„La 6 martie 1945 a fost impus în funcția de prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care a amenințat în caz contrar cu neretrocedarea Transilvaniei către România. Deși Groza a mimat apartenența la un partid propriu, în fapt, era un executant docil al deciziilor luate de comuniști și al ordinelor venite de la Moscova. Întrucât guvernul său nu a fost recunoscut de americani și englezi, regele Mihai i-a cerut, în august 1945, demisia. Când Groza a refuzat – fapt unic în istoria regalității în România – regele a intrat în așa-numita grevă regală, perioadă în care guvernul a acționat neconstituțional.
Guvernele succesive conduse de Groza au prezidat primele procese politice din România, fraudarea alegerilor din 1946 și lichidarea opoziției, suprapunându-se procesului de acaparare a puterii politice de către comuniști. La 30 decembrie 1947, împreună cu Gheorghiu-Dej, Groza l-a forțat pe regele Mihai să abdice, în cursul aceleiași zile proclamând, în mod ilegal și neconstituțional, în parlament, republica populară”. (sursa: wikipedia)
În data de 6 martie 1945, Petru Groza ajunge președintele Consiliului de Miniștri, funcție pe care o va deține până în data de 30 noiembrie 1946. După alegeri, Groza formează iar cabinetul și ajunge premier până în 29 decembrie 1947. A doua zi, regele Mihai este obligat să abdice, iar Groza participă la detronarea suveranului, în 30 decembrie, zi în care el formează un nou cabinet, care va rezista până în 14 aprilie 1948.
Ultimul cabinet pe care l-a condus a rezistat până în 2 iunie 1952. De atunci și până în data de 7 ianuarie 1958, când a încetat din viață, a fost președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române.
Daca nu era Groza vorbeam ungureste : Vorbind despre faptul că Gheorghiu-Dej și comisarii sovietici ai săi trăgeau de Petru Groza să accepte conducerea primului guvern zis democratic. După ce fusese mereu ministru în guvernele anterioare trecătoare, Groza a spus, ne asigură Malița: Că acceptă doar dacă Stalin îi spune personal că Transilvania e a noastră. Mulţi au crezut că e un act ieşit din comun. „Stalin să-mi spună. La telefon.“ Dar nu venea telefonul. Vreo două zile a stat în casă şi nu discuta cu nimeni, spunând că aşteaptă telefonul de la Stalin. N-a sunat Stalin, a sunat secretarul lui – nu-l vezi pe Stalin vorbind la telefon –, care i-a spus că e însărcinat să-i comunice: „Vă asigură că poziţia oficială a URSS este ca Ardealul să revină în întregime României şi că va spune acest lucru la momentul potrivit“. A fost de acord. Momentul e şi mai interesant, când se duce la Maniu şi-i spune: „Nene Maniu, facem guvern nou! Îl conduc eu. Vreau să fii cu mine, să reprezinţi ţărăniştii în Guvern“. Maniu a spus: „Nu pot să te urmez. Nu vreau ca generaţiile viitoare să mă blesteme că am susţinut comuniştii“. Atunci Groza s-a supărat şi a spus: „Dragă, dacă Transilvania ne revine nouă şi pot să obţin asta, eu nu mai sunt preocupat dacă cei ce vor veni mă vor blestema“.
Trebuie sa fii cel putin naiv ca sa crezi ca Stalin a luat decizia cruciala somat sau rugat de Groza. Macar fiindca Stalin nu lua asemenea decizii sub santajul unora ca Groza…. Este mult mai rational sa acceptam ca decizia lui Stalin era deja luata, cu sau fara Groza. Pledeaza in acest sens si situatia demografica din Transilvania unde, oricum ar fi masluite statisticile, romanii erau clar majoritari. Atat de majoritari incat nici chiar sovieticii nu erau dornici sa incerce inca un experiment demografic masiv intr-un moment in care, desi se intrezarea clar, victoria impotriva lui Hitler nu era inca un fapt implinit si ei, mari maestri ai sahului, stiau cat de important este sa aiba liniste in spatele frontului. Comunistii din Romania stiau destul de bine toate acestea asa incat scenariul “pierderii Transilvaniei” nu a fost vanturat decat pentru a obtine legitimitatea de care aveau atata nevoie in ochii romanilor majoritari in Transilvania. Majoritar anticomunisti…. Un argument tactic a constat si in faptul ca Armata romana (Regala la acea data….) era un instrument mult mai eficient pentru sovietici decat ceeace putea oferi Ungaria atunci.
Bref, a fost un troc in care comunistii romani i-au servit cu maximum de servilism pe sovietici iar acestia le-au multumit tovaraseste permitandu-le sa pozeze ca salvatori ai Transilvaniei. Fapt care nu i-a impiedicat pe Dej, Groza et comp. sa lichideze cu bestialitate elita politica si culturala a Transilvaniei in puscariile de la Sighet si din multe alte locuri….
Geostrategic, la sfarsitul razboiului ungurii au jucat catastrofal in timp ce Romania l-a avut, din fericire, pe Regele Mihai care, bine sfatuit, a facut exact ce trebuia facut in acel moment. Nici tragedia Maresalului Antonescu nu-i poate fi imputata Regelui Mihai, ea fiind rezultatul unei decizii sovietice dusa la indeplinire de cozile lor de topor din Romania. Asa stand lucrurile, ar fi ridicol sa credem ca soarta Transilvaniei a depins de telefoanele lui Groza….
Pete 51 de ani cercul se inchide cu telefonul lui Iliescu dat la Moscova din sediul ambasadei URSS, in Decembrie 1989….Cate similitudini !….
Sluga tot sluga, oricate revolutii ar fi !….
Ce poate fi de mai prost gust decat sa aniversezi intrarea Romaniei sub dictatura stalinista ? Sau nu inteleg eu mesajul subtil al Monalisei ?