președintelui Camerei Deputaților. Sergio Moroni și-a recunoscut vinovăția, dar a declarat că protestează împotriva procesului mediatic la care sunt supuși politicienii anchetați, fără ca ei să fi fost condamnați definitiv. Mai mult, Moroni a scris că perceperea unei „taxe” nu înseamnă că politicienii au folosit acei bani în scopuri personale, ci reprezenta o metodă de finanțare ilegală a partidelor.
Pe scurt, în jur de 5.000 de politicieni italieni au fost cercetați, iar aproximativ 400 au fost condamnați definitiv în urma celebrei operațiuni „Mani pulite”. Ar fi fost mai mulți, dar procesele au durat foarte mult și o serie de fapte au fost prescrise. Apoi, Parlamentul a schimbat unele legi, micșorând responsabilitatea celor acuzați. Di Pietro ajunsese la o încredere de 80 la sută în sondajele de opinie. Clasa politică italiană a fost decapitată.
Antonio di Pietro a ieșit din magistratură, după ce a fost acuzat de șantaj de către un om de afaceri. Astăzi este președinte de partid. A și declarat la un moment dat că de la cancer, Italia a ajuns la metastază.
Uitându-ne în jur, ce vedem?! Vom fi în alt fel decât Italia? Greu de răspuns, mai ales că, nu-i așa?, „tot de la Râm ne tragem”!
Ultimele comentarii