Mai sunt 81 de zile până vom merge la vot, să ne alegem primarii. Pe unii dintre candidați îi știm. Cum și ei sunt oameni, ne-am gândit să vă prezentăm ce pasiuni au unii dintre ei.
Candidatul PNL la postul de primar al Hunedoarei, Viorel Arion, consideră că are talent la scris. Pe vremuri avea și un blog. În campania electorală din 2012 a scris niște versuri care i-ar face invidioși pe Dan Deșliu, George Lesnea sau Mihai Beniuc.
Iată ce scria candidatul de atunci:
„Când eram copil, mic și neumblat,
Mă uitam uimit către combinat.
Fumul izbucnea, roșu din furnale,
Fonta și oțelul fremătau în oale.
Astăzi, doar molozul a rămas. Atât!
Și orașul este ca un vis urât.
Peste groapa hâdă și de moloz plină,
Vom aduce mâine-o rază de lumină.
Nu voi fi primarul veșnic în vacanță,
Ci voi fi primarul denumit SPERANȚĂ.
Priviți-ne bine și rețineți clipa
Pentru Hunedoara, NOI SUNTEM ECHIPA!”.
Și Mircia Muntean, candidatul PSRo pentru Primăria municipiului Deva, a cochetat cu poezia. În 2012, în plină campanie pentru președinția Consiliului Județean, Muntean a scris următoarea poezie:
„La o masă-ntinsă lângă mulți jnapani
Șade Mircea Moloț numărând la bani.
Cu mustața-i strâmbă și cu ochii mici
Zice: «Dom’ Rușanu, ne-am oprit aici
Am vândut județul, l-am pus pe butuci,
Cine ne votează, te întreb, atunci?»
Poate că Câmpeanu, poate Dilinescu…
N-o să-i mai voteze nici Protopopescu!”.
Florin Nicolae Oancea, candidatul ALDE pentru Primăria Deva, obișnuia să cânte. El a și scos vreo două CD-uri cu muzică între populară, lăutărească și manele.
La o masă-ntinsă lângă mulți jnapani
Șade Mircea Moloț numărând la bani.
Cu mustața-i strâmbă și cu ochii mici
Zice: «Dom’ Rușanu,
Ii bai mare ! Vine Berbeceanu !
Ia matale-acuma telefonul iute,
Si spune-i sa plece in doar 3 minute .
Si de-o face nazuri, tu sa iei pozitie :
Ameninta-l c-o sa zboare din Politie !”
Pe o stâncă stearpă, lângă-un vechi castel,
Se ridică-n grabă un mare hotel.
Deputata noastră pe șantier veghează
Şi cu vorbe dulci se îmbărbătează.
Un orologiu sună noaptea jumătate.
la hotel în poartă oare cine bate?
– “Eu sunt, deputato, primarul dorit;
Eu, şi de la Alba mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
– “Ce spui, tu, străine? Viorel e departe;
Pixul său prin taberi mii de lei împarte.
Eu sunt a sa mumă; el primarul meu;
De eşti tu Viorică, nu-ţi sunt mumă eu!
Dacă procurorii, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Viorică cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru mine mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!”
Viorel se întoarce. Celularu-i sună;
Iar mascații iară, cu toți se adună.
Procurorii luptă, toți pe cât se poate…
Pe la 6 oare-n poartă cine bate?
Trei mascati mai mici si unul mai mare,
Tinand fiecare, in mana cate-o floare
Si strigand cu forta, sa se-auda tare :
“La multi ani, tovarasi ! Cu executare !”
Bravo! Foarte buna tema, scremut de buni “politicienii-poieti si cantareti”, dragalasi, dar duri, poetii-internauti ! Noi, prozatorii, am ramas fara cuvinte, note si inspiratie, asa ca mai tacem o tura! Bravo ! Oricum, ” VIATA FARA POEZIE E PUSTIU”=Stefan Mihailescu-Braila, artist al poporului, si nu numai !
Ástia si scrisul ,vaca si chilotii,poezioarele lor ís cam de genul cátelus cu páru cret…..Poeziile din commenturi au valoare artisticá infinit mai mare!!!