Președintele Dezbinării Noastre

În noaptea de Înviere, mesajul Bisericii este același pentru TOȚI, o chemare la unitate creștină: “Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți; vițelul este mare, nimeni să nu iasă flămând, toți vă îndulciți de ospățul credinței; toți luați bogăția bunătății.” Bucuria Sărbătorii nu este rezervată doar preoților și celor pe care Biserica îi selectează ca demni de a participa la slujbă. Preotul nu stă încruntat în ușa Bisericii, aruncând vorbe de ocară și alungându-i pe cei care nu au ținut toate poruncile.

1 Decembrie, Ziua Națională a României. Pentru un popor cu încrederea în sine zdruncinată, cu prezent neclar și orizont nesigur, aniversarea Zilei Unirii sale poate și trebuie să fie un bun răgaz de meditație la chestiuni fundamentale: redefinirea patriotismului, proiectul de țară, redobândirea solidarității între români.

1 Decembrie 2016. Președintele tuturor românilor a decretat că unitatea noastră e o greșelă, că suntem două categorii de români: cei buni (care merită să se bucure) și cei răi – care  trebuie alungați de la sărbătoare. Gestul lui Klaus Iohannis, care le refuză unor adversari politici dreptul de a participa la cea mai mare sărbătoare a românilor, produce o nouă divizare în societate.

Președintele s-a plasat simbolic de partea luptei anticorupție cu scopul evident de a aduce un plus electoral echipei sale. Avea dreptul moral să o facă? A fost neconvingător în explicația dobândirii celor 6 case din Sibiu (pe la colțuri se vorbește că Prima-doamnă poate ajunge chiar la pușcărie), artizanul victoriei sale din alegerile din 2014, Vasile Blaga, este, după definiția președintelui, un penal. Avea dreptul legal să o facă? Ce este președintele dacă nu garantul respectării Constituțilei, cartea drepturilor fundamentale – care nu interzice nicăieri vreunui român să se simtă român de ziua țării lui.

Președintele s-a comportat asemeni unui părinte ranchiunos care, înainte de Crăciun, îi transmite fiului risipitor că nu are ce căuta la reuniunea familiei. La acel moment când toți, cu bune și cu rele, se întâlnesc, se împacă, își recunosc greșelile și își propun să se îndrepte, să o ia de la capăt pe un drum mai bun. Dorința oricărui părinte este să își vadă toți copiii alături, iar vocația unui președinte este unitatea poporului care l-a ales!

Poate că despre asta este vorba, despre ceea ce simțim fiecare dintre noi și despre ceea ce simte Președintele. Urmând simțirile Președintelui, de Ziua Națională, toți cei care am întârziat cu plata taxelor și impozitelor ar trebui să suferim închiși în case? La fel și cei cu amenzi de circulație. De asemenea, toți deținuții ar trebui să facă foame în această zi, pentru că, nu-i așa?, sunt penali! Cei cu datorii la ANAF, tot în penitență și surghiun să suspine întreaga zi. Pentru acești oameni, nu e loc la parada lui Klaus Iohannis. Urmând acest raționament, o Unire cu Republica Moldova e scoasă din discuție. Eventual cu elita țării-surori, dar în niciun caz cu leneșii, bețivii, curvele și restul păcătoșilor de peste Prut.

Președintele tratează recepția de la Cotroceni ca pe o chermeză unde sunt invitați numai cei care îi sunt pe plac, pentru a „da un semnal comunității internaționale că lupta anticorupție continuă”. Cu un partid, PNL, care nu a reușit să convingă la capitolul curățirea clasei politice, Iohannis face pasul în lateral, se autozeifică, apoi încearcă să transfere alor săi capitalul simbolic de luptător neînfricat. Strategia de imagine este de manual: Președintele se folosește de emoția colectivă a sărbătorii naționale și de setea de dreptate a unui popor furat și umilit.

Marea Unire este sărbătoarea supremă a acestei țări, ziua în care TOȚI românii au ales să fie o singură națiune. Unirea, și nu dezbinarea, a făcut România Mare la 1 Decembrie 1918. În loc să sădească înțelepciune și echilibru, Președintele Dezbinării Noastre adâncește prăpastia dintre români. Ce moment mai potrivit decât acesta ar fi putut alege un Președinte pentru a-și chema poporul la unitate, la reconstrucția României demne, la încetarea războiului româno-român – care durează de prea mult timp și care a schilodit această națiune.

Doamne, ocrotește-i pe români!