Campania Hunedoara Liberă – Primarii Hunedoarei

Nicolae Todea a fost primarul Hunedoarei din 1 august 1947 și până în 15 septembrie 1950.  A fost singurul primar al Hunedoarei  care a deținut această funcție în două regimuri diferite – monarhie și republică.

Nicolae Todea s-a născut în data de 30 aprilie 1907, la Balșa. A fost al doisprezecelea copil al familiei Todea. Mama a murit la nașterea sa. Până când a împlinit 4 ani a fost crescut de tatăl său. Veronica, sora mamei sale, se căsătorise la Hunedoara și nu avea copii. Tatăl, văduv, și cu 12 copii acasă a acceptat ca Nicolae să meargă la Hunedoara, unde putea avea o altă viață, cu mult mai bună decât i-ar fi putut-o oferi el la Balșa.

„Mătușa și unchiul l-au crescut ca pe propriul copil. L-au dat la școală, la Hunedoara. A învățat foarte bine. A fost ambițios și de mic s-a văzut că era foarte meticulos în tot ceea ce făcea. A învățat la școală în limba maghiară până în 1918. Scria și vorbea foarte corect această limbă. Peste ani, a tradus documente din maghiară de s-au mirat și nativii unguri cât de bine știa această limbă”, povestește fiica lui Nicolae Todea, Sonia Marincescu.

După Unire, Nicolae Todea a urmat Școala civilă de băieți și fete din Hunedoara și mai apoi liceul. Din păcate, unchiul său s-a prăpădit.

Nicolae Todea a devenit pentru scurtă vreme pedagog chiar la școala la care învățase, iar foștii săi profesori i-au devenit colegi. A rămas doar un an pedagog, după care a început să lucreze la Judecătorie, ajungând de la cancelist și până la grefier șef și prim-grefier.

Între 1938 și 1942 a fost ajutor de director de carte funduală la Judecătoria Mixtă Deva. Între sarcinile sale s-a numărat și verificarea inventarului R.I.M.M.A. (Întreprinderile Miniere şi Metalurgice ale Statului din Ardeal) din tot cuprinsul țării. A lucrat și la Blaj, Brașov și în Timiș.

Doar cine a văzut o carte funciară din Transilvania poate înțelege ce muncă au depus funcționarii care au întocmit respectivele documente, între aceștia numărându-se și Nicolae Todea. Dovadă stau toate calificativele primite atât în perioada interbelică, precum și în cea comunistă. În același timp, Nicolae Todea a fost cel care a întocmit toate actele ședințelor conducerii  Băncii Agricole din Hunedoara ani în șir.

Rămas singur cu mama sa adoptivă, nu a părăsit zona decât pe perioada stagiului militar, între 1 martie 1929 până 20 noiembrie 1930. Apoi, Veronica s-a îmbolnăvit și a căzut la pat. A fost rândul său s-o îngrijească. Și a făcut-o până când mama sa adoptivă a închis ochii pentru totdeauna. Veronica a mai apucat s-o vadă pe Șara, fata primarului din Răcăștie, Iosif Grecu, de care Nicolae se îndrăgostise la prima vedere.

„A fost atât de fericit că mătușa (n.red. mama adoptivă), care era deja foarte bolnavă, în pat, a mai apucat s-o vadă pe mama (n.red.: Șara, viitoarea soție a lui Nicolae Todea). Cu mama a fost simplu, cineva i-a prezentat-o și văzut, plăcut, luat”, povestește fiica lui Nicolae Todea, Sonia Marincescu.

Nicolae și Șara s-au căsătorit în 18 mai 1933. Cei doi au avut doi copii: Sonia, care locuiește și astăzi în Hunedoara, și Septimiu, fost atlet de performanță, devenit peste ani unul dintre conducătorii sportului românesc, cel care în 1984 a fost liderul delegației României la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, atunci când țara noastră a fost singura din blocul socialist care a participat la competiție.

Revenind, părea că viața își urmează cursul firesc în Hunedoara, localitate ce începea să se dezvolte în același timp cu România devenită Mare de puțină vreme, iar Nicolae Todea era un funcționar respectat, un adevărat tehnocrat al acelor vremuri. La Hunedoara se construise primul Palat Administrativ cu adevărat modern, acolo unde se mutase și Judecătoria. Între timp, Nicolae Todea promovase și examenul pentru funcționarii care se ocupau de cărțile funciare și ajunsese la Deva, ca ajutor de director de carte funduală (funciară). Pe de altă parte, Constantin Bursan era deputat liberal și dorea să construiască la Hunedoara o catedrală, așa cum le promisese alegătorilor în timpul campaniei electorale. Nicolae Todea s-a numărat printre membrii Consiliului Parohial care au întocmit documentele pentru construirea bisericii. De altfel, el a reconstituit, pe baza notițelor personale, în 1979, toate actele legate de ridicarea Catedralei „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Hunedoara.

Din păcate, chiar dacă în Hunedoara nu se simțea foarte tare acest lucru, vremurile bune încep încet, încet să apună. În 1938 Carol  al II-lea a desființat partidele politice și a instaurat dictatura personală. A urmat regimul Antonescu, iar apoi a izbucnit războiul. Nicolae Todea a fost concentrat la Sibiu.

„Îmi amintesc cum îl așteptam pe tata să vină acasă de la război. Știți cu ce asociez acea vreme? Tata a venit într-o permisie și mi-a adus o rochiță de lână. Și mamei i-a adus una, țin minte și acum că era albastră. Peste ani am cumpărat lână și mi-am făcut una identică”, spune Sonia Marincescu.

A fost lăsat la vatră cu gradul de sergent. A fost concentrat în trei rânduri, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial la Corpul 7 Teritorial al Armatei Române: între 4 aprilie – 5 iulie 1942, 2 octombrie – 5 decembrie 1942 și 12 februarie – 31 martie 1943.

Războiul s-a sfârșit. Lumea răsufla ușurată. Reînvia speranța că poate vremurile acelea liniștite se vor întoarce. Familia Todea își construise o casă pe o stradă în spatele Primăriei. Nicolae și Șara își vedeau de viața lor liniștită. Erau foarte credincioși. De altfel, Nicolae Todea făcea parte din diverse organisme bisericești. În 1946 era în continuare grefier șef la Judecătoria Mixtă Hunedoara, unde a primit calificativul „foarte bine” din partea judecătorului șef, Petre Lăzăroniu.

Situația politică a țării a devenit complicată. Deși a rămas un tehnocrat, totuși într-un document din data de 31 iulie 1947 Nicolae Todea apare ca președinte al Comitetului de Coordonare al Blocului Partidelor Democrate din Plasa Hunedoara și reprezentat al Frontului Plugarilor. Întrunit în ședință, după demisia lui Tudorică Spiru (uneori apare în documente – Spirea) din funcție, Comitetul trebuia să desemneze o persoană care să devină primar.

Reprezentantul Partidului Național Popular, Cornel Popescu, a cerut ca viitorul primar „să fie localnic, să cunoască durerile și doleanțele locuitorilor”, iar celălalt reprezentant al Frontului Plugarilor, Petre Toma, l-a propus pe Nicolae Todea. Toți reprezentanții partidelor au fost de acord și l-au votat în unanimitate drept viitor primar. Astfel, o zi mai târziu, în 1 august 1947, prefectul Ion Priscornic a semnat decizia de numire a lui Nicolae Todea ca primar al Hunedoarei. A depus jurământul de credință ca primar față de Regele Mihai I.

Prima mare provocare ca primar a fost sfințirea Catedralei „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. S-a întâmplat în 14 octombrie 1947. Nicolae Todea fusese secretar al Consiliului Parohial în toții anii în care acest for bisericesc s-a întrunit și a luat decizii legate de construirea bisericii.  Peste ani, mai exact în 1979, el scrie în ce condiții a avut loc sfințirea Catedralei „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Din cele scrise de Nicolae Todea putem înțelege care era deja atmosfera în România.

„Actul sfințirii Catedralei din Hunedoara s-a săvârșit în ziua de 14 octombrie 1947 de către Înalt Prea Sfinția Sa Mitropolitul dr. Nicolae Bălan al Ardealului, cu participarea reprezentantului Guvernului, Romulus Zăroni, reprezentantul Ministerului Cultelor, a ctitorului Constantin Bursan, reprezentanții autorităților județene și locale și mult popor, fiind sărbătoarea Cuvioasa Paraschiva.(…) Țin să precizez să se mai știe următoarele, pentru că, cele aci relatate, n-au fost cuprinse în niciun act sau document al vremii. Ele au fost discutate, stabilite și dispuse oral, în cerc foarte restrâns. Prezenți au fost: ÎPS dr. Nicolae Bălan, mitropolit al Ardealului, ctitorul Constantin Bursan, protopopul Nicolae Suciu și subsemnatul, în calitatea ce aveam de primar al orașului Hunedoara. La dorința ctitorului (de altfel, a fost ultima lui dorință) pentru a se da „pe cât posibil” în acele vremuri de adânci transformări pe toate tărâmurile vieții în stat, importanța cuvenită ctitoriei Constantin și Alexandrina Bursan, constând din monumentala construcție cultică ortodoxă română din Hunedoara”, scria Nicolae Todea.

Acesta a mai adăugat că împreună, cei patru, au decis să nu fie numit un preot „deservent” la catedrală până nu se găsește o persoană potrivită, iar slujbele să fie ținute de către protopopul Nicolae Suciu. Fostul primar încheie curajos pentru vremurile acelea relatarea despre discuția dintre cei 4: „Discuția (…) s-a întâmplat în timp de câteva minute „în picioare” după terminarea mesei comune din prilejul Sfințirii Bisericii și înainte de plecarea definitivă a ambilor din Hunedoara. Niciunul din acești doi mari binefăcători ai Bisericii Ortodoxe din Hunedoara, respectiv Ardeal, n-au mai revenit la Hunedoara.Fiecare dintre ei și-a sfârșit viața în felul lui. (n. red.: Constantin Bursan a murit în închisoarea Văcărești în 18 ianuarie 1962, după 12 ani de detenție. Avea 74 de ani, iar în 1950 fusese condamnat la 25 de ani de temniță grea pentru infracțiunea de crimă de înaltă trădare și la 12 ani de închisoare pentru alte delicte)”.

Nicolae Todea scrie însă că pe mitropolitul Ardealului, dr. Nicolae Bălan, l-a mai contactat telefonic în câteva rânduri: „Între timp, intervenind la 30 decembrie al aceluiași an, abolirea monarhiei și instituirea Republicii Populare Române, împreună cu alți intelectuali din Hunedoara, și protopopul Nicolae Suciu a absentat mai mult timp de la îndatoririle sale de preot al Bisericii Ortodoxe Române din Hunedoara și de protopop al Tractului (n. red.: de fapt, preotul Suciu, dar și alte personalități importante ale orașului fuseseră arestate și din acest motiv au lipsit din oraș), în calitate de conducător al aparatului de Stat din oraș, în îndeplinirea atribuțiilor de a se lua jurământul de credință tuturor angajaților pentru R.P.R., neavând preot, am cerut telefonic, personal, mitropolitului Bălan, măsuri imediate. Mi-a cerut să fac recomandare de persoană și am propus delegarea preotului Adam Borșeiu de la Parohia vecină Răcăștie, singurul preot licențiat pe atunci din Protopopiat. A fost delegat (prin mine) și apoi și în scris, apoi delegația prelungită pentru Parohia Hunedoara pentru a face și sfințirea caselor de Boboteaza din 1948 (n. red.: Din nou, chiar dacă voalat, Nicolae Todea spune că în ciuda faptului că în România se instaurase republica, totuși, în oraș s-a făcut sfințirea caselor)”.

În data de 2 ianuarie 1948, când încă Regele Mihai nu părăsise România, toți funcționarii au fost chemați să depună jurământul de credință față de Republica Populară Română. Se prăbușise o lume. O alta, necunoscută, începea. Nicolae Todea a rămas primar. S-au asfaltat străzi și poduri, dar mai mult trebuia ținută sub control situația alimentelor, care erau raționalizate. Deja se instaurase în țară teama și începuseră arestările.

„Tata a făcut mult bine în anii aceia tulburi în care a fost primar. Nu exista om care să-i fi cerut ajutorul și să nu-l primească. Era îngândurat adesea, doar că nu vorbea niciodată acasă despre problemele pe care le avea la serviciu. Era un om plăcut și la vorbă, dar s-a ferit să povestească despre ce era atunci”, își amintește Sonia Marincescu, fiica lui Nicolae Todea.

A fost schimbat din funcție, prin reorganizarea aparatului administrativ, în septembrie 1950, devenind șeful Secției Secretariat. Au urmat vremuri complicate pentru toată lumea. Mulți dintre cei care făceau parte din elita politică a Hunedoarei interbelice și preoți au fost arestați. Mulți au fost duși inițial chiar în pivnița Primăriei, s-au făcut arestări peste noapte.

„Au fost ani grei. Noi, copiii, nu am știut prea multe atunci. Peste ani, când tata era bolnav, m-am întâlnit cu un preot catolic, Benedek. Acesta mi-a povestit că trăiește datorită tatălui meu. La Hunedoara era Facultatea de Teologie Franciscană. Tata lucra în Primărie, dar nu mai era primar. S-au dus peste ei, era  Iuliu Vinca secretar. I-au scos pe popi și pe studenți în stradă, desculți, noaptea. Ei se gospodăreau acolo, aveau și animale, zarzavaturi. Când i-au scos în stradă aveau porci tăiați, tot le-a luat, au plecat, au pustiit, i-au scos desculți, Vinca i-a aruncat afară și au luat tot ce era de mâncare. Tot așa îmi repeta preotul Benedek – Suntem în viață datorită domnului Todea -. Și nu era prima oară când îi ajuta. Mi-a mai povestit că veniseră comuniștii și au vrut să bage nu știu ce rezervă de grâu în biserica catolică. – Nu știu ce a făcut, unde a intervenit, dar a reușit să îi determine să nu mai ia această decizie – mi-a spus părintele. Când au aflat că e bolnav, preoții catolici și cei reformați s-au rugat pentru el”, continuă Sonia Marincescu.

Un alt moment greu a fost cel al colectivizării. Socrul lui Nicolae Todea, Iosif Grecu, fusese 16 ani primar al comunei Răcăștie. Familia avea pământ și animale. „Tremurau toți că dacă nu semnează să dea totul la colectiv, vor fi deportați. Deja se știa ce li se întâmplaseră altora prin țară. Bunica nu era atât de speriată că le vor lua terenurile și animalele, ci că îi vor pune să poarte haine vărgate. Așa auziseră că s-a întâmplat. Tot cu frica asta au fost”, spune fiica lui Nicolae Todea.

Fostul primar a mai lucrat la Sfatul Popular până în 1959, când a ajuns director la OCL Alimentara. Nu a stat decât un an în funcție și apoi a fost transferat în combinat, la Investiții. S-a ocupat de toate actele legate de strămutarea satelor pe locul cărora s-a construit barajul de la Cinciș. După finalizarea lucrării, Nicolae Todea a condus Biroul Cărți de Muncă din combinat.

Cu toate că vremurile s-au schimbat, Nicolae Todea nu și-a pierdut credința. A fost din 1949 deputat eparhial în Episcopia Aradului și din 1950 – deputat în Adunarea Națională Bisericească a Bisericii Ortodoxe Române. A fost prieten cu Episcopul, apoi Mitropolitul, devenit mai târziu Partriarhul Teoctist, dar și Nicolae Corneanu, mitropolit al Banatului. „Când ajungeau în zonă, prima oară veneau la noi, apoi înnoptau la părintele Suciu. Mama le făcea haioș, le plăcea foarte mult”, rememorează Sonia Marincescu. Nicolae Todea a primit Crucea Patriarhală.

Starea sa de sănătate s-a înrăutățit de-a lungul anilor. Suferea de mai multe boli, dar chiar și așa a continuat să lucreze. A fost timp de 11 ani președinte la Pensionari.

Nepotul său, Adrian Maricescu, povestește că abia după ce bunicul său s-a stins a aflat că acesta a fost primar al Hunedoarei: „Nu am știut decât după 1989 că bunicul a fost primar. A fost un om atât de bun! Avea spiritul dreptății. Uitându-mă pe documentele lăsate, am observat că nu suporta nedreptățile. Îmi amintesc că m-a iubit foarte mult și eu – la fel. Și ca o întâmplare hazlie. Nu știu ce am făcut, iar părinții mei nu mi-au cumpărat o trotinetă, pe care mi-o doream mult. Mi-a cumpărat-o el!”.

În ultimul an al vieții, Nicolae Todea a stat pe pat, bolile de care suferea agravându-se. „Ne-a cerut actele, a pus în fiecare plic actele pe care să le ducem la fiecare instituție, a pus totul în ordine, ca să nu umblăm  noi. Când a murit, m-am dus la catedrală să anunț decesul. Au tras clopotele care de obicei nu se trag”, încheie Sonia Marincescu.

Nicolae Todea s-a stins în data de 16 aprilie 1981, la Hunedoara.