Unele dintre aceste branduri au depăşit de multă vreme graniţele ţării, altele sunt valori doar pentru noi.

Gimnastica românească, cetăţile dacice, pălinca şi virşli de Brad, Iancu de Hunedoara şi Castelul Huniazilor, minerii din Valea Jiului, Parcul Naţional Retezat, zimbrii şi dinozaurii de la Haţeg etc. Ce au toate acestea în comun? Sunt branduri/simboluri ale judeţului Hunedoara, lucruri cu care ne mândrim sau de care ne ruşinăm. Unele dintre aceste branduri au depăşit de multă vreme graniţele ţării, altele sunt valori doar pentru noi.

Cu ce se poate mândri judeţul Hunedoara, dacă nu cu aceste branduri (definite ca seturi de valori, sau percepţiii pe care consumatorii le asociază unui produs, unui serviciu, unui loc) ? Ce facem pentru cultivarea acestor branduri? Există o strategie locală? Hunedoara Liberă încearcă să răspundă în rândurile care urmează tuturor acestor întrebări.

Gimnastica feminină

La sfârșitul anilor 70, Nicolae Ceauşescu a făcut un cadou nesperat judeţului Hunedoara, mutând lotul olimpic de gimnastică feminină la Deva, după ce autorităţile locale au reuşit să construiască o sală de gimnastică în doar şase luni.

A fost începutul unui drum presărat cu sute de medalii olimpice, mondiale şi europene. Gimnastica românească este un brand care s-a autopromovat prin rezultatele obţinute de-a lungul anilor. Bineînţeles că şi mediul de la Deva a fost propice pentru un asemenea lucru, dar nu poate fi negat nici ajutorul dat de autorităţile locale. A existat întâi o şcoală generală, care apoi s-a transformat în colegiu. Condiţiile s-au îmbunătăţit de-a lungul anilor. Pe aici au trecut o mulţime de antrenori, pe care astăzi îi găsim în toată lumea. Fiecare a participat la construirea acestui brand. Și mutarea lotului de la Deva a fost una dintre cauzele eșecului din ultimii ani din gimnastica românească.

Dacă este să contabilizăm numărul de medalii obținute de gimnastele din România la diferite competiții internaționale, putem spune că Deva este capitala mondială a acestui sport. Și se pare că șirul rupt este pe cale să fie reînnodat de Nicolae Forminte.

Castelul Corvinilor Și Ioan (Iancu) de Hunedoara

Istoria Hunedoarei se confundă cu Castelul Huniazilor. Dăruit în data de 18 octombrie 1409 de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, familiei lui Iancu de Hunedoara, castelul a intrat în anul 1918 în proprietatea statului român.

Un alt „brand” al judeţului este Iancu (Ioan) de Hunedoara. Cinstit în toată lumea catolică în fiecare zi la ora 12, când clopotele bat în memoria sa, Iancu de Hunedoara a fost uitat anul trecut de autorităţile judeţului, care aproape au ignorat manifestările de comemorare a celui care a oprit în anul 1456 înaintarea turcilor în Europa, prin victoria de la Belgrad. De altfel, la două săptămâni după acea bătălie, Iancu de Hunedoara a murit de ciumă la Zemun. Atunci, papa Calixt al III-lea a hotărât, în semn de omagiu şi aducere-aminte, ca în fiecare zi la ora 12 să se tragă clopotele în bisericile catolice de peste tot în lume pentru Iancu de Hunedoara.

Aceasta a fost ora la care armata lui Iancu de Hunedoara a învins oastea lui Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului în 1453. Iancu de Hunedoara a fost o personalitate atât de puternică a epocii în care a trăit încât se considera că voievozii Moldovei şi Munteniei erau protejaţii săi. Iancu de Hunedoara a fost voievod al Transilvaniei şi guvernator al Ungariei.

Cetăţile unice

Cetăţile dacice sunt un alt brand mondial al judeţului. Cetăţile dacice reprezintă cea mai mare aglomerare de monumente istorice UNESCO pe metrul pătrat din România. Uitate multă vreme de autorităţi, cetăţile dacice au revenit în discuţie după ce 13 persoane au fost acuzate şi trimise în judecată pe motiv că ar fi găsit în siturile arheologice din Munţii Orăştiei 15 brăţări dacice din aur, pe care apoi le-ar fi traficat pe piaţa neagră din străinătate. Sarmizegetusa Regia a intrat în administrarea Consiliului Județean în urmă cu 4 ani.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost capitala Daciei Romane. Practic, în județul Hunedoara se află cele două inimi ale poporului român.

Ţara dinozaurilor şi a zimbrilor

Zona Ţării Haţegului a intrat în anul 2005 în circuitul geoparcurilor europene. Acesta este un concept care presupune protejarea mediului şi a patrimoniului cultural şi istoric. Descoperirea, la sfârşitul secolului al XIX-lea, a unor ale resturi ale unor dinozauri ierbivori pitici, de „doar” şase metri lungime şi doi metri înălţime au făcut ca Ţara Haţegului să fie inclusă în circuitul european al geoparcurilor. În plus, la Densuş – Ciula, paleontologii au mai scos la iveală fosilele unui pterozaur, un monstru zburător, ale cărui aripi de 12 metri, ca nişte membrane subţiri întinse, erau asemănătoare cu cele ale liliacului. Acest pterozaur, cu un cap de trei metri, de dimensiunile unui avion mai uşor, este şi cel mai mare descoperit până astăzi în întreaga lume. Alături de exemplarele adulte au fost găsite cuiburi cu ouă şi, raritate în materie, oasele puilor. Conform specialiştilor, aceşti dinozauri pitici au trăit în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani. Faptul că aceştia erau pitici se poate explica prin existenţa unor resurse de hrană restrânse.

Ţara Haţegului este înconjurată de munţi: Retezat, Şureanu, Poiana Ruscă. În plus, conţine situri de importanţă geologică deosebită, dar tot aici există şi alte locuri de interes diferit – arheologic, cultural, istoric. Cele mai cunoscute depozite cu dinozauri din Europa se află în Ţara Haţegului şi reprezintă o asociere de zece specii de dinozauri (ierbivori si carnivori), alături de alte specii de animale, inclusiv mamifere.

Rezervația de zimbri de la Hațeg este, de asemenea, un simbol/brand al județului.

Mănăstirea Prislop și Arsenie Boca

Cu doi ani înainte să moară, Arsenie Boca și-a exprimat dorința să fie înmormântat la mănăstirea Prislop. Nimeni nu și-ar fi putut imagina în 1989 că peste ani mormântul său și mănăstirea vor deveni locuri de pelerinaj pentru ortodocși, dar și motivul pentru care județul Hunedoara va deveni atât de vizitat. De dincolo de mormânt, Arsenie Boca a făcut cunoscut județul în țară, dar i-a ajutat și pe deținătorii de hoteluri și restaurante. Tot datorită lui Castelul Corvinilor, Cetatea Devei, Rezervația de zimbri, Ulpia Traiana Sarmizegetusa au tot mai mulți vizitatori.

Putem vorbi despre branduri locale doar în momentul în care acestea sunt asumate atât de sectorul privat, cât şi de cel public. Aceasta este condiţia esenţială în construirea unor asemenea branduri. De asemenea, important este să nu încercăm să promovăm un brand în dauna altuia, ci doar împreună. Ca potenţial, Hunedoara ar putea beneficia de cele mai diverse mărci locale, începând de la cele legate de istoria judeţului, într-o idee de turism istoric, care să cuprindă inclusiv aspectele multiculturale ale istoriei zonei, continuând apoi cu cele de turism balnear, al ariilor protejate, trecând prin cele de istorie industrială şi, evident, până la cele legate de sport. Aceste branduri nu pot să lipsească din strategia de dezvoltare a judeţului.

Minerii, „eroi” mondiali

Un brand, din păcate, negativ al judeţului Hunedoara îl reprezintă minerii din Valea Jiului. Imaginile cu minerii care au căsăpit populaţia civilă în Bucureşti, în iunie 1990, au făcut înconjurul lumii. Pancartele pe care stătea scris „Azi în Hunedoara / Mâine în toată ţara!” au putut fi văzute în imagini preluate de principalele televiziuni din întreaga lume. Cuvântul „miner” a devenit un „brand negativ”, care ani în şir s-a confundat cu judeţul Hunedoara.

Din 1990 încoace, „miner” este o etichetă pusă tuturor celor care încearcă să îşi impună prin forţă punctul de vedere. Imaginea ortacilor, care, în 1977, au sechestrat în mină un premier comunist, a fost estompată de imaginile unor brute cu ciomege, care au lovit cu sălbăticie orice trecător „dubios” din Piaţa Universităţii, în iunie 1990. Minerii din Valea Jiului mai au încă de luptat cu imaginea de masă de manevră pentru regimul Iliescu.

Prin mişcările sociale, care deja au intrat în istorie, Valea Jiului este un brand. Să nu uităm că aici, indiferent de orânduirea socială, au avut loc evenimente care au marcat istoria României şi mă refer la ceea ce s-a întâmplat în 1929, 1977, după care a urmat periplul Valea Jiului – Bucureşti de patru ori şi apoi cele două încercări de a ajunge în Capitală în 1999. Din păcate, şi acum imaginea Văii Jiului şi a minerilor este una negativă. Încă se vorbeşte de o zonă uşor manipulabilă. Singura soluţie pentru această zonă, în contextul naţional, desigur, este redarea demnităţii naţionale.
Începând cu anul 1990, minerii din Valea Jiului au făcut patru incursiuni în Bucureşti. Prima oară la sfârşitul lunii ianuarie 1990, minerii au sosit în Capitală să-l „apere” pe Ion Iliescu. Au venit în Bucureşti şi la sfârşitul lunii februarie, când au încercat să boicoteze mitingul partidelor istorice: PNL, PNŢCD şi PSDR. În iunie 1990, minerii din Valea Jiului au intrat în istorie, după ce au ajuns în Capitală. Femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni au fost molestaţi, agresaţi, bătuţi sau loviţi cu topoare, lanţuri, bucăţi de cablu, răngi, nelipsind pumnul sau bocancul, călcaţi în picioare, făcuţi ghem şi azvârliţi în dube, vârâţi în portbagajele unor autoturisme şi duşi nu se ştie unde. Au existat atunci morţi şi răniţi. Au fost atacate şi devastate instituţii de învăţământ şi cultură, unele redacţii de ziare, sedii de partide, unde s-ar fi găsit arme şi muniţii (acuzaţii grave, gratuite, pentru că ulterior au fost retrase) şi a fost devastată casa lui Ion Raţiu, fost candidat la preşedinţie în mai 1990. În septembrie 1991, minerii din Valea Jiului au ajuns iar în Capitală, iar în urma acestei descinderi premierul de atunci, Petre Roman, şi guvernul condus de acesta au demisionat. Ultimele două „excursii” ale ortacilor din Valea Jiului au avut loc în ianuarie şi februarie 1999, dar s-au oprit la Cozia şi Stoeneşti.

Branduri culinare

Brandurile culinare şi bahice cu care se mândreşte judeţul Hunedoara – virşli şi pălinca de Brad – nu sunt recunoscute ca mărci în Uniunea Europeană. Pălinca de Brad apare însă pe o listă cu denumirile geografice protejate si recunoscute în România pentru băuturile spirtoase. Virşlii se prepară din carne macră de oaie, dar doar după ce stă două zile la rece pentru macerare. Carnea se macină, se condimentează, iar apoi se introduce în intestine de oaie. Virşlii se răsucesc pe mână, pentru a forma perechi. Fiecare pereche se taie, se pune pe bâte de lemn şi se ţine la cuptor timp de două ore. Cuptorul se arde doar cu lemn de fag uscat. Cât despre pălinca de Brad, reţeta după care se fabrică e păstrată secretă de moţi.

 

3 răspunsuri

  1. rerthklliuzwer@gmail.com' Claudiu L. spune:

    In acesc caz,propun sa-i incadram pe motii sabotori la rubrica ‘personaje negative’ hunedorene,nu doar pe mineri ! Cum sa puna ei monopol pe palinca noastra ?! 🙂

    Lasand un pic gluma,felicitari pentru articol!

  2. Virşli sunt in curs de omologare ca brand. Din cate cunosc, doi producatori din zona s-au implicat in acest demers.

  3. toristoian@yahoo.com' Victoria Stoian spune:

    Sunt trei branduri care au depăşit graniţele judeţului şi au devenit naţionale: Avram Iancu, Părintele Arsenie Boca şi brăţările dacice.
    Iar Johannes Huniade a depăşit graniţele naţionale şi este un erou al creştinătăţii.
    Că noi, hunedorenii nu-i onorăm şi nu-i promovăm cu respect şi încăpăţânare, e o dovadă de ignoranţă, acolo unde ar trebui să fie cultură şi demnitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Inapoi Sus