Şase persoane şi-au pierdut viaţa şi alte 19 au fost rănite în municipiul Hunedoara, începând cu data de 22 decembrie 1989. Şi aici există o mulţime de semne de întrebare legate de tot ceea ce s-a petrecut în acea perioadă. Vă vom prezenta în cele ce urmează mai multe întâmplări care au avut loc în acele zile de decembrie 1989, aşa cum ne-au fost povestite în urmă cu câțiva ani de către mai multe persoane care au participat activ la Revoluţie.
În Hunedoara au existat trei grupuri de persoane care au încercat să protesteze împotriva regimului comunist, imediat după ce la Timişoara s-au tras primele focuri de armă. Este vorba despre un grup condus de Florin Ghiuzela, unul de Vasile Tudosi şi un altul care a împrăştiat şi lipit manifeste anticomuniste atât în oraş, cât şi la Fabrica de Tricotaje, din care făceau parte Adrian Dreghin, Marcel Olariu şi Liliana Slătioru. Martorii și-au amintit că a mai existat şi un bărbat în vârstă care a lipit astfel de afişe prin oraş, dar nimeni nu poate preciza cum se numeşte. Cele trei grupuri au acţionat separat, încă din data de 18 decembrie. Vasile Tudosi a povestit că împreună cu câteva persoane a încercat să plece la Timişoara, după ce a auzit ce se întâmpla acolo de la un student care venise acasă. „Drumurile erau blocate. Nu am putut să plecam. Ne-am gândit apoi să facem un miting în data de 21 decembrie. Tot vorbeam prin combinat. Din păcate, frica, laşitatea, probabil că au fost mai puternice”.
Revoluţionarii din Hunedoara au spus că prima persoană din oraş care a protestat atunci împotriva regimului comunist, scandând lozinci anticomuniste şi a lui Nicolae Ceauşescu, a fost Florin Ghiuzela, în noaptea de 19 spre 20 decembrie. A doua zi, în Hunedoara au fost împrăştiate primele manifeste anticomuniste, atât în zona Fabricii de Tricotaje, unde au fost lipite de către Adrian Dreghin, cât şi în incinta Combinatului Siderurgic. Tot atunci au fost reţinute de miliţieni două persoane care au împrăştiat şi lipit manifeste anticomuniste. Este vorba despre Marcel Olariu şi Lili Slătioru. Martorii au declarat că aceştia au fost arestaţi şi bătuţi. Adrian Dreghin a fost reţinut chiar de la serviciu, de la Fabrica de Tricotaje de către miliţieni, chemaţi telefonic acolo.
Atât Florin Ghiuzela, cât şi Vasile Tudosi au povestit că se aşteptau să fie ridicaţi de miliţieni în orice moment. Interesant este faptul că martorii susțineau că în data de 21 decembrie 1989 au apărut în Hunedoara, în jurul orelor 10-11, la barul de la Hotelul „Rusca”, cam 12-15 bărbaţi bruneţi, îmbrăcaţi în haine lungi de piele, de culoare închisă. „M-a chemat Mazilu, o persoană cunoscută în Hunedoara la acea vreme, care m-a dus la bar şi mi-a spus că la trei-patru mese sunt nişte persoane dubioase, care vorbesc limba română. Într-adevăr, când am ajuns acolo, aceştia erau la mese. Am intrat şi am ieşit din bar. Mă gândesc ca erau securişti. Nu ştiu. A doua zi am încercat să văd cine a fost cazat la hotel în acea perioadă. Nu mai exista registrul cu cazările”, și-a amintit Florin Ghiuzela. În noaptea de 21/22 decembrie în oraş au apărut altfel de manifeste faţă de cele care fuseseră lipite până atunci. Martorii bănuiau că acestea, scrise de acum la maşină, ar fi fost aduse în oraş pe filiera Bisericii Reformate.
„Deşteaptă-te, române!”
În dimineaţa de 22 decembrie 1989, în jurul orei 9, aproximativ 15 persoane s-au strâns în faţa cinematografului „Flacăra”. De această dată se găseau împreună două dintre grupurile constituite la Hunedoara şi care nu se cunoşteau între ele. Nu se ştie cum au ajuns acolo, în acelaşi timp. Încolonaţi, oamenii au pornit spre centrul vechi al oraşului (la sediul PCR), cântând „Deşteaptă-te, române!”. Li s-au alăturat unii trecători, alţii au ieşit din coloană, speriaţi de numărul de persoane îmbrăcate în civil şi care îi însoţeau, mergând pe trotuare. Manifestanţii spun că în centrul civic mulţi oameni închideau ferestrele atunci când erau îndemnaţi să coboare şi ei în stradă. Grupul şi-a continuat marşul pe străzile oraşului, ajungând mai apoi în combinat, unde muncitorii au fost chemaţi să se alăture manifestanţilor. Un alt grup de demonstranţi se strânsese deja în fata porţii principale a CSH, după care s-a deplasat la sediul Partidului Comunist Român şi al Sfatului Popular. Din combinat, inginerul Sandu Lapoşi a venit cu mulţi muncitori. În jurul orei 11 erau deja câteva mii de persoane în faţa clădirii PCR. Acolo erau două cordoane de la Securitate şi Armată. În jurul orei 11.30, 15-20 de persoane au forţat intrarea în clădire. Nu s-au spart geamuri şi nici nu s-au semnalat alte incidente. Nici prim-secretarul PCR, Bogdan Teofil, nu a opus rezistenţă, iar când demonstranţii au ajuns la el a spus doar atât: „Fără violenţă!”. Mai mult, el a deschis balconul de la etajul întâi al clădirii. Mai apoi, a vrut să facă parte din primul Comitet Revoluţionar constituit la Hunedoara. A fost refuzat, dar nu a fost lovit şi nici arestat. „Cred că i-am salvat viaţa, oprindu-l să plece din sediu”, spunea, acum câțiva ani, Vasile Tudosi. Imediat, au fost aduşi de la sediul Miliţiei, Liliana Slătioru şi Marcel Olariu.
Întrebări fără răspuns
Sunt multe întrebări care nu îşi găsesc răspunsul nici astăzi. Şase persoane au murit, iar alte 19 au fost rănite, cele mai multe incidente au avut loc la Unitatea Militară 01933. În primul rând, nimeni nu poate să-şi explice de ce în acele zile UM 01933 a rămas fără efectiv, parte dintre soldaţii fiind trimişi în alte zone. Florin Ghiuzela declara că sunetul armelor cu care trăgeau persoane necunoscute spre unitatea militară semăna cu pocnetul unui bici, diferit de zgomotul pe care îl făceau cele cu care erau dotaţi cei de la Gărzile Patriotice şi Armata Română. În plus, se vorbeşte în permanenţă de anumite semnale pe care persoanele necunoscute, diversionişti, terorişti sau cum doriţi să-i numiţi, le făceau: câte trei trasoare la început, care continuau cu rafale, iar la final, la retragere, cu încă trei trasoare. Într-un memoriu al Asociaţiei Revoluţionarilor din Hunedoara se arata că: „La Hunedoara au fost morţi şi răniţi chiar din rândul teroriştilor, deoarece, după lupte, s-au găsit urme de sânge în alte zone ale oraşului decât în cele în care au fost împuşcaţi unii dintre revoluţionari. Nu a fost prins nici un terorist. Se presupune că aceştia îşi ridicau morţii sau răniţii”. Preşedintele primului comitet revoluţionar, Vasile Tudosi, declara că au fost găsite pansamente rotunde şi fusiforme, care nu existau în farmaciile din România, precum şi cartuşe. Acesta a mai adăugat că radarele erau bruiate sau, cel puţin, aşa l-a informat comandantul garnizoanei. De altfel, şi Florin Ghiuzela afirma că Nicolae Şerbulescu ar fi spus că a interceptat nişte mesaje în limba arabă. De asemenea, tot în acele zile s-a vorbit că înspre lacul Cinciş ar fi încercat să ajungă un grup format din trei persoane, printre care şi un bărbat care a declarat că este student iranian sau irakian.
Ce rol a avut Securitatea?
„De ce s-a tras înspre şi dinspre casele unor persoane care au lucrat la Securitate?” – şi aceasta este o întrebare la care nu s-a găsit încă un răspuns. Vasile Tudosi spune că este sigur că membrii Gărzilor Patriotice nu au deschis ei focul înspre acele case, ci că prima oară au tras cei din interior. Se vorbeşte despre 5-6 astfel de case, toate situate în zona Hăşdat şi a UM 01933. Un alt caz ciudat este cel al şoferului fostului comandant al Securităţii. Mulţi dintre cei prezenţi afirmau că Deac umbla prin oraş schimbându-şi des numărul de înmatriculare al maşinii. De asemenea, acesta ar fi recepţionat semnale Morse în maşina sa. Tot la UM 01933 a fost reţinut adjunctul comandantului Miliţiei Deva, Ion Nicolae, care, potrivit revoluţionarilor, avea asupra sa un bilet, pe care erau trecute câteva nume. Tot la Hăşdat, martorii spun că a fost împuşcat un terorist. De altfel, Florin Ghiuzela povesteşte că de acolo, un maistru militar, pe nume Grigore, s-a întors cu o grenadă cu cuiul tras, legată cu o batistă. Grigore a declarat că o persoană a deschis focul asupra oamenilor săi. Aceştia au ripostat, au rănit persoana respectivă şi înspre care a intenţionat să arunce cu grenada, dar apoi s-a temut că va mai răni pe cineva. Un incident nedorit s-a petrecut la locuinţa fostului şef al ALA. Acesta a tras jaluzeaua de la un geam, iar persoane înarmate au deschis focul asupra casei. Din fericire, nu a fost nimeni rănit. Un alt mister rămâne şi ceea ce s-a întâmplat la funicularele de la Uzina de Preparare Teliuc, de unde mai mulţi martori declară că s-au tras focuri de armă. Şi la Centrala termică din Micro VII, revoluţionarii au tras foarte multe focuri într-o maşină care era parcată în faţa acelei clădiri. Din autoturism, oamenii din zonă spun că au scos un bărbat care a fost dus să dea declaraţii. Acel proces-verbal a dispărut. Între 22 si 28 decembrie, au fost primite foarte multe telefoane la sediul fostului Sfat Popular. Profesorul Ion Diniş a răspuns la acele telefoane şi a declarat că apelurile erau dintre cele mai diferite şi că se încerca pe cât posibil o verificare a lor. „Le ceream numărul de telefon şi sunam înapoi ca să ne asigurăm că sunt cei care ne apelează. Au fost tot soiul de zvonuri, de la apa otrăvită si până la anunţuri că se trage în diverse locuri din oraş. Am încercat să ne păstrăm calmul”. Şi acele note telefonice au dispărut. Nimeni nu ştie unde. Toată arhiva Biroului Comitetului Revoluţionar (strânsă din decembrie 1989 şi până în iulie 1990) a dispărut. Câteva dintre documente au ars într-o magazie de la Primăria Municipiului Hunedoara. Au fost singurele hârtii care au fost mistuite de flăcări în acea magazie. Vasile Tudosi a fost câteva săptămâni şeful Comitetului Revoluţionar, apoi s-a retras. Florin Ghiuzela locuiește în Hunedoara.
Ultimele comentarii