Qui prodest?

La 27 de ani după Revoluție, românii învață, încet-încet, că au dreptul să-și exprime opiniile și că cei care le hotărăsc soarta au obligația să țină cont de ele. Într-o societate normală, guvernată de legile democrației, oamenii reacționează atunci când liderii politici greșesc sau când abuzează de puterea pe care au primit-o prin vot. Protestul este una dintre cele mai  eficiente metode de a transmite mesajele socității civile, iar românii par că încep să înțeleagă rostul acestuia. În momentele de răscruce din ultimii ani, strada a reacționat, încercând să transmită Puterii pulsul real al societății pe care o guvernează. Protestul nu rezolvă problemele, ci atrage atenția asupra acestora. Rezolvarea problemelor care scot oamenii în stradă revine instituțiilor democratice ale statului de drept.

Astăzi asităm la o mișcare de protest care a zguduit ca o undă de șoc întreaga țară. Oamenii ies în stradă nu numai în București sau în marile orașe, ci și în comunitățile mai mici, cum sunt cele din județul Hunedoara. Nimeni nu are dreptul să conteste dreptul românilor de a-și exprima nemulțumirea. Protestele societății civile sunt însă foarte ușor de confiscat. Le confiscă fără să clipească politicieni interesați de orice, numai de rezolvarea problemelor din stradă, nu. La început, liderii politici respectivi empatizează cu strada, devin mieroși, plâng alături de oameni, după care se aruncă asemeni unor șacali asupra scaunelor rămase libere. Căderea unora, prilejul de mărire al altora…

Cea mai mare parte a presei prezintă evenimentele din aceste zile în culori stridente și diametral opuse, în funcție de simpatii și interese: unii îi ironizează pe protestatari (din dorința de a-i decredibiliza pe cei, mulți-puțini, care nu au interese ascunse, ci au ieșit să-și strige dorința de schimbare în bine a țării), alții dramatizează și exagerează totul, ca și când viața și moartea fiecăruia dintre noi se joacă în aceste zile.

Cine mai are răgazul de a dezbate cu seriozitate textul ordonanței adoptate de Guvern, pentru că, în fond, este vorba despre un text de lege, scris negru pe alb. Cum se explică faptul că au trecut câteva zile și încă există două seturi de interpretări ale aceleiași legi care se bat cap în cap? Conținutul ordonanței care a scos lumea în stradă ar trebui lămurit în cel mai scurt timp de către instituțiile abilitate să facă asta: Curtea Constituțională, Guvern, Parlament, mama Parlamentului etc. Lucrurile ar trebui să fie simple. Rezolvarea problemei este la îndemâna instituțiilor statului de drept, însă, pare că nu se dorește acest lucru. Oare nu cumva asistăm, de fapt, la un război politic în care oamenii cinstiți sunt folosiți cu cinism pentru atingerea intereselor diferitelor grupări care ocupă scena publică?

Suntem oare manipulați? Vă propun un test foarte simplu. Răspundeți, pe rând, la două întrebări:

1. V-ați făcut o părere despre situația din ultimele zile? Cine sunt cei buni, cine sunt cei răi, ce vor unii, ce fac ceilalți?
2. Ați citit cuvânt cu cuvânt Ordonanța care a modificat Codul Penal și Codul de Procedură penală? Dar proiectul de grațiere?

Dacă răspunsul la prima întrebare este DA, iar la a doua este NU, există riscul să fiți victima unora care au foarte mult de câștigat (sau de pierdut) din această situație și care au făcut mari eforturi să credeți ce le convine lor, fără să vă lase ocazia de a vă forma propriul punct de vedere.